2rac-12/22 — decaderea din drepturile asupra marcii

2rac-12/22 — decaderea din drepturile asupra marcii (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-12/2022

2-19199887-01-2rac-14012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Galușceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Nefis”,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Bucuria Dulce” împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Nefis”, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală privind decăderea din drepturile asupra mărcii,

împotriva deciziei din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 decembrie 2019, SRL „Bucuria Dulce” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Nefis”, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală privind decăderea din drepturile asupra mărcii naționale

combinate „Albinuța” nr. R11905 din 2002.10.28 pentru produsele din clasa 30

conform Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor (CIPS).

În motivarea acțiunii SRL „Bucuria Dulce” a indicat că, a depus la Agenția de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală cererea de înregistrare pe cale națională a

mărcii individuale combinate „Albinuța Mea”, pentru produse și servicii din

clasele 30 și 35 conform Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor.

În urma examinării cererii depuse, sub aspectul îndeplinirii condițiilor minime

de constituire a depozitului național reglementar, a fost acordat nr. depozit 043403

din 19 noiembrie 2018, fiind publicat și în BOPI nr. 1/2019. În urma publicării, nu

a fost depusă nici o contestație de către terțe persoane.

Reclamantul susține că, ulterior examinării de fond a mărcii cu nr. depozit

043403 din 19 noiembrie 2018, la data de 31 octombrie 2019, a fost emisă de către

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală decizia nr. 12089 și dispusă

1

înregistrarea parțială a desemnării „Albinuța Mea”, doar pentru serviciile din clasa

35, iar pentru produsele din clasa 30 s-a respins înregistrarea, deoarece desemnării

solicitate i se opune marca națională combinată „Albinuța”, nr. R11905 din

2002.10.28, titular SRL „Nefis”, înregistrată pentru toate produsele din clasa 30.

Astfel, în argumentarea poziției sale, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a invocat art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecția mărcilor nr.

38-XVI din 29 februarie 2008.

Reclamantul a menționat că, SRL „Nefis” din momentul înregistrării mărcii

„Albinuța” (anul 2005), până în prezent, adică mai bine de 14 ani, nu utilizează

efectiv în activitatea sa de antreprenoriat marca „Albinuța” pentru clasa 30.

În același context, a menționat că legiuitorul a stabilit că potrivit art. 20 alin.

(11) din Legea privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29.02.2008, sarcina

prezentării probelor privind utilizarea efectivă a mărcii, revine titularului mărcii.

Respectiv, urmează ca titularul mărcii nr. R11905 din 2002.10.28, SRL „Nefis” să

prezinte instanței de judecată probe pertinente, care ar confirma că pe parcursul

ultimilor cinci ani marca menționată a fost obiectul unei utilizări efective în

Republica Moldova pentru produsele din clasa 30.

Reclamantul a invocat că întrucât marca are, inter alia, funcția de a stabili o

legătură între produse și servicii și persoana responsabilă de comercializarea

acestora, dovada utilizării trebuie să pună în evidență legătura clară între utilizarea

mărcii și produsele și serviciile relevante. Simpla aplicare sau indicare pe ambalaj

și actele de însoțire a denumirii companiei, nu poate fi considerată utilizare

efectivă în sensul prevederilor art. 14 și art. 20 din Legea privind protecția mărcilor

nr. 38-XVI din 29.02.2008.

Cu toate acestea, susține reclamantul că este important să se observe că

expresia „utilizării efective” folosită în contextul normei art. 14 alin. (1) și alin. (2)

din Legea privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29.02.2008, cuprinde, în egală

măsură, necesitatea de a demonstra utilizarea mărcii în forma în care aceasta a fost

înregistrată sau într-o variantă a acesteia, în conformitate cu art. 14 alin. (2) lit. a)

din Legea sus citată și utilizarea produselor și serviciilor pentru care marca a fost

înregistrată.

