ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1669/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

30 iunie 2004, reclamanta SC S. SA BUCUREȘTI a solicitat ca, în contradictoriu

cu pârâta SC I.I. SRL BUCUREȘTI, să se constate că raportul juridic

obligațional dintre părți rezultat din contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004

nu se născuse, la data de 6 mai 2004, fiind afectat de o condiție suspensivă și

pârâta să fie obligată la restituirea avansului în sumă de 270.203.465 lei ca

fiind plată nedatorată plus dobânda legală cu începere de la 26 aprilie 2004

până la data restituirii sumei.

În subsidiar, dacă instanța

constată că s-a realizat condiția suspensivă din contractul nr. 488 din 26

aprilie 2004, s-a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului pentru

neexecutarea culpabilă de către pârâtă a lucrărilor specificate în contract și

obligarea pârâtei la restituirea sumei de 270.203.465 lei, cu dobânzi legale de

la 26 aprilie 2004 până la achitarea sumei.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2192 din 12 mai 2005, a admis,

în parte, acțiunea principală, a respins primul capăt de cerere ca inadmisibil

și a admis al doilea capăt de cerere astfel cum a fost precizat; a obligat

pârâta-reclamantă la plata sumei de 270.203.465 lei către reclamanta-pârâtă

reprezentând avans achitat, cu dobânzi legale conform O.G. nr. 9/2000 de la 26

aprilie 2004 până la data achitării integrale.

S-a anulat cererea

reconvențională, ca netimbrată, și pârâta-reclamantă a fost obligată la

56.458.502 lei cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 10

martie 2005 s-a admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere și

reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită restituirea sumei de

270.203.465 lei reprezentând avansul achitat.

Instanța de fond a reținut

că această sumă achitată ca avans și nerestituită de pârâtă reprezintă o plată

nedatorată și acțiunea reclamantei pentru restituirea acestei sume este

justificată.

Referitor la cererea

reconvențională, aceasta a fost anulată întrucât nu s-a achitat taxa judiciară

de timbru.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 112 din 24 februarie 2006, a admis apelul

declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a desființat-o și a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că, în speță, nu

ne aflăm în prezența unui contract sub condiție deoarece beneficiarul lucrării

(pârâta) și-a asumat obligații, iar ambele părți le-au prevăzut de comun acord

la art. 3.2 din convenția acestora, urmând ca prima instanță să examineze dacă

părțile și-au îndeplinit aceste obligații.

Prin decizia nr. 3272 din 31

octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a

admis recursul declarat de reclamanta SC S. SA București împotriva hotărârii

instanței de apel, care a fost casată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe,

pentru soluționarea pe fond a apelului

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că din modul de redactare a clauzei de la pct. 3 din contract rezultă

că părțile au înțeles să afecteze actul de modalitatea condiției, așa încât

instanța de apel avea obligația să examineze pe fond apelul declarat de pârâtă

cu care a fost învestit.

Rejudecând cauza în fond

după casare, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia

comercială nr. 167 din 2 aprilie 2007, a admis apelul formulat de SC I.I. SRL

cu sediul în București împotriva sentinței comerciale nr. 2192 din 12 mai 2005

a Tribunalului București, secția a VI-a comercială și a schimbat în parte

sentința, în sensul că:

S-a respins capătul II din

cererea principală, astfel cum a fost precizat ca nefondat, și cererea privind

obligarea pârâtei reclamanta la plata cheltuielilor de judecată și s-au

menținut celelalte dispoziții din sentință.

Instanța a reținut în

considerentele deciziei că din prevederile contractuale rezultă că părțile nu

au stabilit un termen pentru predarea lucrărilor de montaj, executarea lucrării

urmând să înceapă la comanda beneficiarului (reclamanta) și cu respectarea de

către aceasta a condițiilor prevăzute la pct. 3.2. din contract.

Potrivit clauzelor

contractuale reclamanta în calitate de beneficiar trebuia să se asigure că

umiditatea solului este de 10 % și să dea ordinul de începere a lucrărilor dar

aceasta nu și-a îndeplinit obligația.

