2ra-748/25 — decaderea din drepturile parintesti
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- decaderea din drepturile parintesti
- Temei legal
- Dezacordul recurentei cu decizia instantei de apel nu constituie temei de casare a ei
2ra-748/25 — decaderea din drepturile parintesti (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Elena Racu împotriva lui Ghenadie (Grigori) Terinte, intervenient
accesoriu Agenția Teritorială de Asistență Socială Centru-Est
(decăderea din drepturilor părintești)
împotriva deciziei din 29 mai 2025 a Curții de Apel Nord
Dosarul nr: 2ra-748/25
Nr. PIGD 2-24092779-01-2ra-23102025
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a acesteia.
Judecătoria Orhei, sediul Central – jud. E. Ciubotaru
Curtea de Apel Nord - jud. R. Holban, S. Ghercavii, C. Prisacari
17 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat Elena Racu, reprezentată de
avocatul Iulian Cașu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 19 august 2024, Elena Racu a depus o cerere de chemare în judecată
împotriva lui Ghenadie (Grigori) Terinte, intervenient accesoriu Agenția
Teritorială de Asistență Socială Centru-Est privind decăderea din drepturile
părintești asupra copiilor minori.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că a înregistrat căsătoria cu
Ghenadie (Grigori) Terinte la 5 noiembrie 2006, din care au rezultat copiii minori
xxxx, și xxxx. Reclamanta a menționat că, pe parcursul căsătoriei, pârâtul consuma
frecvent băuturi alcoolice, manifesta un comportament amoral, aplica violență
fizică și psihică asupra sa, iar conflictele aveau loc în prezența copiilor. Prin
hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 12 septembrie 2018, căsătoria a
fost desfăcută, fiind stabilit domiciliul copiilor cu mama și dispusă încasarea din
contul pârâtului a pensiei de întreținere în sumă fixă de 1000 lei lunar pentru
fiecare copil, începând cu 21 iunie 2018 și până la atingerea majoratului.
Reclamanta a mai indicat că pârâtul se eschivează de la executarea
obligației de întreținere, acumulând o restanță de 144 000 lei, fapt confirmat prin
încheierea executorului judecătoresc Andrian Plămădeală din 21 iunie 2024, și că
acesta nu participă în niciun mod la educația și întreținerea copiilor, neavând
legături cu aceștia.
Reclamanta a solicitat decăderea pârâtului din drepturile părintești asupra
copiilor minori.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 noiembrie 2024, Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a
respins acțiunea ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 3 decembrie 2024, Elena Racu, reprezentată de avocatul Iulian Cașu, a
declarat apel împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul
1
Rezina, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
acțiunea să fie admisă integral.
La 3 aprilie 2025, reprezentantul intimatului Ghenadie (Grigori) Terinte,
avocata Valentina Hriplivaia, a depus referință la apelul declarat de Elena Racu,
solicitând respingerea acestuia și menținerea hotărârii din 28 noiembrie 2024. În
susținerea poziției sale, intimatul a indicat că obligația de întreținere stabilită prin
hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 12 septembrie 2018, a fost
executată benevol până în anul 2024, motiv pentru care titlul executoriu nu a fost
prezentat spre executare o perioadă îndelungată, iar restanța stabilită de executorul
judecătoresc este contestată și nu are caracter definitiv. Totodată, a susținut că
pretinsa neachitare a pensiei de întreținere nu poate constitui temei pentru
decăderea din drepturile părintești, întrucât nu se eschivează de la obligațiile sale,
dorește menținerea legăturilor cu copiii și că soluția instanței de fond este legală și
temeinic motivată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 mai 2025, Curtea de Apel Nord a respins apelul declarat
de Elena Racu, reprezentată de avocatul Iulian Cașu, menținând hotărârea
Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, din 28 noiembrie 2024.
Instanța de apel a reținut că părțile, Elena Racu și Ghenadie (Grigori)
Terinte, s-au aflat în relație de căsătorie în perioada 5 noiembrie 2006 – 12
septembrie 2018, din care au rezultat copiii minori xxxx xxxx. Prin hotărârea
Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 12 septembrie 2018, căsătoria a fost
desfăcută, domiciliul copiilor a fost stabilit cu mama, iar tatăl a fost obligat la plata
pensiei de întreținere în sumă fixă de 1000 lei lunar pentru fiecare copil, începând
cu 21 iunie 2018.
