ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3272/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3272/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanta SC S.

SA București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC I.I. SRL București,

să se constate că raportul juridic obligațional rezultând din contractul nr. 488

din 26 aprilie 2004 nu se născuse la data de 6 mai 2004, fiind afectat de o

condiție suspensivă; pârâta să fie obligată la restituirea avansului de

270.203.465 lei ca fiind plată nedatorată, precum și la dobânda legală.

În subsidiar, reclamanta a

solicitat ca, în situația în care se va constata că s-ar fi realizat condiția suspensivă,

să se dispună rezoluțiunea acestui contract pentru neexecutarea culpabilă a

obligației pârâtei de executare a lucrărilor specificate în contract, iar pârât

să fie obligată la restituirea sumei menționată, precum și la plata dobânzii

legale.

Prin sentința nr. 2192 din

12 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 18/2005, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că s-a

respins capătul I din cererea principală ca inadmisibil, s-a admis capătul II

al cererii și pe cale de consecință s-a obligat pârâta – reclamantă la plata

sumei de 270.203.465 lei reprezentând avans achitat. Prin aceeași sentință s-a

anulat cererea reconvențională ca netimbrată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, potrivit contractului, obligația pârâtei reclamante I. a

fost supusă unei condiții suspensive, constând în îndeplinirea mai multor

evenimente viitoare, exclusiv elemente exterioare, care nu au depins de voința

părților.

Prin încheierea de ședință

din 10 martie 2005 s-a admis excepția inadmisibilității capătului I din acțiune

și față de precizările reclamantei, instanța a analizat numai petitul referitor

la restituirea sumei de 270.203.465 lei, reprezentând avansul achitat.

Instanța de fond a mai

reținut că suma achitată ca avans și nerestituită de pârâtă reprezintă o plată

nedatorată și că reclamanta este îndreptățită la acțiunea în restituire.

Că, patrimoniul pârâtei s-a

mărit în detrimentul patrimoniului reclamantei fără a exista un temei legitim.

Cum îmbogățirea fără justă

cauză este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe

seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei

legal, s-a considerat că acțiunea este admisibilă, mai ales, în condițiile în

care contractul nu a luat ființă și lucrarea nu s-a efectuat.

Cu privire la cererea

reconvențională s-a constatat că nu a fost satisfăcută taxa judiciară de

timbru, motiv pentru care a fost anulată ca netimbrată.

Apelul formulat de pârâtă a

fost admis prin decizia nr. 112 din 24 februarie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel București, în dosarul nr. 23696/2/2005, a fost admis, ca fondat, iar

sentința atacată a fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la

aceeași instanță.

Instanța apelului a reținut

că, în cauză nu este vorba de un contract sub condiție deoarece, în dreptul

civil condiția este un eveniment viitor și nesigur că se va produce și deci

independent de voința părților.

Că, beneficiarul lucrării

și-a asumat obligației contractuale așa cum părțile, de comun acord au înțeles

să le însereze la art. 32 din contract și că, fiind vorba de un contrat în

construcții, situațiile de umiditate și de temperatură a spațiului construibil

sunt frecvente, ele putând fi îndeplinite de cel ce se obligă cu aparatură

specială, lucru pe care reclamanta îl cunoștea.

În atare situație, obligația

instanței de fond este aceea de a analiza dacă părțile și-au îndeplinit

obligațiile asumate prin contract și răspunderea acestora este în cazul

neîndeplinirii obligațiilor, respectiv dacă există culpă în neîndeplinirea lor.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamanta SC S. SA care a invocat motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a arătat

următoarele:

sumară și confuză ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii (403 pct. 7).

După ce se reține că în speță nu este vorba de un contract sub condiție,

instanța de apel dispune că instanța fondului să cerceteze dacă suma plătită ca

avans ar putea fi considerată ca o plată nedatorată, ducând la concluzia că

obligațiile contractuale nu au luat naștere încă.

interpretând greșit contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004 a schimbat înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8).

Consideră că, în mod greșit

s-a reținut că dispozițiile art. 32 lit. a) – d) din același contract,

reprezintă obligațiile reclamantei și nu condițiile suspensive de care depinde

nașterea obligației de executare a lucrărilor.

Se arată că în art. 3.2 din

contract se prevede foarte clar că, executarea va fi începută de I. la data

când reclamanta îi va comanda că poate demara lucrările (condiție suspensivă

pur patestativă, din partea creditorului) și după îndeplinirea mai multor

condiții cazuale și potestative enumerate la lit. a) – d) ale aceluiași

articol.

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (304 pct. 9), pentru

următoarele motive:

- deși prima instanță a

soluționat cauza pe fond, instanța de apel a desființat sentința și a trimis

cauza spre rejudecare, încălcând dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.

- instanța de apel a aplicat

greșit prevederile art. 1004 – art. 1018 C. civ., considerând că interpretarea

sa, în sensul căreia realizarea sau nerealizarea condiției nu poate depinde de

voința niciuneia dintre părți este contrară prevederilor Codului civil care

stabilește că sunt valabile și produc efecte juridice și obligațiile asumate

sub condiție mixtă, simplă potestativă chiar pur potestativă din partea

creditorului. Doar obligația asumată sub o condiție pur potestativă din partea

debitorului este nulă.

Recursul este fondat.

Examinând decizia atacată prin

prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este nefondat. Nu se

poate reține, în cazul deciziei atacate că nu este motivată sau că ar cuprinde

motive străine pricinii ori contradictorii.

Simplul fapt că recurenta nu

este mulțumită de interpretarea sau argumentarea folosită de instanță nu este

de natură a duce la concluzia că decizia este nemotivată.

Referitor la criticile

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8,9 C. proc. civ., acestea sunt

fondate, în condițiile în care, instanța de apel a calificat actul dedus

judecății, respectiv contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004 ca nefiind supus

condiției.

La pct. 3 din contract,

intitulat, termene de livrare și execuție se arată că executarea lucrării

începe la data la care beneficiarul va face cunoscut furnizor, prestatorului că

poate demara lucrările de montaj cu respectarea de către beneficiar a următoarelor:

lucrările de construcții, montaj, instalații să fie finalizate, temperatura

minimă asigurată de beneficiar să fie de 15

°

C, umiditatea maximă a solului să

fie de 10 %, iar abaterea de planeitate să fie de maxim 4 milimetri la rigla de

2 m.

Din modul de redactare a

textului menționat rezultă că părțile au înțeles să afecteze actul de

modalitatea condiției, adică de o serie de evenimente viitoare și nesigure ca

realizare, de care depinde însăși existența drepturilor și obligațiilor

corelative.

În atare situație, instanța

apelului avea obligația de a analiza pe fond apelul cu care a fost învestită

motiv pentru care, Înalta Curte va admite recursul ca fondat și în temeiul art.

312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va casa decizia atacată și va trimite cauza

aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC S. SA București împotriva deciziei nr. 112 din 24 februarie 2006

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată

și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006.