2ra-270/25 — anularea ordinului, incasarea salariului pentru perioada de absenta fortata de la locul de munca si repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului, incasarea salariului pentru perioada de absenta fortata de la locul de munca si repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- instanta de apel a aplicat eronat normele de drept material, retinind nejustificat lipsa acordului partilor si nulitatea ordinului, dasi prima instanta a constatat corect legalitatea incetarii contractului, justificind mentinerea hotararii acesteia.
2ra-270/25 — anularea ordinului, incasarea salariului pentru perioada de absenta fortata de la locul de munca si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la cu admiterea recursului
în cauza civilă
Liliana Buzilă împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice „Institutul
Oncologic”
(anularea ordinului, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la
locul de muncă și repararea prejudiciului moral)
împotriva deciziei din 15 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru
Dosarul nr. 2ra-270/25
NR. PIGD 2-23138188-01-2ra-13052025
Instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, reținând nejustificat
lipsa acordului părților și nulitatea ordinului, deși prima instanță a constatat corect
legalitatea încetării contractului, justificând menținerea hotărârii acesteia.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru - jud. S. Vîșcu
Curtea de Apel Centru - jud. A. Panov, A. Malîi, N. Mămăligă
26 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Instituția Medico-Sanitară
Publică „Institutul Oncologic”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 septembrie 2023, Liliana Buzilă a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică „Institutul Oncologic”
privind anularea ordinului, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată
de la locul de muncă și repararea prejudiciului moral.
În susținerea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 5 iunie 2023, a fost
angajată prin concurs în funcția de șef al Secției economico-financiare din cadrul
IMSP „Institutul Oncologic”, în temeiul contractului individual de muncă nr.
102/23. Aceasta a activat în funcția respectivă până la data de 28 iunie 2023.
A precizat că, după ce a dispus un control intern ce a scos la iveală nereguli,
a fost agresată verbal și tratată cu lipsă de respect de către mai mulți angajați ai
instituției.
La 19 iunie 2023, a depus o cerere de demisie, dar directorul a refuzat să o
accepte, exprimând dorința de a continua colaborarea. Cererea nu a fost
înregistrată oficial și a rămas pe masa directorului. Reclamanta a continuat să se
prezinte zilnic la serviciu și să își îndeplinească atribuțiile.
În zilele următoare, a solicitat de mai multe ori restituirea cererii de demisie,
fără succes. La 27 iunie 2023, i s-a comunicat că cererea este „în lucru”, deși
reclamanta își retrăsese demisia încă din 19 iunie și a transmis oficial cererea de
retragere pe 28 iunie 2023, înregistrată și trimisă și pe email.
Tot pe 28 iunie, i-a fost înmânat ordinul nr. 301-ru privind desfacerea
contractului de muncă, emis pe baza cererii de demisie nerecunoscută. Reclamanta
a solicitat în mod repetat o copie a cererii, dar i s-a refuzat.
La 5 septembrie 2023, reclamanta a transmis, prin poștă și e-mail, o cerere
de soluționare amiabilă, solicitând anularea ordinului de demisie, restabilirea la
locul de muncă sau negocierea unui acord privind acordarea unor compensații
bănești.
1
Reclamanta a susținut că ordinul de demisie a fost emis în lipsa acordului
său scris, invocând prevederile art. 81 alin. (3), art. 82¹ și art. 85 alin. (3¹) din Codul
muncii, care presupun existența unui acord clar al părților. A subliniat că a renunțat
la cererea de demisie în termenul de 7 zile prevăzut de art. 85 alin. (4) Codul
muncii, întrucât cererea nu fusese înregistrată, nu fusese acceptată în mod expres,
iar între timp nu fusese angajată o altă persoană în locul său.
De asemenea, a invocat faptul că ordinul emis contravine dispozițiilor
legale și realităților cauzei, solicitând anularea acestuia. A arătat că atitudinea
abuzivă și lipsită de demnitate a unor salariați, precum și conduita directorului
instituției i-au provocat suferințe morale și psihice. În temeiul art. 90 alin. (4)
Codul muncii, a solicitat, în locul restabilirii în funcție, plata unei compensații
echivalente cu cel puțin trei salarii medii lunare.
