2ra-748/25 — Decăderea din drepturile părintești

La 19 august 2024, Elena Racu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ghenadie (Grigori) Terinte, intervenient accesoriu Agenția Teritorială de Asistență Socială Centru-Est privind decăderea din drepturile părintești asupra copiilor minori.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că a înregistrat căsătoria cu Ghenadie (Grigori) Terinte la 5 noiembrie 2006, din care au rezultat copiii minori xxxx, și xxxx. Reclamanta a menționat că, pe parcursul căsătoriei, pârâtul consuma frecvent băuturi alcoolice, manifesta un comportament amoral, aplica violență fizică și psihică asupra sa, iar conflictele aveau loc în prezența copiilor. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 12 septembrie 2018, căsătoria a fost desfăcută, fiind stabilit domiciliul copiilor cu mama și dispusă încasarea din contul pârâtului a pensiei de întreținere în sumă fixă de 1000 lei lunar pentru fiecare copil, începând cu 21 iunie 2018 și până la atingerea majoratului.

Reclamanta a mai indicat că pârâtul se eschivează de la executarea obligației de întreținere, acumulând o restanță de 144 000 lei, fapt confirmat prin încheierea executorului judecătoresc Andrian Plămădeală din 21 iunie 2024, și că acesta nu participă în niciun mod la educația și întreținerea copiilor, neavând legături cu aceștia.

Reclamanta a solicitat decăderea pârâtului din drepturile părintești asupra copiilor minori.

La 3 aprilie 2025, reprezentantul intimatului Ghenadie (Grigori) Terinte, avocata Valentina Hriplivaia, a depus referință la apelul declarat de Elena Racu, solicitând respingerea acestuia și menținerea hotărârii din 28 noiembrie 2024. În susținerea poziției sale, intimatul a indicat că obligația de întreținere stabilită prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 12 septembrie 2018, a fost executată benevol până în anul 2024, motiv pentru care titlul executoriu nu a fost prezentat spre executare o perioadă îndelungată, iar restanța stabilită de executorul judecătoresc este contestată și nu are caracter definitiv. Totodată, a susținut că pretinsa neachitare a pensiei de întreținere nu poate constitui temei pentru decăderea din drepturile părintești, întrucât nu se eschivează de la obligațiile sale, dorește menținerea legăturilor cu copiii și că soluția instanței de fond este legală și temeinic motivată.

Instanța de apel a reținut că părțile, Elena Racu și Ghenadie (Grigori) Terinte, s-au aflat în relație de căsătorie în perioada 5 noiembrie 2006 – 12 septembrie 2018, din care au rezultat copiii minori xxxx xxxx. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 12 septembrie 2018, căsătoria a fost desfăcută, domiciliul copiilor a fost stabilit cu mama, iar tatăl a fost obligat la plata pensiei de întreținere în sumă fixă de 1000 lei lunar pentru fiecare copil, începând cu 21 iunie 2018.

S-a constatat că, în baza titlului executoriu nr. 2-353/2018, prin încheierea executorului judecătoresc din 21 iunie 2024 a fost stabilită o restanță la plata pensiei de întreținere în sumă de 144 000 lei, însă această încheiere a fost contestată, neexistând la moment o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens. Totodată, instanța a reținut susținerile intimatului potrivit cărora acesta a acordat anterior sprijin material copiilor și nu s-a eschivat cu rea-credință de la executarea obligațiilor părintești.

Având în vedere circumstanțele de fapt ale cauzei și principiul interesului superior al copilului, consacrat de Convenția cu privire la drepturile copilului, instanța de apel a reținut că măsura decăderii din drepturile părintești constituie cea mai severă sancțiune de ordin civil și poate fi aplicată exclusiv în cazul constatării unor abateri grave, dovedite, săvârșite cu rea-credință. 2

În absența unor probe pertinente, concludente și suficiente care să ateste eschivarea intenționată și culpabilă a pârâtului de la exercitarea obligațiilor părintești ori existența unui pericol real pentru copii, instanța de apel a concluzionat asupra neîntrunirii temeiurilor legale pentru decăderea tatălui din drepturile părintești, menținând soluția instanței de fond ca fiind legală, temeinic motivată și conformă interesului superior al copiilor minori.

În motivarea recursului, recurenta a invocat incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel este arbitrară și se întemeiază pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, prin reținerea, fără suport probator, a interesului pârâtului față de copii.

Recurenta a mai indicat că probele administrate în cauză ar demonstra eschivarea intenționată și de rea-credință a pârâtului de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere.

Totodată, recurenta a susținut că instanța de apel nu ar fi examinat cauza în mod complet și efectiv, omițând să analizeze circumstanțele relevante ale speței și să răspundă argumentelor decisive invocate.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: 3 „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.

Potrivit prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

În speță, recursul declarat de Elena Racu se limitează la reiterarea situației de fapt și a unor norme generale considerate relevante, argumente care au fost deja invocate și examinate în cadrul apelului. Nu sunt indicate încălcări concrete ale normelor de drept material sau procedural și nici vicii esențiale de procedură care să justifice răsturnarea soluției instanței inferioare. O asemenea abordare nu întrunește exigențele testului de admisibilitate, iar examinarea recursului în aceste condiții ar echivala cu un control exercitat din oficiu, inadmisibil în cadrul competenței Curții Supreme de Justiție.

Totodată, Completul de judecată reiterează că măsura decăderii din exercițiul drepturilor părintești poate interveni exclusiv în condițiile expres și 4 limitativ prevăzute de lege, aspect reflectat constant în jurisprudența Curții Supreme de Justiție, inclusiv în decizia nr. 2ra-544/24 din 20 august 2025 (§ 58). Dispunerea unei asemenea măsuri este posibilă numai în prezența unor probe certe și concludente care să demonstreze eschivarea cu rea-credință a părintelui de la exercitarea atribuțiilor părintești, în special de la executarea obligației de întreținere.

În consecință, Completul constată că recursul nu este admisibil, nefiind prezentate critici pertinente care să justifice examinarea fondului, conform art. 432 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Elena Racu, reprezentată de avocatul Iulian Cașu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5