2ra-657/25 — decaderea din drepturile parintesti
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- decaderea din drepturile parintesti
- Temei legal
- Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-657/25 — decaderea din drepturile parintesti (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Elena Sculea (Rusu) către Alexandr Sculea
(decăderea din drepturile părintești)
împotriva deciziei din 13 mai 2025 a Curții de Apel Nord
(dosarul nr: 2ra-657/25
Nr. PIGD 2-23059285-01-2ra-16102025)
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. S. Lazari)
Curtea de Apel Nord (jud. E. Grumeza, I. Parii, N. Costaș)
21 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților, recursul declarat de avocatul Roman Doroftei,
în interesele Elenei Sculea (Rusu),
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 26 aprilie 2023, avocatul Roman Doroftei, în interesele Elenei Sculea
(Rusu) a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandr Sculea
privind decăderea din drepturile părintești.
În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 12 noiembrie 2016, părțile în
litigiu au încheiat căsătoria. De la căsătorie au un copil minor - fiica *****, care
se află la întreținerea și educația exclusivă a mamei. Chiar de la începutul
căsătoriei, pârâtul nu a manifestat interes față de copil și nu contribuie la
întreținerea lui materială, se eschivează de la îndeplinirea obligațiunilor părintești.
Susține că reclamanta exercită toate atribuțiile de supraveghere, educație și
întreținerea copilului, iar pârâtul nu se interesează de soarta lui, nu contribuie la
întreținerea acestuia, nu-l vizitează și se eschivează de la plata pensiei de
întreținere, fapt ce servește temei de decăderea a pârâtului din drepturile părintești.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 19 iulie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,
acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 24 iulie 2023, avocatul Roman Doroftei, în interesele Elenei Sculea
(Rusu) a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 19 iulie 2023.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 13 mai 2025, Curtea de Apel Nord a respins apelul declarat
de avocatul Roman Doroftei, în interesele Elenei Sculea (Rusu) și a menținut
hotărârea din 19 iulie 2023.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, concluzia instanței de
fond este una corectă, și a constatat că prima instanța a determinat corect raportul
juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au
fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă,
obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu
respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.
Instanța de apel a reținut că, apelanta Elena Sculea (Rusu) în contradicție
cu art. 67 Codul familiei, nu a prezentat dovezi care ar confirma că faptul că
Alexandr Sculea se eschivează de la educarea copilului și de la exercitarea
obligațiilor părintești, că ar face abuz de drepturile părintești, ori că ar manifesta
un alt comportament neadecvat în dauna minorului, care ar constitui temei pentru
decăderea din drepturile părintești, or, sancțiunea decăderii din drepturile părintești
poate fi aplicată față de părinții care, din culpă gravă, nu-și îndeplinesc
obligațiunile față de copii sau fac abuz de drepturile părintești.
Colegiul Civil a notat faptul că din probele anexate la dosar, nu s-a
demonstrat în mod cert faptul că, intimatul Alexandr Sculea prin comportamentul
său amoral influențează negativ asupra copilului, or, însuși apelanta în cererea de
chemare în judecată și în cererea de apel a menționat faptul că ,,intimatul de mai
mult de patru ani de zile nu a văzut copilul…”. Mai mult decât atât, înscrisurile
anexate la cererea de apel demonstrează faptul că copilul locuiește cu mama
separat de intimat, astfel, nu este clar în ce mod comportamentul amoral al
pârâtului/intimat ar putea influența negativ asupra copilului minor.
Concomitent, instanța de apel a reținut că, intenția de a lipsi un copil, de
unul dintre părinți fără un temei concludent, vine în detrimentul copilului și lezează
interesele și drepturile fundamentale ale copilului, în timp ce, în esență, instituția
decăderii din drepturile părintești este configurată ca unul din mijloacele de bază
de apărare a drepturilor copilului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 10 septembrie 2025, avocatul Roman Doroftei, în interesele Elenei
Sculea (Rusu), a depus o cerere de recurs împotriva deciziei din 13 mai 2025 și a
solicitat casarea acesteia și emiterea unei decizii de decădere a intimatului din
drepturile părintești în privința copiilor lor.
În motivarea recursului, a indicat drept temei prevederile art. 432 alin. (1)
lit. a), b), d) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de
apel se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Invocă că, instanțele inferioare au aplicat greșit și neuniform normele de
drpet material, respectiv art. 67-68 din Codul familiei, aprecierea eronată a
probelor administrate, aplicarea neuniformă a prevederilor art. 64 și 65 din Codul
familiei în raport cu practica constantă a instanțelor naționale. Aceasta susține că
decăderea din drepturile părintești este justificată atunci când părintele nu
manifestă interes față de copil, punând în pericol legăturile familiale. Instanța de
apel ar fi ignorat acest aspect, interpretând legea în mod restrictiv și contrar
principiului uniformității practicii judiciare. De asemenea, a indicat că, în
asemenea litigii, participarea autorității tutelare este obligatorie, întrucât decizia
instanței de apel vizează direct drepturile copilului minor. Recurentul invocă faptul
că în actele judecătorești contestate nu este expusă esența de drept și de fapt a
circumstanțelor cauzei, lipsind în totalitate analiza și aprecierea probelor, precum
și motivarea deciziei atacate. În rest, recurentul a reiterat, în esență, argumentele
expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Nord a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință
publică la 13 mai 2025 (f.d. 89).
Decizia integrală a Curții de Apel Nord a fost expediată participanților la
proces la 3 septembrie 2025 (f.d. 99), motiv pentru care cererea de recurs depusă
de avocatul Roman Doroftei, în interesele Elenei Sculea (Rusu) la 10 septembrie
2025, a fost depusă cu respectarea termenului stabilit de art. 434 din Codul de
procedură civilă.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.
a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele
dezvoltate de Curtea de Apel Nord, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare
corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe
o analiză riguroasă a circumstanțelor de fapt dovedite prin probatoriul administrat.
Argumentelor invocate de către recurentă li s-a dat un răspuns detaliat și
clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un
simplu dezacord cu soluția adoptată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că
instanța de apel a efectuat o verificare completă a raportului juridic dedus judecății,
a identificat corect natura obligațiilor ce revin părinților. Concluziile instanței de
apel au fost rezultate din cercetarea multiaspectuală a probelor și având în vedere
interesul superior al copiilor.
În jurisprudența sa (decizia nr. 2rac-32/23, §48, decizia nr. 2ra-489/23,
, decizia nr. 2ra-188/25, §48, decizia nr. 2ra-1258/23, §40-43), Curtea
Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că lacunele în probatoriu nu pot fi înlocuite
cu presupuneri referitoare la conținutul și întinderea drepturilor și obligațiilor într-
un raport juridic. Astfel, hotărârea judecătorească nu poate fi întemeiată pe simple
presupuneri ci doar pe probe.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul declarat de avocatul Roman Doroftei, în interesele Elenei
Sculea (Rusu) ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433,
alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Roman Doroftei, în
interesele Elenei Sculea (Rusu).
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat