ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 370/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. 4877/300/2008, reclamanta SC S.T.T.I.R.E.T.T. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.P.M. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 105.605,62 lei, reprezentând plată nedatorată, precum și la plata dobânzilor aferente perioadei cât a folosit suma necuvenită, precum și la cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 4746 din 22 mai 2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București - s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, avându-se în vedere cuantumul pretențiilor.

Prin sentința comercială nr. 10331 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosar nr. 27002/3/2008, a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să-i restituie reclamantei suma de 105.605,62 lei și să plătească dobânda legală pentru această sumă începând cu data de 11 aprilie 2008 până la restituire. Pârâta a fost obligată și la 3.405 lei cheltuieli de judecată. Prima instanță a reținut că reclamanta a făcut din eroare, o plată către pârâtă, la data de 30 ianuarie 2008, iar din totalul sumei, pârâta a restituit doar o parte, rămânând să mai achite diferența de 105.605,62 lei, pentru această sumă pârâta datorând și dobânda legală, începând cu data punerii în întârziere prin adresa din 3 aprilie 2008. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, invocând prematuritatea introducerii cererii, procedura prealabilă prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ., fiind efectuată după introducerea cererii pe rolul instanței. Prin Decizia comercială nr. 231 din 4 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost respins apelul pârâtei, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, prin nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. pârâta nu a suferit vreo vătămare și, că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile art. 992 și 994 C. civ. și ale art. 43, 44 și 56 C. com., astfel că pârâta datorează și dobânda legală, după ce a devenit de rea - credință, după punerea în întârziere. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, aducându-i următoarele critici.

1. Soluția instanței de apel este nelegală, deoarece, la data sesizării instanței de apel, pârâta se afla deja în procedura insolvenței, așa după cum rezultă din sentința comercială nr. 1036 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, în Dosarul nr. 39564/3/2008 și, deși acest lucru a fost învederat instanței de apel, aceasta nu a făcut aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006. 2. Și pe fond hotărârea instanței este nelegală, pârâta neacționând, în acest caz, ca un comerciant, astfel că nu-i sunt aplicabile dispozițiile legale privind plata dobânzilor. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Decizia recurată este dată cu greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Așa după cum rezultă din sentința comercială nr. 1036 din 24 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, împotriva pârâtei din cauza de față s-a deschis procedura insolvenței, reglementată de Legea nr. 85/2006. Potrivit art. 36 din această Lege, de la data deschiderii procedurii, orice acțiune privind realizarea unor creanțe împotriva debitorului, se suspendă. Cum la data pronunțării deciziei în apel - 4 mai 2009 - procedura insolvenței împotriva pârâtei din cauza de față, era deschisă, instanța de apel trebuia să facă aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006. Instanța de recurs nu poate face direct aplicarea acestui articol, deoarece deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei s-a făcut încă din etapa apelului.

Odată deschisă procedura insolvenței, realizarea oricărei creanțe împotriva averii debitorului și a bunurilor sale, este numai de competența judecătorului - sindic care a dispus deschiderea procedurii. Prin urmare, instanța de apel este cea care trebuia să dispună suspendarea cauzei, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, mai ales că o eventuală repunere pe rol, după închiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei, trebuie să se facă pe rolul acestei instanțe. Având în vedere cele arătate mai sus, în baza art. 312 alin. (1) și (3), raportat la art. 304 3 , la art. 304 9 C. proc. civ. și la art. 36 din Legea nr. 85/2006, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va înainta cauza la aceeași instanță de apel, pentru ca aceasta să dispună luarea măsurii prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A.P.M. SRL București - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență A.R. împotriva Deciziei comerciale nr. 231 din 4 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru luarea măsurii suspendării judecății, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.