ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3272/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta SC S. SA București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC I.I. SRL București, să se constate că raportul juridic obligațional rezultând din contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004 nu se născuse la data de 6 mai 2004, fiind afectat de o condiție suspensivă; pârâta să fie obligată la restituirea avansului de 270.203.465 lei ca fiind plată nedatorată, precum și la dobânda legală. În subsidiar, reclamanta a solicitat ca, în situația în care se va constata că s-ar fi realizat condiția suspensivă, să se dispună rezoluțiunea acestui contract pentru neexecutarea culpabilă a obligației pârâtei de executare a lucrărilor specificate în contract, iar pârât să fie obligată la restituirea sumei menționată, precum și la plata dobânzii legale.

Prin sentința nr. 2192 din 12 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 18/2005, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că s-a respins capătul I din cererea principală ca inadmisibil, s-a admis capătul II al cererii și pe cale de consecință s-a obligat pârâta – reclamantă la plata sumei de 270.203.465 lei reprezentând avans achitat. Prin aceeași sentință s-a anulat cererea reconvențională ca netimbrată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, potrivit contractului, obligația pârâtei reclamante I. a fost supusă unei condiții suspensive, constând în îndeplinirea mai multor evenimente viitoare, exclusiv elemente exterioare, care nu au depins de voința părților.

Prin încheierea de ședință din 10 martie 2005 s-a admis excepția inadmisibilității capătului I din acțiune și față de precizările reclamantei, instanța a analizat numai petitul referitor la restituirea sumei de 270.203.465 lei, reprezentând avansul achitat. Instanța de fond a mai reținut că suma achitată ca avans și nerestituită de pârâtă reprezintă o plată nedatorată și că reclamanta este îndreptățită la acțiunea în restituire. Că, patrimoniul pârâtei s-a mărit în detrimentul patrimoniului reclamantei fără a exista un temei legitim. Cum îmbogățirea fără justă cauză este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei legal, s-a considerat că acțiunea este admisibilă, mai ales, în condițiile în care contractul nu a luat ființă și lucrarea nu s-a efectuat.

Cu privire la cererea reconvențională s-a constatat că nu a fost satisfăcută taxa judiciară de timbru, motiv pentru care a fost anulată ca netimbrată. Apelul formulat de pârâtă a fost admis prin decizia nr. 112 din 24 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 23696/2/2005, a fost admis, ca fondat, iar sentința atacată a fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța apelului a reținut că, în cauză nu este vorba de un contract sub condiție deoarece, în dreptul civil condiția este un eveniment viitor și nesigur că se va produce și deci independent de voința părților.

Că, beneficiarul lucrării și-a asumat obligației contractuale așa cum părțile, de comun acord au înțeles să le însereze la art. 32 din contract și că, fiind vorba de un contrat în construcții, situațiile de umiditate și de temperatură a spațiului construibil sunt frecvente, ele putând fi îndeplinite de cel ce se obligă cu aparatură specială, lucru pe care reclamanta îl cunoștea. În atare situație, obligația instanței de fond este aceea de a analiza dacă părțile și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract și răspunderea acestora este în cazul neîndeplinirii obligațiilor, respectiv dacă există culpă în neîndeplinirea lor. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SC S. SA care a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., în argumentarea cărora a arătat următoarele: 1. Motivarea deciziei este sumară și confuză ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii (403 pct. 7). După ce se reține că în speță nu este vorba de un contract sub condiție, instanța de apel dispune că instanța fondului să cerceteze dacă suma plătită ca avans ar putea fi considerată ca o plată nedatorată, ducând la concluzia că obligațiile contractuale nu au luat naștere încă. 2. Instanța de apel, interpretând greșit contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004 a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8). Consideră că, în mod greșit s-a reținut că dispozițiile art. 32 lit. a) – d) din același contract, reprezintă obligațiile reclamantei și nu condițiile suspensive de care depinde nașterea obligației de executare a lucrărilor.

Se arată că în art. 3.2 din contract se prevede foarte clar că, executarea va fi începută de I. la data când reclamanta îi va comanda că poate demara lucrările (condiție suspensivă pur patestativă, din partea creditorului) și după îndeplinirea mai multor condiții cazuale și potestative enumerate la lit. a) – d) ale aceluiași articol. 3. Decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (304 pct. 9), pentru următoarele motive: - deși prima instanță a soluționat cauza pe fond, instanța de apel a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, încălcând dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.

- instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 1004 – art. 1018 C. civ., considerând că interpretarea sa, în sensul căreia realizarea sau nerealizarea condiției nu poate depinde de voința niciuneia dintre părți este contrară prevederilor Codului civil care stabilește că sunt valabile și produc efecte juridice și obligațiile asumate sub condiție mixtă, simplă potestativă chiar pur potestativă din partea creditorului. Doar obligația asumată sub o condiție pur potestativă din partea debitorului este nulă. Recursul este fondat. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este nefondat.

Nu se poate reține, în cazul deciziei atacate că nu este motivată sau că ar cuprinde motive străine pricinii ori contradictorii. Simplul fapt că recurenta nu este mulțumită de interpretarea sau argumentarea folosită de instanță nu este de natură a duce la concluzia că decizia este nemotivată. Referitor la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8,9 C. proc. civ., acestea sunt fondate, în condițiile în care, instanța de apel a calificat actul dedus judecății, respectiv contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004 ca nefiind supus condiției.

La pct. 3 din contract, intitulat, termene de livrare și execuție se arată că executarea lucrării începe la data la care beneficiarul va face cunoscut furnizor, prestatorului că poate demara lucrările de montaj cu respectarea de către beneficiar a următoarelor: lucrările de construcții, montaj, instalații să fie finalizate, temperatura minimă asigurată de beneficiar să fie de 15 ° C, umiditatea maximă a solului să fie de 10 %, iar abaterea de planeitate să fie de maxim 4 milimetri la rigla de 2 m. Din modul de redactare a textului menționat rezultă că părțile au înțeles să afecteze actul de modalitatea condiției, adică de o serie de evenimente viitoare și nesigure ca realizare, de care depinde însăși existența drepturilor și obligațiilor corelative.

În atare situație, instanța apelului avea obligația de a analiza pe fond apelul cu care a fost învestită motiv pentru care, Înalta Curte va admite recursul ca fondat și în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S. SA București împotriva deciziei nr. 112 din 24 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2006.