2rac-113/24 — decăderea din drepturile asupra mărcii

2rac-113/24 — decăderea din drepturile asupra mărcii (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

privind inadmisibilitatea recursului

în cauza civilă

USA PRO IP Limited împotriva Montfort Services Sdn. Bhd., intervenient

accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

(decăderea din drepturile asupra mărcii)

împotriva deciziei din 21 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 2rac-113/24

NR. PIGD 2-22106762-01-2rac-19062024)

Sarcina probei privind utilizarea efectivă a mărcii în litigiile ce vizează decăderea din

drepturile asupra acesteia.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Cușnir)

Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, V. Cotorobai, V. Mihaila)

3 decembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților, recursul declarat de avocatul Dragoș

Chetraru, în interesele USA PRO IP Limited,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Gheorghe Stratulat, judecători

constată următoarele:

ÎN FAPT

Limited a depus o cererea de chemare în judecată împotriva Montfort Services

Sdn. Bhd., intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

cu privire la decăderea din drepturile asupra mărcii.

națională nr. 27746 „USAPRO”, înregistrată la 25 octombrie 2015 pe numele

companiei Montfort Services Sdn. Bhd. pentru produsele din clasele 18, 25 și 28

CIPS, nu a fost utilizată efectiv în Republica Moldova în perioada de 5 ani anterior

depunerii acțiunii (22.07.2016–22.07.2022).

decăzut din drepturi dacă marca nu a fost folosită efectiv, fără motive justificate,

timp de 5 ani consecutivi. Iar conform art. 20 alin. (11) din aceeași lege, sarcina

probei utilizării revine titularului mărcii.

Sdn. Bhd. din drepturile asupra mărcii nr. 27746, pe teritoriul Republicii Moldova

în privința produselor din clasele 18, 25, 28.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

acțiunea a fost respinsă.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Limited a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 15 iunie 2023 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat casarea acesteia și

emiterea unei hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

1

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

depusă de avocatul Dragoș Chetraru, în interesele USA PRO IP Limited, a fost

respinsă, fiind menținută hotărârea din 15 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

drepturi asupra mărcii este o procedură specială, se impune concluzia că,

decăderea din drepturi asupra mărcii din motivul neutilizării efective în decursul

unei perioade neîntrerupte de cel puțin 5 ani, implică participarea tuturor

persoanelor interesate, astfel, deși USA PRO IP Limited solicită decăderea

titularului compania Montfort Services Sdn. Bhd., din drepturile asupra mărcii

naționale USAPRO nr. 27746 din 27.06.2014, instanței de judecată nu au fost

prezentate probe pentru a demonstra neutilizarea mărcii a cărei decădere se

solicită.

dobândirii cu bună credință a dreptului de proprietate, prevăzut de art. 523 din

Codul civil, buna credință trebuie să subziste până în momentul depunerii cererii

de înregistrare a dreptului, ceea ce înseamnă că reclamantul-apelant USA PRO IP

Limited urma să aibă un rol activ în prezentarea probelor privind neutilizarea

mărcii a cărei decădere se solicită, în ipostaza în care, în contradictoriu, conform

prevederilor legale, titularului mărcii îi revine sarcina prezentării probelor privind

utilizarea efectivă a mărcii.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Limited a declarat recurs împotriva deciziei din 21 februarie 2024 a Curții de Apel

Chișinău prin care a solicitat casarea acesteia și a hotărârii din 15 iunie 2023, cu

pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă integral.

prima instanță, a interpretat și aplicat eronat normele legale privind sarcina

probațiunii în asemenea tipuri de litigii. Mai exact, a fost aplicată o lege care nu

trebuia aplicată: în locul art. 20 alin. (11) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008

privind protecția mărcilor, care prevede expres că sarcina prezentării probelor

privind utilizarea efectivă a mărcii revine titularului mărcii, instanța de apel,

împreună cu prima instanță, a aplicat prevederile art. 118 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, și doar prima sintagmă a acestuia, fără a lua în considerare

excepțiile prevăzute de norma respectivă.

de drept contravine jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, făcând

2

trimitere la decizia nr. 2rac-12/22 din 15 iunie 2022. Prin admiterea recursului s-

ar consolida jurisprudența CSJ în litigiile privind decăderea din dreptul asupra

mărcii pe temeiul neutilizării.

de procedură civilă.

la discreția Curții Supreme de Justiție admiterea sau respingerea cererii de recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de

instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”

,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;

e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru

dezvoltarea jurisprudenței;

f) recursul este vădit neîntemeiat.

(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil

în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

3

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 21 februarie 2024 (f.d.

94).

expediată participanților la proces la data de 3 mai 2024 (f.d. 104). Prin urmare,

recursul declarat la 19 iunie 2024 este considerat depus în termenul stabilit de art.

434 din Codul de procedură civilă.