Prin cererea de concretizare a acțiunii depusă la 20 noiembrie 2023,
reclamanta a solicitat anularea ordinului nr. 301-ru din 27 iunie 2023 privind
încetarea contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absența
forțată de la muncă, începând cu 29 iunie 2023 până la executarea hotărârii,
calculat la un salariu lunar de 19.450 lei, încasarea unui prejudiciu moral în sumă
de 97.250 lei, compensație bănească pentru renunțarea la restabilirea în funcție, în
aceeași sumă de 97.250 lei, obligarea instituției la acoperirea cheltuielilor de
judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚ
Prin hotărârea din 23 aprilie 2024, Judecătoria Chișinău, Sediul Centru, a
respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Liliana Buzilă.
A fost respinsă ca neîntemeiată și solicitarea Instituției Medico-Sanitare Publice
„Institutul Oncologic” privind recuperarea de la Liliana Buzilă a cheltuielilor de
asistență juridică în sumă de 17.500 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 30 aprilie 2024, Instituția Medico-Sanitară Publică „Institutul
Oncologic” a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 23 aprilie 2024 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea parțială a hotărârii
instanței de fond în partea privind respingerea cererii de compensare a cheltuielilor
de asistență juridică, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să se admită această
cerere.
La 10 mai 2024, Liliana Buzilă a depus cerere de apel împotriva hotărârii
din 23 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea
hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cererea de
chemare în judecată să fie admisă.
2
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 15 ianuarie 2025, Curtea de Apel Centru a respins apelul
Instituției Medico-Sanitare Publice „Institutul Oncologic” și a admis apelul
formulat de Liliana Buzilă. S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, din 23 aprilie 2024, și s-a dispus: Admiterea parțială a cererii formulate de
Liliana Buzilă. Anularea ordinului nr. 301-ru din 27 iunie 2023 privind desfacerea
contractului individual de muncă. Obligația instituției pârâte de a calcula și achita
reclamantei compensația echivalentă a patru salarii medii lunare. Obligarea
instituției la plata prejudiciului moral în sumă de 25.000 lei. În rest, pretențiile au
fost respinse ca neîntemeiate.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, la 5 iunie 2023, Instituția
Medico-Sanitară Publică „Institutul Oncologic” a încheiat cu Liliana Buzilă
contractul individual de muncă nr. 102/23, cu o perioadă de probă de 3 luni. Prin
ordinul nr. 301-ru din 27 iunie 2023, la cererea Lilianei Buzilă, s-a dispus
desfacerea contractului de muncă, însă aceasta a refuzat să semneze ordinul.
Liliana Buzilă a solicitat retragerea cererii de demisie, dar directorul
instituției i-a comunicat că termenul legal pentru retragere fusese depășit. Instanța
a constatat că demisia trebuie depusă în formă scrisă și înregistrată oficial, iar copia
cererii de demisie din 14 iunie 2023 nu fusese înregistrată corespunzător. Deși
ordinul de concediere a fost emis după expirarea termenului de preaviz de 14 zile,
angajatorul a aplicat norme care necesită acordul scris al părților, acord ce lipsea,
fapt ce a condus la nulitatea ordinului nr. 301-ru din 27 iunie 2023.
Instanța de apel a constatat că Liliana Buzilă a fost eliberată ilegal din
funcție și, în baza Codului muncii, a obligat Instituția Medico-Sanitară Publică
„Institutul Oncologic” să îi plătească o compensație echivalentă cu patru salarii
medii lunare, în locul restabilirii la locul de muncă.
Cererea privind încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă a
fost respinsă ca neîntemeiată.
În privința prejudiciului moral, instanța de apel a constatat că angajatorul
trebuie să repare daunele morale cauzate, dar a apreciat suma solicitată de 97.250
lei ca exagerată, stabilind o despăgubire echitabilă de 25.000 lei.
Cererea de compensare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă, deoarece
reclamanta nu a dovedit suportarea acestora.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
3
La 13 mai 2025, Instituția Medico-Sanitară Publică „Institutul Oncologic”
a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 15 ianuarie 2025,
solicitând admiterea recursului și casarea deciziei, întrucât consideră că ordinul de
concediere a fost emis legal, iar concluziile instanței privind ilegalitatea acestuia
sunt eronate.
