ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 370/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. 4877/300/2008, reclamanta

SC S.T.T.I.R.E.T.T.

SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.P.M. SRL, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 105.605,62

lei, reprezentând plată nedatorată, precum și la plata dobânzilor aferente

perioadei cât a folosit suma necuvenită, precum și la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

4746 din 22 mai 2008 a

Judecătoriei

Sectorului 2 București - s-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția comercială, avându-se în vedere

cuantumul pretențiilor.

Prin

sentința comercială nr.

10331 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială,

în Dosar nr. 27002/3/2008, a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta

să-i restituie reclamantei suma de

105.605,62 lei și să plătească dobânda legală

pentru această sumă începând cu data de 11 aprilie 2008 până la restituire.

Pârâta a fost obligată și la 3.405 lei cheltuieli de judecată.

Prima instanță a

reținut că reclamanta a făcut din eroare, o plată către pârâtă, la data de 30

ianuarie 2008, iar din totalul sumei, pârâta a restituit doar o parte, rămânând

să mai achite diferența de 105.605,62 lei, pentru această sumă pârâta datorând

și dobânda legală, începând cu data punerii în întârziere prin adresa din 3

aprilie 2008.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta, invocând prematuritatea introducerii cererii,

procedura prealabilă prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., fiind

efectuată după introducerea cererii pe rolul instanței.

Prin Decizia comercială

nr. 231 din 4 mai

2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost respins apelul

pârâtei, ca nefondat.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că, prin nerespectarea dispozițiilor

prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ. pârâta nu a suferit vreo

vătămare și, că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile art. 992 și 994 C.

civ. și ale art. 43, 44 și 56 C. com., astfel că pârâta datorează și dobânda

legală, după ce a devenit de rea - credință, după punerea în întârziere.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta, aducându-i următoarele critici.

deoarece, la data sesizării instanței de apel, pârâta se afla deja în procedura

insolvenței, așa după cum rezultă din sentința comercială nr. 1036 din 24

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a comercială,

în Dosarul nr. 39564/3/2008 și, deși acest lucru a fost învederat instanței de

apel, aceasta nu a făcut aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.

nelegală, pârâta neacționând, în acest caz, ca un comerciant, astfel că nu-i

sunt aplicabile dispozițiile legale privind plata dobânzilor.

Analizând decizia recurată, prin raportare la

criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

următoarele considerente:

Decizia recurată este dată cu greșita

aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Așa după cum rezultă din sentința comercială nr.

1036 din 24 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială,

împotriva pârâtei din cauza de față s-a deschis procedura insolvenței, reglementată

de Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 36 din această Lege, de la data

deschiderii procedurii, orice acțiune privind realizarea unor creanțe împotriva

debitorului, se suspendă.

Cum la data pronunțării deciziei în apel - 4

mai 2009 - procedura insolvenței împotriva pârâtei din cauza de față, era

deschisă, instanța de apel trebuia să facă aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Instanța de recurs nu poate face direct

aplicarea acestui articol, deoarece deschiderea procedurii insolvenței

împotriva pârâtei s-a făcut încă din etapa apelului.

Odată deschisă procedura insolvenței,

realizarea oricărei creanțe împotriva averii debitorului și a bunurilor sale,

este numai de competența judecătorului - sindic care a dispus deschiderea

procedurii.

Prin urmare, instanța de apel este cea care

trebuia să dispună suspendarea cauzei, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006,

mai ales că o eventuală repunere pe rol, după închiderea procedurii insolvenței

împotriva pârâtei, trebuie să se facă pe rolul acestei instanțe.

Având în vedere cele arătate mai sus, în baza

art. 312 alin. (1) și (3), raportat la art. 304

3

, la art. 304

9

C. proc. civ. și la art. 36 din Legea nr. 85/2006, Înalta Curte va admite

recursul, va casa decizia recurată și va înainta cauza la aceeași instanță de

apel, pentru ca aceasta să dispună luarea măsurii prevăzute de art. 36 din

Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta SC A.P.M. SRL

București - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență A.R.

împotriva Deciziei comerciale nr. 231 din 4 mai 2009, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru luarea

măsurii suspendării

judecății, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

3

februarie 2010.