În aceeași ordine de idei, art. 20 alin. (11) din Legea privind protecția mărcilor

nr. 38-XVI din 29.02.2008, prevede prezentarea dovezii de utilizare efectivă a

produselor și serviciilor pentru care marca a fost înregistrată de către titularul

mărcii.

Luând în considerație că funcția de bază a mărcii comerciale constituie

identificarea produselor și/sau serviciilor pentru a căror înregistrare este cerută,

conservarea unei mărci și nefolosirea acesteia pentru produsele solicitate,

constituie abuz de drept și o ocupare nejustificată a unui drept al cărui protecție

este subordonată condiției folosirii.

Prin hotărârea din 22 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă acțiunea.

S-a decăzut SRL „Nefis” din drepturile asupra mărcii naționale combinate

ALBINUȚA nr. R11905 din 2002.10.28 pentru produsele din clasa 30 conform

Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor (CIPS).

S-a încasat de la SRL „Nefis” în beneficiul statului în suma de 100 lei cu titlu

de taxa de stat.

Nefiind de acord cu soluția primei instanței, la 02 martie 2021, prin

2

intermediul oficiului poștal, SRL „Nefis” a declarat apel nemotivat, iar la 13 martie

2021 prin intermediul oficiului poștal, a prezentat motivarea apelului solicitând

casare integrală a hotărârii din 22 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii (f.d.131-132).

Prin decizia din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de SRL „Nefis” și s-a menținut hotărârea din 22 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 22 decembrie 2021, SRL „Nefis” a declarat recurs împotriva deciziei din

29 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârilor

instanțelor de judecată cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii integral.

În motivarea recursului SRL „Nefis” și-a manifestat dezacordul cu atât

hotărârea instanței de fond, cît și decizia instanței de apel, menționând că sunt

neîntemeiate și emise cu încălcarea normelor de drept procesual și material.

Recurentul a invocat că, SRL „Nefis” este titulară pe teritoriul Republicii

Moldova a mărcii naționale „Albinuța” nr. R11905 din 14.02.2005, înregistrată

pentru produsele din clasa 30, potrivit CIPS și beneficiază de protecția până la

28.10.2022. Astfel, marca „Albinuța” nr. R11905 a fost și este în continuare

utilizată efectiv, se lucrează la pregătirea rețetelor pentru bomboanele jeleu care

urmează a fi marcate cu desenul „Albinuța”. Probele bomboanelor au fost trimise

spre certificare către ÎS „Centrul de Metrologie Aplicată și Certificare”, laboratorul

de încercări produse agroalimentare la data de 24 ianuarie 2017. În cadrul

Raportului de încercări nr. 0291-C din 30 ianuarie 2017 s-a studiat componența

chimică a bomboanelor, dar și piața produselor din gama jeleu. Ulterior la 17 iulie

2017 a avut loc și instalarea utilajului „Linia de bomboane Jeleuri 2017”, importat

din Turcia.

Recurentul a indicat că, din cauza anumitor dificultăți cu care SRL „Nefis” s-

a confruntat în acea perioadă, producerea și comercializarea bomboanelor jeleu

preconizate a fi marcate cu semnul „Albinuța” au fost temporar oprite. În asemenea

circumstanțe, consideră că nu există temeiuri justificative de a dispune decăderea

SRL „Nefis” din drepturile exclusive asupra mărcii „Albinuța”, care se bucură de

protecție juridică.

La 14 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului SRL „Bucuria Dulce”, iar la 11 februarie 2022, în adresa Agenției de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală copia cererii de recurs depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Nefis”, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d. 186, 194).

Prin referința depusă la 10 februarie 2022, SRL „Bucuria Dulce” a solicitat

respingerea recursului depus de SRL „Nefis” cu menținerea în vigoare a actelor

judecătorești contestate, întrucât criticile recurentului nu constituie temei de casare

a deciziei recurate (f.d.189-190).

