ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2408/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 17 iunie 2005, reclamanta SC T.A. SRL

București a chemat în judecată pe pârâtul M.A.P.D.R. București pentru a fi

obligat la plata sumei de 418.700.000 lei reprezentând obligații de plată

corelative serviciilor prestate pe baze contractuale, 624.120.488 lei T.V.A.

prevăzute în facturi contrar prevederilor din contract, precum și 118.490.477

lei penalități de întârziere.

Prin sentința comercială nr.

83 din 12 ianuarie 2006, Tribunalul București a admis, în parte, acțiunea

reclamantei și a obligat pe pârât la plata sumei de 624.120.488 lei T.V.A. și

118.490.477 lei dobânzi pentru perioada 21 noiembrie 2004 – 10 iunie 2006 și

35.041.420 lei cheltuieli de judecată, respingând primul capăt al acțiunii, ca

rămas fără obiect.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială nr. 349 din 5 iunie 2006, a respins apelul declarat de

pârât, ca nefondat, menținând soluția instanței de fond, ca legală și

temeinică.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, pârâtul M.A.P.D.R. București a declarat recurs în

temeiul art. 303, art. 304, art. 312 C. proc. civ., solicitând, în esență,

respingerea acțiunii întrucât trebuia reținută culpa reclamantei, care nu putea

să efectueze plăți până nu se obținea certificatul de scutire de T.V.A., acesta

din 5 mai 2005 emis de D.G.F.P. a Municipiului București acoperind doar parțial

valoarea contractului; iar dobânzile nu erau datorate întrucât nu s-au prevăzut

penalități în contract.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor

pe care pârâta le reiterează prin recursul de față, în raport de probatoriile

administrate se constată că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârilor

atacate, cum s-a solicitat, întrucât nu sunt întrunite niciunul dintre motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pe care, de altfel, recurenta îl indică

generic fără să precizeze nici una dintre situațiile prevăzute de lege ca

motive de recurs.

În speță, raporturile

comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de prestări

servicii din 28 noiembrie 2003, care a prevăzut scutire de plata tuturor

taxelor și taxelor vamale inclusiv T.V.A., conform legii.

Or, conform art. 8 lit. b)

din Normele privind aplicarea scutirii de taxe (în aplicarea dispozițiilor

prevăzute de Codul fiscal pentru livrările de bunuri și prestări servicii

finanțate din ajutoare și împrumuturi nerambursabile) scutirea de T.V.A. a

prestațiilor de servicii finanțate din împrumuturi nerambursabile, este

facturarea fără această taxă de către prestatori pe baza certificatului de scutire

eliberat de D.G.F.P., la solicitarea beneficiarilor.

În raport de aceste

dispoziții legale se constată că pârâtul - beneficiarul companiei de

publicitate din contractul menționat avea obligația de a obține acest

certificat de scutire de T.V.A., aferent valorii serviciilor ce i-au fost

prestate.

Este necontestat că

reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale executând serviciile la

care s-a angajat, în timp ce pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de

obținere a certificatului de scutire de T.V.A.

Cu alte cuvinte, nu poate fi

primită apărarea pârâtului privind greșita sa obligare la plata sumei

reprezentând T.V.A., întrucât acesta invocă propria sa turpitudine legată de

neîndeplinirea obligației de a obține certificatul de scutire pentru suma

prestațiilor ce i-au fost efectuate de reclamantă.

În ceea ce privește plata

dobânzilor reținute în sarcina sa, corect de către instanță, se constată că

având în vedere că obligațiile de plată ale pârâtului erau exigibile, potrivit art.

28.3 din Condițiile generale, acesta datorează dobânzile legale și potrivit art.

43 C. com.

În consecință, recursul

pârâtului se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul M.A.P.D.R. împotriva deciziei comerciale nr. 349 din 5 iunie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2008.