Deși a notificat-o pe

pârâtă, și aceasta a fost de acord să înceapă executarea lucrării în data de 6

mai 2004, reclamanta a executat în aceeași zi lucrarea cu o altă societate, așa

încât nu există nici o culpă din partea pârâtei în privința neexecutării lucrărilor

de montaj.

Împotriva acestei decizii

reclamanta SC S. SA a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii

recurate și respingerea apelului declarat de pârâta SC I.I. SRL împotriva

sentinței instanței de fond.

S-a susținut că instanța de

apel și-a întemeiat hotărârea în mod greșit pe dispozițiile art. 1014 C. civ.,

întrucât a confundat „creditorul” cu „debitorul” obligație supusă condiției

suspensive. Că recurenta are calitate de creditor față de obligația intimatei

debitoare de a executa lucrarea, executare ce va avea loc numai după

îndeplinirea cumulativă a celor două condiții suspensive prevăzute la pct. 3.2

din contract. Instanța a reținut în mod greșit că reclamanta a împiedicat

realizarea condițiilor deoarece aceasta este creditorul obligației și deci s-au

aplicat în mod eronat dispozițiile art. 1014 C. civ.

A doua critică întemeiată pe

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină întrucât deși a constatat nașterea obligației

contractuale (de efectuare a lucrărilor) ca urmare a aplicării art. 1014 C.

civ., nu a indicat temeiul pentru care intimata a fost îndreptățită să rețină

avansul.

S-a invocat că intimata nu

mai poate executa lucrarea care a fost realizată de o societate specializată în

urma denunțării unilaterale a contractului așa încât este obligată la

restituirea avansului achitat din prețul lucrărilor.

Intimata nu poate reține

avansul nici cu titlu de preț al unor lucrări pentru că nu s-au făcut dovezi

nici cu titlu de despăgubiri, în condițiile inexistenței în contract a unei

clauze penale în acest sens și, mai mult, cererea reconvențională formulată sub

acest aspect a fost anulată ca netimbrată.

Recursul reclamantei nu este

fondat.

Părțile au încheiat

contractul de subantrepriză nr. 488 din 26 aprilie 2004, având ca obiect

livrarea de materiale și prestarea de servicii aferente montajului de către

intimată în calitate de furnizor-prestator către recurentă, în calitate de

beneficiar.

La pct. 3.2. din contract

părțile au prevăzut de comun acord că executarea lucrării va începe la data la

care beneficiarul va face cunoscut furnizorului-prestator că poate demara

lucrările de montaj, cu respectarea de către beneficiar a unor condiții printre

care asigurarea în spațiu a unei temperaturi minime de 15

o

și o

umiditate a solului de 10 %.

Din cuprinsul acestei clauze

contractuale și care constituie motive de recurs rezultă că raportul juridic

obligațional a fost afectat de modalitatea „condiției”, așa cum s-a stabilit și

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia de

casare cu trimitere nr. 3272 din 31 octombrie 2006.

În speță, suntem în prezența

unei obligații asumate sub condiție pur potestativă suspensivă din partea

creditoarei recurente și care nu a fost îndeplinită, respectiv condiția privind

umiditatea solului și a ordinului de începere a lucrărilor.

Mai mult decât atât deși,

părțile au stabilit prin procesul verbal din 5 mai 2004, ca a doua zi intimata

să înceapă lucrările și aceasta a solicitat emiterea ordinului de începere a

execuției recurenta a executat lucrarea cu altă societate chiar în data de 6

mai 2004.

Față de considerentele

reținute rezultă că și în situația în care instanța de apel a menționat în mod

eronat dispozițiile art. 1014 C. civ., condiția suspensivă asumată de

creditoare nu a fost îndeplinită din propria culpă și aceasta nu poate fi

invocată în recurs.

Critica recurentei că

instanța de apel nu a indicat temeiul pentru care instanța este îndreptățită să

rețină avansul nu este întemeiată.

În considerentele deciziei

s-a reținut că recurenta nu poate pretinde restituirea avansului datorită

conduitei contractuale, iar temeiul de drept rezultă din contractul încheiat

între părți și care reprezintă legea lor, conform dispozițiilor art. 969 C.

civ.

Pentru considerentele

reținute urmează ca potrivit art. 312 C. proc. civ., să se respingă ca nefondat

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC S. SA București împotriva deciziei nr. 167

din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.