În susținerea recursului, recurenta a invocat dispozițiile art. 432 alin. (1) lit.
a), b) și e) din Codul de procedură civilă, menționând că interpretarea normelor de
drept material făcută de instanța de apel contravine jurisprudenței constante a
Curții Supreme de Justiție, iar hotărârea contestată este arbitrară și neargumentată
corespunzător.
Instanța de apel a considerat eronat că art. 82¹ și art. 85 alin. (3¹) din Codul
muncii nu erau aplicabile, motivând că ordinul de concediere a fost emis cu
întârziere, după expirarea termenului legal de 14 zile de la cererea de demisie.
Recurenta a explicat că ordinul nr. 301-ru din 27.06.2023 a fost emis în baza cererii
scrise a salariatei și al acordului părților, conform art. 85 alin. (3¹) și art. 82¹ Codul
muncii, fiind respectate toate condițiile legale privind încetarea contractului
individual de muncă prin acordul scris al părților.
S-a subliniat că instanța a interpretat greșit cerința privind „acordul scris al
părților”, apreciind că acesta trebuie să îmbrace forma unui act unic, deși din
practica judiciară reiese că acordul poate rezulta și dintr-un schimb de documente
semnate. Această interpretare formalistă, potrivit recurentei, contravine
jurisprudenței Curții Supreme, care admite valabilitatea încetării contractului prin
cererea salariatului și ordinul angajatorului, fără a fi necesar un document unic.
De asemenea, instanța de apel a omis să rețină că salariata nu a contestat
validitatea cererii de demisie și că aceasta a fost exprimată în mod liber, fără vicii
de consimțământ. Totodată, din actele cauzei rezultă că salariata era deja angajată
în altă instituție și se afla în concediu la momentul emiterii ordinului, aspecte pe
care instanța de apel nu le-a valorificat corespunzător.
Instanței de apel nu a analizat în mod efectiv probele cauzei și s-a limitat la
reluarea argumentelor intimatei, fără o apreciere proprie, încălcând cerințele unui
proces echitabil prevăzute de art. 6 CEDO.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
4
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție. Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3
judecători. Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție. Judecătorii care au examinat admisibilitatea
recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”
Art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu
excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art.
372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este
obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.
432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere
la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod
corespunzător. (3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
esențiale invocate în recurs.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 432 alin.
(1) lit. b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.”
Art. 373 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. (2) În limitele apelului, instanța
de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,
apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către
participanții la proces.”
5
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
reține că Curtea de Apel Centru a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică
la 15 ianuarie 2025, iar copia integrală a deciziei motivate a fost expediată
participanților la proces la 12 mai 2025 (f.d. 206, vol. I). Prin urmare, recursul
declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică „Institutul Oncologic” la 13 mai
2025 este considerat depus în termen (a se vedea pct. 27).
Examinând argumentele recursului în raport cu prevederile legale aplicabile
și materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că recursul este fondat, întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat eronat
normele de drept material, pronunțând o soluție contrară probelor administrate și
cadrului legal incident. În consecință, se impune casarea deciziei instanței de apel
și menținerea hotărârii primei instanțe, pentru considerentele ce urmează.
Completul reține că litigiul vizează legalitatea încetării contractului
individual de muncă încheiat între părți, prin emiterea Ordinului nr. 301-ru din
27.06.2023, emis în temeiul art. 82¹ Codul muncii, la solicitarea salariatei, cu
încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților. Contestarea acestui ordin s-
a fundamentat pe susțineri privind lipsa unui consimțământ valid și existența unor
nereguli procedurale în depunerea și acceptarea cererii de încetare.
În situația în care din materialele dosarului rezultă indicii clare că între părți a
existat un raport juridic contractual, instanța nu poate să se limiteze la invocarea
abstractă a normelor generale privind obligațiile civile, ci are obligația de a califica
în mod concret raportul juridic și de a aplica normele speciale corespunzătoare naturii
acelui contract (decizia nr. 2ra-489/23). Această constatare este valabilă și în cazul
actelor juridice unilaterale, instanța de judecată având obligația de a determina natura
juridică a actului.