La 22 februarie 2022, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a depus

referință prin care a confirmat faptul înregistrării pe teritoriul Republicii Moldova a

mărcii naționale „Albinuța” nr. R11905 din 2002.10.28 pentru produsele de clasa

30 conform (CIPS), pe numele titularului SRL „Nefis”, iar referitor la admiterea

sau respingerea cererii de recurs depuse de SRL „Nefis” a lăsat la discreția

instanței judecătorești (f.d.195-197).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

3

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul constată că recursul depus de SRL „Nefis” la 22 decembrie 2021,

împotriva deciziei instanței de apel din 29 septembrie 2021 este depus în termenul

prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, întrucât date despre

comunicarea deciziei integrale la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 11 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție a fost considerat

admisibil recursul declarat de către SRL „Nefis”, împotriva deciziei din 29

septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, și a fost transmis Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție pentru

a fi examinat în fond, pentru data de 01 iunie 2022 (f.d.206).

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Astfel, Colegiul lărgit a decis inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs și referințe au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată,

toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și

soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență,

recurentul și intimații au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen

și alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie

2012, parag. 66, 72, Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Examinând recursul declarat de către SRL „Nefis”, Colegiul civil comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră

neîntemeiat și care urmează a fi respins, cu menținerea deciziei din 29 septembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, din considerentele ce succed.

În temeiul art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Сodul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

După cum rezultă din materialele cauzei SRL „Bucuria Dulce” a depus spre

înregistrare la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cererea de

înregistrare a mărcii combinate „Albinuța mea” nr. depozit 043403 din 19

noiembrie 2018, pentru produsele 30 și 35 conform Clasificatorului Internațional

de Produse și Servicii (CIPS).

După publicarea cererii în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (BOPI)

4

nr.1/2019, opoziții împotriva înregistrării măricii nu au fost depuse.

Tot din materialele cauzei rezultă că prin decizia Direcției mărci și design

industrial de pe lîngă AGEPI de înregistrare a mărcii nr. 12089 din 31 octombrie

2019, menținută prin hotărârea Comisiei de Contestații Agenției de Stat pentru

Proprietate Intelectuală din 09 iulie 2020, a fost acceptată parțial înregistrarea

mărcii „Albinuța Mea”, conținând datele conform codurilor INID, indicate pe

verso, deoarece desemnarea solicitată este similară cu marca națională combinată

„ALBINUȚA” nr. R 11905 din 2002.10.28, titular SRL „Nefis”, înregistrată pentru

toate produsele din clasa 30 și s-a acceptat înregistrarea mărcii pentru totalitatea

serviciilor solicitate din clasa 35 conform Clasificatorului Internațional de Produse

și Servicii (f.d.7-8, 50-56).

Este cert și faptul că SRL „Nefis”, a devenit titular pe teritoriul Republicii

Moldova a mărcii naționale „ALBINUȚA” nr. R 11905 din 14 februarie 2005,

înregistrată pentru produsele din clasa 30, potrivit CIPS și beneficiază de protecție

până la data de 28 octombrie 2022 (f.d.23).

Înaintând prezenta acțiune împotriva SRL „Nefis”, intervenient accesoriu

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, reclamantul SRL „Bucuria Dulce”

a solicitat decăderea din drepturile asupra mărcii naționale combinate „Albinuța”

nr. R11905 din 2002.10.28 pentru produsele din clasa 30 conform Clasificării

Internaționale a Produselor și Serviciilor (CIPS).

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, Judecătoria Chișinău, sediul

Centru prin hotărârea pronunțată la 22 februarie 2021 a concluzionat în privința

temeiniciei acțiunii, dispunând decăderea SRL „Nefis” din drepturile asupra mărcii

naționale combinate ALBINUȚA nr. R11905 din 2002.10.28 pentru produsele din

clasa 30 conform Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor (CIPS). La

fel, s-a încasat de la SRL „Nefis” în beneficiul statului în suma de 100 lei cu titlu

de taxa de stat.

