ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1669/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 30 iunie 2004, reclamanta SC S. SA BUCUREȘTI a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC I.I. SRL BUCUREȘTI, să se constate că raportul juridic obligațional dintre părți rezultat din contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004 nu se născuse, la data de 6 mai 2004, fiind afectat de o condiție suspensivă și pârâta să fie obligată la restituirea avansului în sumă de 270.203.465 lei ca fiind plată nedatorată plus dobânda legală cu începere de la 26 aprilie 2004 până la data restituirii sumei.

În subsidiar, dacă instanța constată că s-a realizat condiția suspensivă din contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004, s-a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea culpabilă de către pârâtă a lucrărilor specificate în contract și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 270.203.465 lei, cu dobânzi legale de la 26 aprilie 2004 până la achitarea sumei. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2192 din 12 mai 2005, a admis, în parte, acțiunea principală, a respins primul capăt de cerere ca inadmisibil și a admis al doilea capăt de cerere astfel cum a fost precizat; a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 270.203.465 lei către reclamanta-pârâtă reprezentând avans achitat, cu dobânzi legale conform O.G.

nr. 9/2000 de la 26 aprilie 2004 până la data achitării integrale. S-a anulat cererea reconvențională, ca netimbrată, și pârâta-reclamantă a fost obligată la 56.458.502 lei cheltuieli de judecată. Prin încheierea din 10 martie 2005 s-a admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere și reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită restituirea sumei de 270.203.465 lei reprezentând avansul achitat. Instanța de fond a reținut că această sumă achitată ca avans și nerestituită de pârâtă reprezintă o plată nedatorată și acțiunea reclamantei pentru restituirea acestei sume este justificată. Referitor la cererea reconvențională, aceasta a fost anulată întrucât nu s-a achitat taxa judiciară de timbru.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 112 din 24 februarie 2006, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că, în speță, nu ne aflăm în prezența unui contract sub condiție deoarece beneficiarul lucrării (pârâta) și-a asumat obligații, iar ambele părți le-au prevăzut de comun acord la art. 3.2 din convenția acestora, urmând ca prima instanță să examineze dacă părțile și-au îndeplinit aceste obligații.

Prin decizia nr. 3272 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de reclamanta SC S. SA București împotriva hotărârii instanței de apel, care a fost casată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond a apelului Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că din modul de redactare a clauzei de la pct. 3 din contract rezultă că părțile au înțeles să afecteze actul de modalitatea condiției, așa încât instanța de apel avea obligația să examineze pe fond apelul declarat de pârâtă cu care a fost învestit. Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 167 din 2 aprilie 2007, a admis apelul formulat de SC I.I.

SRL cu sediul în București împotriva sentinței comerciale nr. 2192 din 12 mai 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială și a schimbat în parte sentința, în sensul că: S-a respins capătul II din cererea principală, astfel cum a fost precizat ca nefondat, și cererea privind obligarea pârâtei reclamanta la plata cheltuielilor de judecată și s-au menținut celelalte dispoziții din sentință. Instanța a reținut în considerentele deciziei că din prevederile contractuale rezultă că părțile nu au stabilit un termen pentru predarea lucrărilor de montaj, executarea lucrării urmând să înceapă la comanda beneficiarului (reclamanta) și cu respectarea de către aceasta a condițiilor prevăzute la pct. 3.2.

din contract. Potrivit clauzelor contractuale reclamanta în calitate de beneficiar trebuia să se asigure că umiditatea solului este de 10 % și să dea ordinul de începere a lucrărilor dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația. Deși a notificat-o pe pârâtă, și aceasta a fost de acord să înceapă executarea lucrării în data de 6 mai 2004, reclamanta a executat în aceeași zi lucrarea cu o altă societate, așa încât nu există nici o culpă din partea pârâtei în privința neexecutării lucrărilor de montaj. Împotriva acestei decizii reclamanta SC S. SA a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii recurate și respingerea apelului declarat de pârâta SC I.I.

SRL împotriva sentinței instanței de fond. S-a susținut că instanța de apel și-a întemeiat hotărârea în mod greșit pe dispozițiile art. 1014 C. civ., întrucât a confundat „creditorul” cu „debitorul” obligație supusă condiției suspensive. Că recurenta are calitate de creditor față de obligația intimatei debitoare de a executa lucrarea, executare ce va avea loc numai după îndeplinirea cumulativă a celor două condiții suspensive prevăzute la pct. 3.2 din contract. Instanța a reținut în mod greșit că reclamanta a împiedicat realizarea condițiilor deoarece aceasta este creditorul obligației și deci s-au aplicat în mod eronat dispozițiile art. 1014 C. civ. A doua critică întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină întrucât deși a constatat nașterea obligației contractuale (de efectuare a lucrărilor) ca urmare a aplicării art. 1014 C. civ., nu a indicat temeiul pentru care intimata a fost îndreptățită să rețină avansul. S-a invocat că intimata nu mai poate executa lucrarea care a fost realizată de o societate specializată în urma denunțării unilaterale a contractului așa încât este obligată la restituirea avansului achitat din prețul lucrărilor. Intimata nu poate reține avansul nici cu titlu de preț al unor lucrări pentru că nu s-au făcut dovezi nici cu titlu de despăgubiri, în condițiile inexistenței în contract a unei clauze penale în acest sens și, mai mult, cererea reconvențională formulată sub acest aspect a fost anulată ca netimbrată.

Recursul reclamantei nu este fondat. Părțile au încheiat contractul de subantrepriză nr. 488 din 26 aprilie 2004, având ca obiect livrarea de materiale și prestarea de servicii aferente montajului de către intimată în calitate de furnizor-prestator către recurentă, în calitate de beneficiar. La pct. 3.2.

din contract părțile au prevăzut de comun acord că executarea lucrării va începe la data la care beneficiarul va face cunoscut furnizorului-prestator că poate demara lucrările de montaj, cu respectarea de către beneficiar a unor condiții printre care asigurarea în spațiu a unei temperaturi minime de 15 o și o umiditate a solului de 10 %. Din cuprinsul acestei clauze contractuale și care constituie motive de recurs rezultă că raportul juridic obligațional a fost afectat de modalitatea „condiției”, așa cum s-a stabilit și de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia de casare cu trimitere nr. 3272 din 31 octombrie 2006. În speță, suntem în prezența unei obligații asumate sub condiție pur potestativă suspensivă din partea creditoarei recurente și care nu a fost îndeplinită, respectiv condiția privind umiditatea solului și a ordinului de începere a lucrărilor.

Mai mult decât atât deși, părțile au stabilit prin procesul verbal din 5 mai 2004, ca a doua zi intimata să înceapă lucrările și aceasta a solicitat emiterea ordinului de începere a execuției recurenta a executat lucrarea cu altă societate chiar în data de 6 mai 2004. Față de considerentele reținute rezultă că și în situația în care instanța de apel a menționat în mod eronat dispozițiile art. 1014 C. civ., condiția suspensivă asumată de creditoare nu a fost îndeplinită din propria culpă și aceasta nu poate fi invocată în recurs. Critica recurentei că instanța de apel nu a indicat temeiul pentru care instanța este îndreptățită să rețină avansul nu este întemeiată. În considerentele deciziei s-a reținut că recurenta nu poate pretinde restituirea avansului datorită conduitei contractuale, iar temeiul de drept rezultă din contractul încheiat între părți și care reprezintă legea lor, conform dispozițiilor art. 969 C. civ.

Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit art. 312 C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SA București împotriva deciziei nr. 167 din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.