Din actele dosarului rezultă că la 5 iunie 2023 părțile au încheiat contractul
individual de muncă nr. 102/23, iar la 14 iunie 2023 salariata Liliana Buzilă a
depus o cerere scrisă, prin care a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin
acordul părților, cu indicarea expresă a art. 82¹ Codul muncii. Cererea a fost
semnată de salariată și depusă personal directorului instituției.
Cererea a fost acceptată de angajator prin rezoluția „accept din 28.06.2023”,
exprimând consimțământul său ferm, în scris, de a înceta raporturile de muncă prin
acordul părților. Ca urmare a acestei manifestări bilaterale de voință, angajatorul a
emis Ordinul nr. 301-ru din 27.06.2023, dispunând încetarea raporturilor de muncă
la data de 28 iunie 2023.
În temeiul art. 82¹ Codul muncii, contractul individual de muncă poate
înceta în orice moment prin acordul scris al părților, nefiind necesară îndeplinirea
6
altor formalități, precum respectarea termenului de preaviz sau existența unei
proceduri administrative de înregistrare. Important este exclusiv ca existența
acordului să fie exprimată în formă scrisă — cerință pe deplin îndeplinită în cauză.
Completul de judecată subliniază că încetarea prin acordul părților
constituie un act juridic bilateral, care produce efecte de îndată ce voințele părților
au fost comunicate și acceptate reciproc.
Ulterioara cerere de retragere formulată de salariată la 28 iunie 2023,
înregistrată la 30 iunie 2023, este lipsită de efecte juridice, întrucât a intervenit
după acceptarea acordului de către angajator și după emiterea ordinului. Termenul
de retragere prevăzut de art. 85 alin. (4) Codul muncii este aplicabil numai
demisiei, nu și încetării prin acordul părților. În cazul art. 82¹, după exprimarea
consimțământului, acordul nu mai poate fi revocat unilateral.
În aceste condiții, mențiunea instanței de apel potrivit căreia acordul scris
ar fi lipsit sau nevalid este contrară probelor administrate. Cererea semnată de
salariată, cu mențiunea expresă „art. 82¹ Codul muncii”, precum și acceptul scris
„accept din 28.06.2023”, reprezintă forme clare, certe și suficiente ale
consimțământului liber exprimat.
Completul constată că instanța de apel, substituind propria apreciere faptică
celei realizate în mod corect de prima instanță, a interpretat extensiv și nejustificat
exigențele de formă privind depunerea cererii, confundând regimul juridic al
demisiei (art. 85 Codul muncii) cu regimul juridic al încetării prin acord (art. 82¹
Codul muncii). Această confuzie a determinat o aplicare eronată a dreptului
material. Or, încetarea prin acordul părților nu este supusă termenului de preaviz,
nu poate fi retrasă unilateral și nu este condiționată de formalități suplimentare,
altele decât forma scrisă a consimțământului ambelor părți. În speță, aceste condiții
au fost pe deplin respectate.
Completul de judecată reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile
legale și a stabilit temeinic că părțile au convenit în mod voluntar încetarea
raporturilor de muncă. Cererile formulate ulterior de salariată, după emiterea
ordinului, nu puteau afecta validitatea unui act juridic bilateral, încheiat potrivit
legii și deja consumat. Instanța de apel a ignorat această situație juridică și a reținut
în mod nejustificat lipsa acordului părților. Prin interpretarea eronată a art. 82¹ și
art. 85 din Codul muncii, aceasta a conchis greșit asupra nulității ordinului, deși
actele dosarului confirmă fără echivoc existența consimțământului bilateral. O
astfel de soluție denotă o aplicare defectuoasă a normelor de drept material.
Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție admite recursul formulat de Instituția Medico-Sanitară Publică „Institutul
7
Oncologic”, casează integral decizia instanței de apel și menține hotărârea primei
instanțe ca fiind legală și temeinică.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică „Institutul
Oncologic”.
Casează integral decizia din 15 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru și se
menține hotărârea din 23 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în
cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Liliana Buzilă
împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice „Institutul Oncologic” privind
anularea ordinului, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la
locul de muncă și repararea prejudiciului moral.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
8