Judecând apelul declarat de SRL„Nefis”, instanța de apel a considerat

întemeiată hotărârea primei instanțe, ca fiind emisă în rezultatul aplicării și

interpretării corecte a normelor de drept material, cu aprecierea justă a

circumstanțelor cauzei, fapt care a determinat respingerea apelului declarat și

menținerea hotărârii din 22 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanța de recurs relevă că soluția dată de instanțele ierarhic inferioare este

corectă, motivată și amplu argumentată, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor

juridice și trimitere, atât la probele administrate, cât și prevederile legale aplicabile

la caz.

În contextul pretenției deduse judecării, Colegiul lărgit reține că art. 2 din

Legea privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 definește

noiunea de marcă ca fiind orice semn (vizual, sonor, olfactiv, tactil) care servește

la individualizarea și deosebirea produselor și/sau serviciilor unei persoane fizice

sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.

Conform art. 14 din Legea citată supra, dacă în decurs de 5 ani după

înregistrare marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova

pentru produsele și/sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă utilizarea

mărcii a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani, titularul mărcii poate

fi decăzut din drepturile asupra mărcii în condițiile prezentei legi, cu excepția

cazurilor cînd există motive întemeiate pentru neutilizare.

Este asimilată utilizării efective:

5

a) utilizarea mărcii sub o formă care diferă prin elemente ce nu schimbă

caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată;

b) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalajul acestora în Republica

Moldova exclusiv în scopul exportului.

Utilizarea, cu consimțămîntul titularului, a mărcii de către alte persoane se

consideră ca utilizare efectuată de către titular.

Iar, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) lit. a) și alin. (11), (3) din aceeași

Lege, titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii, în urma unei cereri

de decădere din drepturi, depuse la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul

AGEPI, sau a unei cereri reconvenționale într-o acțiune de apărare a drepturilor,

depuse la aceeași instanță, dacă în decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani,

fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în

Republica Moldova pentru produsele și/sau serviciile pentru care a fost

înregistrată; totodată, nimeni nu poate cere ca titularul să fie decăzut din drepturi

dacă, în perioada de la expirarea termenului indicat pînă la depunerea cererii de

decădere din drepturi sau a cererii reconvenționale, marca a făcut obiectul unui

contract de cesiune sau de licență ori obiectul unei începeri sau a unei reluări de

utilizare reală; cu toate acestea, dacă începerea sau reluarea utilizării mărcii a avut

loc cu 3 luni înainte de depunerea cererii de decădere sau a cererii reconvenționale,

termenul respectiv începînd cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de

5 ani de neutilizare, utilizarea nu este luată în considerare în cazul cînd pregătirile

pentru începerea sau pentru reluarea utilizării au intervenit numai după ce titularul

a aflat că cererea de decădere sau cererea reconvențională ar putea fi depusă;

perioada cuprinsă între data depunerii cererii și data emiterii deciziei de

înregistrare nu se include în termenul de 5 ani.

Sarcina prezentării probelor privind utilizarea efectivă a mărcii revine

titularului mărcii.

Decăderea din drepturi produce efecte juridice de la data rămînerii definitive a

hotărîrii judecătoriei în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI.

În sensul prevederilor legale enunțate, Colegiul lărgit remarcă că titularul

mărcii este decăzut din drepturile ce le deține asupra mărcii dacă în decursul unei

perioade neîntrerupte de 5 ani, fără motive justificative, marca nu a făcut obiectul

unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele, sau serviciile pentru

care a fost înregistrată, inclusiv nu a fost utilizată sub o formă care diferă prin

elemente ce nu schimbă caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a

fost înregistrată și marca a făcut obiectul unui contract de cesiune sau de licență ori

obiectul unei începeri sau a unei reluări de utilizare reală.

La acest capitol necesită a fi remarcat că cerința utilizării efective a mărcii

este îndeplinită dacă marca a fost folosită pentru produsele/serviciile pentru care a

fost înregistrată în mod real, public, neechivoc, cu titlu de marcă și în scopul de a

identifica produse și servicii.

