ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2149/2009

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

14790 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a comercială,

a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL în contradictoriu cu

pârâta SC T. SA și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a

solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 119.645 lei alcătuită din suma de

104.780 lei reprezentând actualizarea în funcție de evoluția cursului euro a

unor garanții bancare și de bună execuție nerestituite la termen de către

pârâtă și din suma de 14.895 lei reprezentând dobânda legală calculată la suma

de 104.780 lei pentru perioada 23 iunie 2005 – 31 martie 2007. Cererea a fost

motivată în sensul că în cadrul procedurii falimentului pârâtei procedură

finalizată prin sentința comercială nr. 1391 din 7 iulie 2005, pârâta a fost

obligată să-și plătească 3.170.364.082 lei vechi, sumă pe care a plătit-o, dar

neactualizată și cu mare întârziere.

Împotriva sentinței

comerciale a declarat apel reclamanta SC I. SRL SUCEAVA.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 185 din 7 februarie 2008, a

admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a

admis cererea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de116.654,16 lei

reprezentând dobânda legală pentru perioada 24 mai 2004 – 30 octombrie 2007 și

la cheltuieli de judecată în sumă de 3645,10 lei.

Împotriva hotărârii anterior

menționată pârâta SC T. SA BUCUREȘTI a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 – pct. 10 C. proc. civ. și a solicitat, în esență

respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, întrucât termenul de

garanție pentru lucrările executate curge din momentul finalizării acestora și

a probelor tehnologice iar reclamanta a cesionat creanța către altă societate,

neavând calitate procesuală.

Prin decizia nr. 884 din 17

martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins,

ca nefondat, recursul pârâtei.

La data de 27 aprilie 2009,

pârâta a formulat împotriva hotărârii pronunțată în recurs, contestație în

anulare întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și a

solicitat admiterea contestație în anulare, anularea hotărârii atacate și

reluarea judecății recursului.

În motivarea contestației în

anulare contestatoarea a arătat că prin recursul său a invocat două motive de

recurs, art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și anume instanța de apel în mod

greșit a interpretat contractul încheiat de părți referitor la momentul de la

care curge obligația de garanție a subantreprenorului și că intimata SC I. SRL

prin cesionarea dreptului de creanță înainte de introducerea cererii de chemare

în judecată nu mai avea calitatea procesuală activă.

Contestatoarea a mai arătat

că motivele de recurs invocate nu au fost analizate, instanța de recurs s-a

limitat în a relua considerentele din decizia comercială pronunțată de către

instanța de apel.

De asemeni, contestatoarea a

mai arătat că hotărârea atacată este efectul unei greșeli materiale, instanța

nepronunțându-se asupra cererii de intervenție în interes propriu formulată de

SC V. SRL.

Analizând decizia atacată cu

contestație în anulare prin prisma criticilor întemeiate în drept pe

dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., se constată că instanța de

recurs nu a omis să se pronunțe asupra vreunui motiv de recurs, a interpretat

corect contractul de subantrepriză nr. 819 din 30 august 2000, încheiat de

părți și a examinat procesele verbale de recepție preliminară și anexa la

ofertă, care face parte integrantă din contractul menționat și astfel a răspuns

la toate criticile formulate de recurentă, așa încât Înalta Curte, constatând

că în cauză nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge primul motiv al contestației în anulare, ca nefondat.

Al doilea motiv, privitor la

greșeala materială, va fi respins, ca nefondat întrucât instanța de recurs s-a

pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de intervenineta SC V. SRL în

interesul reclamantei SC I. SRL SUCEAVA în practicaua hotărârii.

În concluzie, având în

vedere considerentele menționate, contestația în anulare formulată în cauză va

fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC T. SA – BUCUREȘTI împotriva deciziei nr.

884 din 17 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2009.