ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2184/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

București, la data de 20 ianuarie 2006, înregistrată sub nr. 3523/3/2006,

reclamanta S.N.A.M. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E.D. SA, ca

aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 4.488.300.772 lei, cu titlu de

preț neachitat și penalități de întârziere de 0,4 % pe zi, caluclate conform

art. 25 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 16828/1997, cu cheltuieli de

judecată.

Secția a VI-a comercială a Tribunalului

București, prin sentința comercială nr. 14327, pronunțată la data de 30

noiembrie 2007 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la

sumele cuprinse în facturile nr. 6875737 din 31 iulie 2002 și nr. 6875773 din 31

august 2002 și la penalitățile de întârziere aferente și a respins, ca prescrise,

pretențiile referitoare la aceste facturi; a admis, în parte, acțiunea și a

obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 264.706,79 lei, cu titlu de

preț, suma de 465.181,10 lei, cu titlu de penalități de întârziere și suma de

11.985 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul formulat de pârâta SC E.D. SA

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, cu consecința

obligării apelantei să plătească intimatei suma de 4.500 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată, prin decizia comercială nr.182, pronunțată la data de

10 aprilie 2009.

Împotriva menționatei decizii a formulat

recurs apelanta- reclamantă SC E.D. SA, invocând motivele prevăzute de art. 304

pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Este de observat că recurenta și-a

susținut cererea de repunere în termenul de recurs pe împrejurarea că avocatul

P.C., căruia SC E.D. SA i-a

comunicat decizia la data de 22 mai 2009 și i-a solicitat să formuleze recurs,

a avut probleme de sănătate, evidențiate de înscrisurile medicale depuse la

dosar, care l-au pus în imposibilitate de a formula recursul în termenul legal

- împrejurare ce nu îndeplinește cerințele art. 103 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., care reglementează procedura repunerii în termen, neconstituind

pentru recurentă un caz de forță majoră în sensul precitatului text legal, așa

încât Înalta Curte va respinge această cerere.

Cum dispozițiile art. 301 C. proc. civ.

prevăd că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii și cum

examinarea actelor și lucrărilor dosarului relevă că recurenta a primit decizia

atacată la data de 20 mai 2009 și a formulat recurs împotriva acesteia la data

de 9 iunie 2009, conform sigilului poștal aplicat pe plicul de trimitere (fila

8), peste termenul prevăzut de precitatul text legal, Înalta Curte va înlătura,

față de menționatele dovezi, apărarea recurentei întemeiată pe dispozițiile

art. 310 C. proc. civ. și va respinge recursul apelantei- pârâte, ca tardiv

declarat, având în vedere că enunțatul termen, fiind imperativ, atrage

sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale de atac, conform

art. 103 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

repunere în termenul de recurs formulată de recurenta

SC E.D. SA Oradea.

Respinge

recursul declarat de

recursul declarat de apelanta- pârâtă SC E.D. SA Oradea împotriva deciziei

comerciale nr.182 din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

9 iunie 2010.