ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1698/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 21 iulie 2005 reclamanta SC D. SRL București a chemat în judecată pe pârâta D.S. Reșița pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să-i plătească: - 38.044,59 euro echivalentul a 136.961 lei penalități de neexecutare în termen a contractului din 11 iulie 2001 respectiv a comenzilor 933, 1196, 1197, 1775, 2037, 2182, 2191 și 2311 (în procent de 0,25% pe zi de întârziere conform contractului); - 12.765,68 euro echivalentul a 45.956 lei penalități pentru neexecutarea în termen a contractului din 29 decembrie 2001 respectiv a comenzilor 97, 125, 805, 1045, 1103, 1325, 1664 și 1859 (în procent de 0,15% pe zi de întârziere conform acestui din urmă contract).

Pârâta a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive și a prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei în raport de prevederile art. 3 din Decretul 167/1958. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei întrucât aceasta a desfășurat activitate comercială. Prin sentința comercială nr. 1260 din 1 februarie 2007 Tribunalul București, secția VI-a comercială, a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune aferentă perioadei 20 iulie 2001 - 21 iulie 2002 și pe cale de consecință pretențiile reclamantei pentru această perioadă au fost respinse ca prescrise. Acțiunea reclamantei a fost admisă, pârâta fiind obligată la plata sumei de 9.466,38 euro în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de penalități de întârziere.

Au fost compensate cheltuielile de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părțile în proces s-au încheiat contracte de comision cu clauză penală, partea de obligație de livrare a pârâtei nefiind îndeplinită în cadrul termenului contractual. Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 317 din 15 iunie 2007, a respins, ca nefondat apelul declarat de SC D. SRL București, reținând că nu a dovedit un plus de 7.039,86 lei cheltuieli de judecată și, a respins apelul declarat de D.S. Reșița, reținând că a fost tardiv declarat. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel pe care a criticat-o, pe motivul că nu a analizat aspectul privind cheltuielile de judecată.

Împotriva aceleiași decizii din apel a declarat recurs și pârâta, care a adus critici acestei hotărâri, ca și în apelul său de altfel, pe aspectele privind respingerea excepției pe care a invocat-o referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe fond a criticat greșita sa obligare la plata sumei de 9.466,38 euro. Nu a formulat nici o critică pe aspectul privitor la respingere apelului său ca tardiv declarat. I. Cu privire la recursul reclamantei Acest recurs este întemeiat și se va admite. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta a plătit cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 9.039,86 lei din care 4.839,86 lei taxe de timbru și 4.200 lei onorariu de avocat.

Rezultă de asemenea că pârâta a achitat cu titlu de onorariu de expertiză suma de 2.000 lei. Instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, dispoziție menținută și în apel. Cum însă pârâta a căzut în pretenții, prevederile art. 274 C. proc. civ. nu au fost corect aplicate prin compensarea cheltuielilor, încât, recursul reclamantei se va admite hotărârea recurată se va modifica în parte în sensul că se va admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței instanței de fond și se va obliga pârâta la 4.891 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. II. Cu privire la recursul pârâtei. Apelul pârâtei a fost tardiv declarat.

Sentința pronunțată de instanța de fond a fost comunicată pârâtei la data de 23 februarie 2007 (fila 304 din dosarul tribunalului). Apelul pârâtei s-a înregistrat la data de 13 martie 2007 (filele 2 și 19 din dosarul Curții de Apel București). În aceste împrejurări, instanța de apel făcând aplicarea prevederilor art. 284 alin. (1) raportat la art. 101 alin. (1) C. proc. civ. a respins ca tardiv declarat apelul pârâtei, întrucât nerespectarea termenului de declarare a apelului atrage decăderea părții din dreptul de a exercita această cale de atac, excepția de tardivitate putând fi invocată de orice parte interesată, precum și de instanță din oficiu. Față de cele ce precede urmează ca recursul pârâtei în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC D. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 317 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în parte în sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 1260 din 1 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în aspectul privind cheltuielile de judecată. Obligă pârâta la 4.891 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.S. Reșița împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.