A. Principii generale.

de Justiție (încheierea nr. 2ra-883/24, §61), temeiurile stabilire la art. 432 alin. (1)

lit. a) și art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă nu pot fi invocate

simultan, deoarece ele se exclud reciproc. În aceeași încheiere (2ra-883/24, §62-

70), Curtea Supremă de Justiție a explicat aplicabilitatea temeiului de recurs

prevăzut la art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă).

art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă - hotărârea sau decizia este

arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor, instanța de recurs este în drept să recalifice temeiul de recurs dacă din

argumentele recursului este justificat un alt temei (decizia nr. 2ra-188/25, §57).

decizia nr. 2ra-188/25, §48), Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că

lacunele în probatoriu nu pot fi înlocuite cu presupuneri referitoare la conținutul și

întinderea drepturilor și obligațiilor într-un raport juridic. Astfel, hotărârea

judecătorească nu poate fi întemeiată pe simple presupuneri ci doar pe probe.

B. Aplicarea principiilor generale în prezenta cauză.

cauză, instanța de recurs este chemată să dezlege problema sarcinii probei privind

utilizarea efectivă a mărcii în litigiile ce vizează decăderea din drepturile asupra

acesteia.

principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată

4

și să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este dictată

atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

temeinic convingerea lor, indicând atât faptele și motivele de drept care au stat la

baza acesteia, cât și dovezile care le-au susținut. De asemenea, aceștia trebuie să

răspundă la argumentele esențiale ale părților.

în fond asupra cauzei, atât sub aspectul faptelor, cât și al dreptului, în limitele

criticilor formulate. Instanța de apel este obligată să verifice circumstanțele

stabilite în prima instanță, probele administrate și eventualele probe suplimentare

depuse în apel, pronunțând o soluție motivată în raport cu criticile din apel.

limitat la preluarea și reiterarea, în esență, a concluziilor și argumentelor deja

expuse de prima instanță, fără a formula o apreciere proprie asupra criticilor

formulate de apelant, în raport cu cadrul legal aplicabil și probele administrate în

cauză.

reclamanta nu ar fi prezentat probe privind neutilizarea mărcii, evitând analiza

problemei juridice centrale, aplicabilitatea art. 20 alin. (11) din Legea nr. 38/2008

și, implicit, sarcina probei privind utilizarea efectivă a mărcii.

Codul de procedură civilă, ignorând norma specială din art. 20 alin. (11) al Legii

privind protecția mărcilor, care stabilește expres că titularul mărcii este cel obligat

să prezinte probe de utilizare efectivă.

neconstituționalitate a articolelor 14 alin. (1) și 20 alin. (1) lit. (a) din Legea privind

protecția mărcilor (decăderea din drepturile asupra mărcii, în cazul neutilizării

acesteia de către titularul ei), din 10 octombrie 2018, § 32, Curtea Constituțională

a menționat că înregistrarea unei mărci poate fi anulată dacă aceasta nu a fost

utilizată pe parcursul unei perioade relativ mari de timp și numai dacă cel interesat

nu justifică motivele lipsei sale de acțiune.

privind decăderea din drepturi pe motivul neutilizării, sarcina prezentării probelor

privind utilizarea efectivă a mărcii revine titularului mărcii. Această normă însă,

nu degrevează reclamanții în litigiile privind decăderea din drepturi care au un

interes real în decăderea mărcii pentru a dovedi neutilizarea efectivă a mărcii, în

special în situațiile în care categoria dată de litigii se examinează în lipsa pârâtului.

5

Or, în aceste cazuri instanța nu poate admite acțiunea doar pentru faptul că

reclamantul a invocat în cerere faptul că norma specială îl degrevează de

probațiune.

a enumerat o serie de mijloace de probă pertinente pentru demonstrarea neutilizării

mărcii. Aceste raționamente rezultă și din obligația reclamantului de a anexa

documentele care certifică circumstanțele pe care își întemeiază pretențiile

nemijlocit la faza de intentare a procesului odată cu depunerea cererii de chemare

în judecată.

primei instanțe, nu conține o apreciere care ar determina definitiv și incontestabil

corectitudinea și plenitudinea examinării cauzei.

avocatul Dragoș Chetraru în interesele USA PRO IP Limited, se urmărește

decăderea din drepturile asupra mărcii naționale nr. 27746 „USAPRO”,

înregistrată la 25 octombrie 2015 pe numele companiei Montfort Services Sdn.

Bhd., pentru produsele din clasele 18, 25 și 28 CIPS.

rezultă însă că marca a fost înregistrată la 27 iunie 2014, având o durată de

protecție de 10 ani, care a expirat la 27 iunie 2024. În aceste condiții, protecția

juridică a mărcii a încetat prin efectul legii, ceea ce conduce la concluzia că

obiectul acțiunii privind decăderea din drepturi a fost epuizat.

alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, întrucât problema juridică invocată

nu mai prezintă o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței,

lipsind actualitatea și utilitatea soluționării pe calea recursului.

alin. (1), lit. e), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Dragoș Chetraru, în

interesele USA PRO IP Limited.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

6