ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 264/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune reclamanta SC C. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC E.G. SA și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 807.754.000 lei, reprezentând diferență din contravaloarea lucrărilor executate conform contractului, la restituirea mijloacelor fixe proprietatea societății sale folosite la executarea lucrărilor de construcție precum și la plata cheltuielilor de judecată. În cauză pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate reziliat contractul din 31 mai 2001, iar reclamanta să fie obligată la plata sumei de 1.364.090.910 lei, reprezentând plăți făcute în plus și plăți pentru cheltuieli de organizare de șantier.

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 9533 din 21 iulie 2004 a respins ca neîntemeiată cererea principală, a admis cererea reconvențională așa cum a fost precizată și în consecință a fost obligată reclamanta să-i restituie pârâtei suma de 1.935.346.818 lei plăți făcute în plus. Prin aceeași sentință s-a dispus rezilierea contractului din 31 mai 2004. Soluția primei instanțe a avut în vedere probele administrate în cauză, concluziile raportului de expertiză prin care s-au verificat lucrările efectuate și costul lor și a stabilit că reclamanta a făcut o plată nedatorată dispunând în conformitate cu art. 1092 C. civ., restituirea sumei astfel determinată. S-a mai constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1021 C. civ.

și, în consecință a dispus rezilierea contractului. Sentința a fost apelată de reclamanta SC C. SRL, iar Curtea de Apel București, secția comercială prin decizia nr. 291 din 11 aprilie 2005 a respins ca nefondat apelul apreciind că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt în raport de probele administrate în cauză. În concret, a reținut că nu era necesar să se dispună o nouă expertiză în cauză, că părțile au stabilit prin minuta, manopera directă per unitate de măsură și că prin minuta întocmită la data de 19 aprilie 2004 s-a consemnat că reprezentanții celor două părți au fost de acord cu raportul de expertiză fără modificări. În fine, s-a stabilit că valoarea lucrărilor și a sumei care trebuia restituită a fost determinată după efectuarea de măsurători, iar calculele au fost întocmite conform cataloagelor.

Împotriva deciziei nr. 291 din 11 aprilie 2005 a declarat recurs reclamanta SC C. SRL prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurenta a susținut că expertiza tehnică este contrazisă în totalitate de expertul parte și expertul agreat și că în aceste condiții era absolut necesar să se dispună o nouă expertiză tehnică și să se administreze proba cu interogatoriu. Al doilea motiv de recurs, vizează nepronunțarea asupra dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. În dezvoltarea acestui motiv recurenta a susținut că deși intimatei i s-au pus la dispoziție toate situațiile de lucrări, aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligațiile, rămânând un rest de plată de 807.759.000 lei.

Prin același motiv se critică și soluția de menținere a rezilierii contractului din vina sa exclusivă, singura probă care ar fi putut atesta acest lucru fiind, în opinia recurentei, efectuarea unui nou raport de expertiză. În ce privește bunurile folosite la realizarea sediului administrativ și a halei de producție, recurenta a susținut că acestea sunt bunuri proprii ale executantului. În concluzie, autoarea consideră că obligarea sa la plata sumei de 1.935.341.841 lei se bazează pe un raport de expertiză care a ajuns la concluzii greșite. Recursul este nefondat. Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, în situațiile prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., numai pentru motive de nelegalitate.

Examinând motivele de recurs prin prisma celor arătate mai sus se constată că recurenta și-a întemeiat prima critică pe dispozițiile punctului (9) care permite modificarea unei hotărâri atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din expunerea acestui motiv rezultă că nu s-a invocat nici un text de lege pe care instanțele care au soluționat litigiul l-au încălcat astfel că acest motiv nu poate fi primit. În realitate recurenta a pus în discuție prin acest motiv chestiuni de fond care vizează netemeinicia nu și nelegalitatea. În actuala reglementare în care recursul este o cale extraordinară de atac, iar recurenta a avut accesul la o cale de atac devolutivă, nu se mai poate rediscuta fondul decât din perspectiva nelegalității.

Cum nu a fost invocată o încălcare a legii care să ducă și la netemeinicie, critica respectivă va fi respinsă. Cel de-al doilea motiv se întemeiază pe dispozițiile art. 304 alin. (10) C. proc. civ., care va fi analizat întrucât recursul a fost promovat anterior abrogării. Acest motiv vizează nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul acestui motiv se constată că s-au invocat motive de netemeinicie care vizează modul de apreciere a probelor existente la dosar. Expertiza efectuată în cauză a fost analizată de instanța de apel, care a stabilit că existau suficiente elemente pentru stabilirea corectă a situației de fapt.

Faptul că nu s-a mai considerat utilă o nouă expertiză nu constituie motiv de nelegalitate întrucât art. 212 alin. (1) C. proc. civ., stabilește expres că „instanța poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză atunci când nu este lămurită prin expertiza făcută”. De altfel, textul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. vizează nepronunțarea asupra dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Ori, în speță instanțele s-au pronunțat pe dovezile administrate pe care le-a considerat suficiente pentru lămurirea situației de fapt. În fine, recurenta nu a demonstrat că proba solicitată a fost omisă și că ar fi dus cu certitudine la o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță.

Celelalte argumente privind rezilierea contractului și cuantumul sumei la care a fost obligată recurenta vizează netemeinicia și nu nelegalitatea așa încât pentru motivele arătate anterior, critica va fi respinsă. În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SRL București, împotriva deciziei nr. 291 din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2006.