Drepturile asupra mărcii potrivit art. 25 alin. (1) și (3) din Legea privind

protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, pot fi transmise integral sau

parțial prin cesiune, prin contract de licență, precum și prin succesiune. Gajul

mărcilor se înregistrează în Registrul garanțiilor reale mobiliare conform

prevederilor Legii cu privire la gaj. Alte drepturi asupra mărcilor se înregistrează în

Registrul național al cererilor de înregistrare a mărcilor sau Registrul național al

mărcilor și devin opozabile față de terți din momentul înregistrării, iar datele

6

despre aceste drepturi se publică în BOPI.

Prin contract de cesiune a drepturilor asupra mărcii conform art. 26 alin. (1)

din Legea menționată, titularul unei mărci (cedent) transmite drepturile sale asupra

mărcii unei alte persoane (cesionar). Drepturile asupra mărcii pot fi transmise prin

cesiune oricînd pe durata protecției mărcii.

Iar, reieșind din reglementările art. 26 alin. (5) din aceiași Lege, AGEPI va

refuza înregistrarea contractului de cesiune în cazul cînd este evident că, în urma

cesiunii, marca va genera riscul inducerii în eroare a consumatorului, în special în

ceea ce privește natura, calitatea sau originea geografică a produselor și/sau a

serviciilor pentru care este înregistrată, cu excepția cazului cînd cesionarul acceptă

să limiteze înregistrarea mărcii la produsele și/sau serviciile în privința cărora nu

va exista riscul inducerii în eroare.

Sub acest aspect, prezintă relevanță că în temeiul contractului de cesiune a

drepturilor asupra mărcii nr. 221 din 29 august 2017, încheiat între SRL „Nefis”, în

calitate de cedent și Kilicoglu Bora, în calitate de cesionar, SRL „Nefis” a cedat,

iar Kilicoglu Bora a primit în totalitate toate drepturile de a folosi marca

„Albinuța” înregistrată la AGEPI sub nr. 11905 din 14 februarie 2005 (f.d.69).

Potrivit pct. 3.2.4 din contractul de cesiune a drepturilor asupra mărcii nr. 221

din 29 august 2017, în termen de două luni din momentul încheierii prezentului

contract, cedentul este obligat să întreprindă măsurile necesare pentru înregistrarea

contractului la AGEPI, inclusiv depunerea cererii de înregistrare și a anexelor.

La acest capitol, Colegiul lărgit consideră întemeiată concluzia instanței de

fond, menținută de instanța de apel precum că SRL „Nefis” nu a respectat atât

prevederile pct. 3.2.4 din contractul de cesiune, cât și prevederile normelor de

drept enunțate, care stipulează expres că în cazul încheierii unui contract de

cesiune a drepturilor asupra mărcii survine obligația obligatorie de a înregistra

contractul respectiv în Registrul național al mărcilor și devin opozabile față de terți

din momentul înregistrării, iar datele despre aceste drepturi se publică în BOPI,

circumstanță ignorată de recurent.

Cu atît mai mult că contrar prevederilor art. art. 121 - 122 din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs reține că SRL „Nefis” nu a prezentat probe

admisibile și pertinente ce ar dovedi că din data înregistrării mărcii „Albinuța” la

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală sub nr. 11905 din 14 februarie

2005, până în prezent marca menționată a fost utilizată efectiv pentru produsele

vizate în cererea de chemare în judecată, drept urmare, Colegiul lărgit apreciază ca

fiind întemeiat raționamentul instanței de apel că, la caz, sunt întrunite condițiile

art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din

29.02.2008, privind decăderea SRL „Nefis” din drepturile asupra mărcii naționale

combinate „Albinuța” nr. R11905 din 2002.10.28 pentru produsele din clasa 30

conform Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor (CIPS).