S-a constatat că, în baza titlului executoriu nr. 2-353/2018, prin încheierea
executorului judecătoresc din 21 iunie 2024 a fost stabilită o restanță la plata
pensiei de întreținere în sumă de 144 000 lei, însă această încheiere a fost
contestată, neexistând la moment o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens.
Totodată, instanța a reținut susținerile intimatului potrivit cărora acesta a acordat
anterior sprijin material copiilor și nu s-a eschivat cu rea-credință de la executarea
obligațiilor părintești.
Având în vedere circumstanțele de fapt ale cauzei și principiul interesului
superior al copilului, consacrat de Convenția cu privire la drepturile copilului,
instanța de apel a reținut că măsura decăderii din drepturile părintești constituie
cea mai severă sancțiune de ordin civil și poate fi aplicată exclusiv în cazul
constatării unor abateri grave, dovedite, săvârșite cu rea-credință.
2
În absența unor probe pertinente, concludente și suficiente care să ateste
eschivarea intenționată și culpabilă a pârâtului de la exercitarea obligațiilor
părintești ori existența unui pericol real pentru copii, instanța de apel a
concluzionat asupra neîntrunirii temeiurilor legale pentru decăderea tatălui din
drepturile părintești, menținând soluția instanței de fond ca fiind legală, temeinic
motivată și conformă interesului superior al copiilor minori.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 16 octombrie 2025, Elena Racu, reprezentată de avocatul Iulian Cașu, a
declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Nord din 29 mai 2025, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta a invocat incidența art. 432 alin. (1) lit.
e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel este
arbitrară și se întemeiază pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, prin
reținerea, fără suport probator, a interesului pârâtului față de copii.
Recurenta a mai indicat că probele administrate în cauză ar demonstra
eschivarea intenționată și de rea-credință a pârâtului de la exercitarea obligațiilor
părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere.
Totodată, recurenta a susținut că instanța de apel nu ar fi examinat cauza în
mod complet și efectiv, omițând să analizeze circumstanțele relevante ale speței și
să răspundă argumentelor decisive invocate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă stabilește că:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța
verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin
prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu,
neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin
hotărâre”.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă prevede următoarele:
3
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul
este vădit neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă indică că:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în
lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială
a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
reține că Curtea de Apel Nord a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică
la 29 mai 2025, iar copia integrală a deciziei motivate a fost expediată
participanților la proces la 26 august 2025 (f.d. 102). Prin urmare, recursul declarat
de Elena Racu, reprezentată de avocatul Iulian Cașu la 16 octombrie 2025 se
consideră depus în termen (a se vedea pct. 19).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale
de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor
instanțelor de apel.
Potrivit prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie
să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să
evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de
procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a
examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin
urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare,
nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau
caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.
În speță, recursul declarat de Elena Racu se limitează la reiterarea situației
de fapt și a unor norme generale considerate relevante, argumente care au fost deja
invocate și examinate în cadrul apelului. Nu sunt indicate încălcări concrete ale
normelor de drept material sau procedural și nici vicii esențiale de procedură care
să justifice răsturnarea soluției instanței inferioare. O asemenea abordare nu
întrunește exigențele testului de admisibilitate, iar examinarea recursului în aceste
condiții ar echivala cu un control exercitat din oficiu, inadmisibil în cadrul
competenței Curții Supreme de Justiție.
Totodată, Completul de judecată reiterează că măsura decăderii din
exercițiul drepturilor părintești poate interveni exclusiv în condițiile expres și
4
limitativ prevăzute de lege, aspect reflectat constant în jurisprudența Curții
Supreme de Justiție, inclusiv în decizia nr. 2ra-544/24 din 20 august 2025 (§ 58).
Dispunerea unei asemenea măsuri este posibilă numai în prezența unor probe certe
și concludente care să demonstreze eschivarea cu rea-credință a părintelui de la
exercitarea atribuțiilor părintești, în special de la executarea obligației de
întreținere.
În consecință, Completul constată că recursul nu este admisibil, nefiind
prezentate critici pertinente care să justifice examinarea fondului, conform art. 432
din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Elena Racu, reprezentată de avocatul
Iulian Cașu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
5