ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 174 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S.; a modificat decizia nr. 4930 din 10 mai 2006 în sensul că a dispus ca drepturile ce se acordă reclamantului se vor face cu data de 1 noiembrie 2004 data formulării cererii înregistrată sub nr. 27114 din 15 octombrie 2004; a menținut celelalte dispoziții ale deciziei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 15 octombrie 2004, astfel că potrivit art. 5 din lege drepturile care i se cuvin i se acordă cu începere de la 1 noiembrie 2004, iar nu de la data de 1 mai 2006, cum greșit stabilise pârâta.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta C.J.P.S. invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că în mod corect, prin Decizia nr. 4930 din 10 mai 2006 s-a stabilit că drepturile de care beneficiază intimatul B.I. să-i fie acordate începând cu data de 1 mai 2006, întrucât cererea acestuia a fost înregistrată la data de 17 aprilie 2006. Instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 5 din Legea nr. 189/2000, întrucât s-a raportat la prima cerere a intimatului, înregistrată la data de 15 octombrie 2004, neobservând că prin Hotărârea inițială nr. 4489 din 29 octombrie 2004 i s-a respins cererea pentru că nu a prezentat acte oficiale din care să rezulte persecuția etnică.

În recurs intimatul nu a formulat întâmpinare. Examinând sentința atacată prin prisma motivului reținut, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată: Intimatul - reclamant B.I. a dobândit calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute în Decretul - Lege nr. 118/1990, republicat, modificat prin O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, prin Decizia nr. 4930 din 10 mai 2006 emisă de „Comisia pentru acordarea indemnizației prevăzute de Legea nr. 189/2000" ce funcționează în cadrul C.J.P.D.A.S.S. Cererea acestuia, însoțită de documentația aferentă, fusese înregistrată la recurenta-reclamantă la data de 17 aprilie 2006. În aceste condiții, aplicând dispozițiile art. 14 din Decretul - Lege nr. 118/1990, republicat, modificat prin O.G.

nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, comisia menționată anterior a stabilit că drepturile cuvenite se acordă cu începere de la data de 1 mai 2006. Raționamentul instanței de fond a pornit de la premisa eronată că cererea intimatului-reclamant a fost înregistrată la data de 15 octombrie 2004. În realitate, această primă cerere a fost respinsă de către comisia ce funcționează în cadrul recurentei, prin Hotărârea nr. 4489 din 29 octombrie 2004, cu motivarea că „nu există acte oficiale doveditoare din care să rezulte persecuția pe motive etnice". Această hotărâre nu a fost contestată, potrivit legii, la instanța de contencios administrativ competentă, intimatul-reclamant achiesând astfel implicit la soluția pronunțată.

Abia la data de 17 aprilie 2006, după un an și șase luni, intimatul-reclamant și-a procurat documentele care îi probează calitatea de persoană refugiată, conform art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, respectiv extrasul din 3 ianuarie 2005 emis de A.N.S. și A.A.R.N.B.Ț.H.B., noua cerere fiindu-i admisă prin Decizia nr. 4930 din 10 mai 2006, menționată anterior. Eroarea instanței de fond a fost generată și de modul defectuos în care comisia însăși a redactat decizia în discuție, folosind sintagma „decizie de revizuire a drepturilor./ deși, cum s-a arătat deja, anterior acestei decizii intimatul - reclamant nu era beneficiar al prevederilor Decretului - Lege nr. 118/1990, republicat, modificat prin O.G.

nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000 și, prin urmare, nu existau drepturi acordate care să fie „revizuite". Cum însă instanța de fond nu era legată de denumirea actului contestat ori calificarea juridică făcută de comisia ce funcționează în cadrul recurentei, trebuia să constate că decizia în discuție este actul care stabilește pentru prima dată calitatea intimatului - reclamant de beneficiar al prevederilor legale menționate, că nu a fost emisă ca urmare a revocării hotărârii anterioare nelegale ci, dimpotrivă, a reținut că abia cu înscrisurile noi, obținute după emiterea acesteia, s-a făcut dovada calității de persoană refugiată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 5 și 14 din Decretul - Lege nr. 118/1990, republicat, modificat prin O.G. nr. 109/1999, aprobată cu modificări și completări din Legea nr. 189/2000, se va admite recursul declarat de C.J.P.S. și se va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.J.P.S., împotriva sentinței civile nr. 174 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de B.I., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2007.