Independent de acest aspect, Colegiul lărgit constată că instanțele ierarhic

inferioare justificat au respins argumentele SRL „Nefis” invocate în susținerea

poziției sale, precum că marca „Albinuța” nr. 11905, a fost și este în continuare

utilizată efectiv, se lucrează la pregătirea rețetelor pentru bomboane jeleu care

urmează a fi marcate cu desenul ”Albinuța”, fiind studiată piață și componența

chimică a bomboanelor, dar și piața produselor din gama jeleu, cât și la 17.07.2017

a avut loc instalarea utilajului, prezentând în acest sens Raportul de încercări nr.

0291-C din 30.01.2017, dat fiind faptul că utilizarea trebuie să fie publică, adică

7

trebuie să fie externă întreprinderii și vizibilă clienților reali sau potențiali ai

produselor sau serviciilor acesteia, iar utilizarea în sferă privată sau utilizarea strict

internă, în cadrul unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi, nu constituie o

utilizare efectivă.

De altfel, în susținerea opiniei enunțate, instanța de apel justificat a punctat

că, nu este suficient ca cel care folosește un nume pentru un produs/serviciu să îl

înregistreze ca marcă, el trebuind să depună diligențe permanent în perioada de

protecție a mărcii, în special prin folosirea permanentă a acesteia. Faptul că

primește un certificat de marcă nu îi va garanta exclusivitatea pentru o perioadă de

10 ani dacă nu se va comporta ca un bun „proprietar” de drepturi de proprietate

industrială.

La acest capitol, Colegiul lărgit învederează că potrivit jurisprudenței Curții

Europene, protecția drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv protecția

mărcilor, intră în câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție (a se vedea cauza Anheuser-Busch Inc. v. Portugalia [MC], 11 ianuarie

2007, § 72)

Totuși, dreptul de proprietate nu este unul absolut. El poate fi supus unor

limitări, fiind susceptibil de ingerințe ale statului cu privire la exercitarea

atributelor sale. Instituirea anumitor limite este impusă de necesitatea asigurării

unui echilibru între interesele individuale și interesul general.

În acest context, în decizia de inadmisibilitate a sesizării nr. 197g/2018

privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 14 alin. (1) și 20 alin. (1) lit.

(a) din Legea privind protecția mărcilor (decăderea din drepturile asupra mărcii, în

cazul neutilizării acesteia de către titularul ei), din 10 octombrie 2018, Curtea

Constituțională a notat că admite că obligația utilizării mărcii sub amenințarea

decăderii din drepturi poate fi pusă în balanță cu un interes general. Curtea observă

aplicabilitatea acestei teze în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Spre exemplu, ea este formulată clar în concluziile Avocatului General Dámaso

Ruiz-Jarabo Colomer prezentate în Armin Häupl v. Lidl Stiftung & Co. KG, pe 26

octombrie 2006, în cauza C-246/05, unde s-a menționat că acest mecanism juridic

[obligația de utilizare] urmărește același obiectiv în toate sistemele juridice:

adaptarea numărului mărcilor înregistrate la numărul celor care sunt folosite și care

îndeplinesc funcția lor economică pe piață, apropiind realitatea registrelor de

realitatea schimburilor comerciale, pentru că oficiile pentru mărci nu sunt simple

depozite ale unor mărci păstrate în rezervă, în așteptarea vreunui voinic care să se

aventureze să le utilizeze. Dimpotrivă, acestea trebuie să constituie reflectarea

fidelă a realității, a indicațiilor pe care întreprinderile le utilizează în comerț pentru

a diferenția produsele și serviciile lor. În oficiile pentru proprietate industrială nu

trebuie să fie înregistrate decât mărcile care participă la activitatea comercială (§

50). Pentru a reduce numărul total al mărcilor înregistrate și protejate și, prin

urmare, numărul conflictelor care apar între ele, este important să se ceară ca

mărcile înregistrate să fie efectiv utilizate, sub amenințarea decăderii din drepturi

(§ 52).

