ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 451/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 27 aprilie 2005, reclamanta SC F. SA a solicitat obligarea pârâtei SC T. SRL

la plata sumei de 3.726.582.144 lei reprezentând contravaloare penalități de

întârziere pentru neplata la termen a contravalorii activelor contractate, cu

cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 1972 din 17 aprilie 2006, a admis în parte

acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la 290.508,92 Ron cu titlu de penalități

de întârziere și 5.916,28 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia comercială nr. 244

din 14 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis

apelul declarat de reclamantă și s-a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei

ambele formulate împotriva sentinței instanței de fond; s-a schimbat în parte

această hotărâre în sensul că s-a admis în tot acțiunea reclamantei și pârâta a

fost obligată la 82.149,29 lei (821.492.944 Rol) în plus față de suma de

290.508,92 lei acordată de instanța de fond reprezentând restul penalităților

datorate de pârâtă, în baza contractului nr. 83/2002; pârâta a fost obligată la

suma de 816,72 lei cheltuieli de judecată neacordate de instanța de fond și la

4.403 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.

S-a reținut în

considerentele deciziei că operațiunea de compensare semnalată de pârâtă la

data de 5 august 2003 nu operează retroactiv pentru suma datorată reciproc de

părți la data încheierii contractului nr. 83, respectiv 2 septembrie 2002, deoarece

la acel moment nu s-a făcut dovada existenței unei obligații a reclamantei

către pârâtă pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art. 1144 C. civ.

Instanța de fond în mod

greșit nu a acordat reclamantei în totalitate penalitățile de întârziere și a

ignorat astfel voința și înțelegerea părților cu privire la întinderea

despăgubirilor în situația în care cumpărătorul nu-și îndeplinește la termenul

stabilit obligația legală de plată a bunului cumpărat.

Împotriva acestei decizii

pârâta SC T. SRL cu sediul în București a declarat recurs în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat casarea

acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

A susținut recurenta, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că prin decizia atacată

s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

S-a precizat că nu a fost

legal citată pentru termenul din 23 aprilie 2007 când litigiul a fost

soluționat și s-a amânat pronunțarea la 3 termene consecutive, deoarece pe

dovada de îndeplinire a procedurii s-a aplicat o altă ștampilă ce aparține

Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și astfel

s-au încălcat dispozițiile art. 85, 87 pct. 2, art. 89 alin. (1) și art. 91 C.

proc. civ.

Recurenta a invocat motive

de modificare a deciziei conform art. 304 pct. 9 și 8 C. proc. civ. și a

susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale privind

compensarea în sensul că a caracterizat greșit înțelesul ordinelor de

compensare și astfel a stabilit că datorează întreaga sumă pretinsă de

reclamantă în acțiune cu titlu de penalități de întârziere.

Prin întâmpinare

intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, întrucât la termenul

din 6 noiembrie 2006 recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să depună la dosar o

notă privind sumele contestate și să timbreze la valoarea acestora.

La termenul de azi recurenta

a depus o cerere pe care a susținut-o prin apărătorul său în sensul că renunță

la judecată în ceea ce privește motivul de recurs prin care a solicitat

modificarea deciziei privind aplicarea în mod greșit a dispozițiilor legale

referitoare la compensare.

A solicitat numai analizarea

motivului de casare privind judecarea apelului, în condițiile în care procedura

de citare nu era legal îndeplinită cu aceasta.

Înalta Curte, examinând aceste

critici de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., constată că recursul pârâtei nu este fondat.

La termenul din 6 noiembrie 2006

instanța de apel a pus în vedere apelantei pârâte prezentă în instanță prin

apărător să depună o notă privind sumele contestate și să timbreze la valoarea acestora,

sub sancțiunea anulării apelului, ca netimbrat, și deși s-au mai acordat 3

termene pârâta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Este adevărat că ulterior

s-a dispus citarea pârâtei cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și

a timbrului judiciar, iar pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a

aplicat o altă ștampilă, respectiv a Oficiului Registrului Comerțului.

Cu toate acestea se constată

că pârâta la termenul din 6 noiembrie 2006 a fost prezentă, prin apărătorul său

căruia i s-a pus în vedere să depună o notă privind sumele contestate și să

timbreze la valoarea acestora, obligație legală conform dispozițiilor art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 146/1997, dar pe care nu și-a îndeplinit-o.

Este fără relevanță că

pentru termenul din 5 martie 2007 instanța a dispus citarea pârâtei în vederea

achitării taxei judiciare de timbru, cât timp aceasta avea termen în cunoștință

fiind prezentă la 6 noiembrie 2006 prin apărător când i s-a pus în vedere să-și

îndeplinească obligația legală.

În raport de considerentele

reținute critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., privind încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la îndeplinirea procedurii de

citare prevăzută de art. 87, 89 și 91 C. proc. civ., va fi înlăturată întrucât

nu are temei legal.

Așa fiind, în mod corect

instanța a dispus anularea apelului declarat de pârâtă, ca netimbrat, conform

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995.

Față de cele reținute

urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC T. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr.

244 din 14 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 8 februarie 2008.