De asemenea, Curtea Constituțională a menționat că posibilitatea decăderii

din drepturile asupra mărcii, în cazul neutilizării acesteia de către titularul ei, este

prevăzută și de instrumentele internaționale la care Republica Moldova este parte

(i.e. articolul 5 din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale și

articolul 19 din Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală

8

legate de comerț). Potrivit acestor acte internaționale, înregistrarea unei mărci

poate fi anulată dacă aceasta nu a fost utilizată pe parcursul unei perioade relativ

mari de timp și numai dacă cel interesat nu justifică motivele lipsei sale de acțiune.

Analizând prevederile legale contestate, Curtea Constituțională a observat că

titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturi doar dacă nu a utilizat-o, fără

motive justificate, pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani. Sub acest aspect, Curtea

Constituțională a observat că în rândul statelor europene există un consens în

privința stabilirii unui termen de neutilizare a mărcii, care poate să conducă la

anularea înregistrării mărcii sau la decăderea din drepturi a titularului (cu privire la

importanța existenței unui consens în argumentarea juridică de drept constituțional

european, a se vedea, ca autoritate recentă, cauzele Ilnseher v. Germania [MC], 4

decembrie 2018, § 86 și Naït-Liman v. Elveția [MC], 15 martie 2018, § 175).

Din conținutul normelor citate supra reiese că neutilizarea mărcii de către

titularul acesteia o perioadă de peste 5 ani, în condițiile în care nu se întrunesc nici

una din excepțiile prevăzute de Lege, constituie temei pentru decăderea

deținătorului dreptului asupra mărcii din aceste drepturi, inclusiv parțial, sarcina

probării faptului utilizării efective a mărcilor revenind titularului mărcii, la caz a

recurentului SRL „Nefis”.

Mai mult, în lipsa unor probe ce ar dovedi utilizarea efectivă de către RSL

„Nefis” a mărcii sus menționate pentru o perioadă de 5 ani pentru produsele

specificate în acțiunea intimatului, utilizare ce implică folosirea reală, publică,

neechivocă în scopul identificării produselor respective, și, concomitent, existența

la dosar a înscrisurilor ce confirmă neutilizarea de către recurent a mărcii în sensul

respectiv, Colegiul lărgit ajunge la concluzia că recurentul într-adevăr nu a utilizat

marca menționată, al cărui titular este, pentru produsele vizate o perioadă mai mare

de 5 ani, motiv din care instanțele ierarhic inferioare corect au admis acțiunea ca

fondată, fiind întrunite temeiurile legale pentru decăderea din drepturile asupra

mărcii.

În acest context, Colegiul lărgit apreciază critic argumentele invocate în

recurs precum că concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei

fiind aplicate eronat normele de drept material și procedural nu au suport legal,

deoarece se combat cu cele invocate mai sus, mai mult că poartă și un caracter

declarativ.

Cu atît mai mult că contrar prevederilor art. 118 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, care indică că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele

pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune

altfel, urmează a fi respinse ca declarative criticile recurentului precum SRL

„Nefis” s-a confruntat cu anumite dificultăți în acea perioadă, irelevenate

prezentului caz, motiv din care producerea și comercializarea bomboanelor jeleu

preconizate a fi marcate cu semnul „ALBINUȚA” au fost temporar oprite, or la

caz recurentul nu a prezentat probe incontestabile și pertinente în confirmarea celor

invocate.

Astfel, din considerentele menționate și având în vederea faptul că decizia

instanței de apel este întemeiată și legală, fiind adoptată cu aplicarea corectă a legii

materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării cauzei au

fost create condiții obiective participanților la proces, pentru realizarea drepturilor

sale procedurale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a

9

menține decizia din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), (3) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Nefis”.

Se menține decizia din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Bucuria Dulce” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Nefis”, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

privind decăderea din drepturile asupra mărcii.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Victor Burduh

10