ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 264/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune reclamanta SC C. SRL a

chemat-o în judecată pe pârâta SC E.G. SA și a solicitat ca prin sentința care

se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 807.754.000 lei, reprezentând

diferență din contravaloarea lucrărilor executate conform contractului, la restituirea

mijloacelor fixe proprietatea societății sale folosite la executarea lucrărilor

de construcție precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză pârâta a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat să se constate reziliat contractul din 31

mai 2001, iar reclamanta să fie obligată la plata sumei de 1.364.090.910 lei,

reprezentând plăți făcute în plus și plăți pentru cheltuieli de organizare de

șantier.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința nr. 9533 din 21 iulie 2004 a respins ca neîntemeiată

cererea principală, a admis cererea reconvențională așa cum a fost precizată și

în consecință a fost obligată reclamanta să-i restituie pârâtei suma de

1.935.346.818 lei plăți făcute în plus. Prin aceeași sentință s-a dispus rezilierea

contractului din 31 mai 2004.

Soluția primei instanțe a avut în

vedere probele administrate în cauză, concluziile raportului de expertiză prin

care s-au verificat lucrările efectuate și costul lor și a stabilit că

reclamanta a făcut o plată nedatorată dispunând în conformitate cu art. 1092 C.

civ., restituirea sumei astfel determinată. S-a mai constatat că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1021 C. civ. și, în consecință a

dispus rezilierea contractului.

Sentința a fost apelată de reclamanta

SC C. SRL, iar Curtea de Apel București, secția comercială prin decizia nr. 291

din 11 aprilie 2005 a respins ca nefondat apelul apreciind că instanța de fond

a stabilit corect situația de fapt în raport de probele administrate în cauză.

În concret, a reținut că nu era necesar să se dispună o nouă expertiză în

cauză, că părțile au stabilit prin minuta, manopera directă per unitate de

măsură și că prin minuta întocmită la data de 19 aprilie 2004 s-a consemnat că

reprezentanții celor două părți au fost de acord cu raportul de expertiză fără

modificări. În fine, s-a stabilit că valoarea lucrărilor și a sumei care

trebuia restituită a fost determinată după efectuarea de măsurători, iar

calculele au fost întocmite conform cataloagelor.

Împotriva deciziei nr. 291 din 11

aprilie 2005 a declarat recurs reclamanta SC C. SRL prin care a invocat

motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În argumentarea motivului prevăzut

de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurenta a susținut că expertiza tehnică

este contrazisă în totalitate de expertul parte și expertul agreat și că în

aceste condiții era absolut necesar să se dispună o nouă expertiză tehnică și

să se administreze proba cu interogatoriu.

Al doilea motiv de recurs, vizează

nepronunțarea asupra dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii. În dezvoltarea acestui motiv recurenta a susținut că deși

intimatei i s-au pus la dispoziție toate situațiile de lucrări, aceasta din

urmă nu și-a îndeplinit obligațiile, rămânând un rest de plată de 807.759.000

lei.

Prin același motiv se critică și

soluția de menținere a rezilierii contractului din vina sa exclusivă, singura

probă care ar fi putut atesta acest lucru fiind, în opinia recurentei,

efectuarea unui nou raport de expertiză. În ce privește bunurile folosite la

realizarea sediului administrativ și a halei de producție, recurenta a susținut

că acestea sunt bunuri proprii ale executantului.

În concluzie, autoarea consideră că

obligarea sa la plata sumei de 1.935.341.841 lei se bazează pe un raport de

expertiză care a ajuns la concluzii greșite.

Recursul este nefondat.

Modificarea sau casarea unei

hotărâri se poate cere, în situațiile prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., numai pentru motive de nelegalitate. Examinând motivele de recurs prin

prisma celor arătate mai sus se constată că recurenta și-a întemeiat prima

critică pe dispozițiile punctului (9) care permite modificarea unei hotărâri

atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din

expunerea acestui motiv rezultă că nu s-a invocat nici un text de lege pe care

instanțele care au soluționat litigiul l-au încălcat astfel că acest motiv nu

poate fi primit. În realitate recurenta a pus în discuție prin acest motiv

chestiuni de fond care vizează netemeinicia nu și nelegalitatea. În actuala

reglementare în care recursul este o cale extraordinară de atac, iar recurenta

a avut accesul la o cale de atac devolutivă, nu se mai poate rediscuta fondul

decât din perspectiva nelegalității. Cum nu a fost invocată o încălcare a legii

care să ducă și la netemeinicie, critica respectivă va fi respinsă.

Cel de-al doilea motiv se întemeiază

pe dispozițiile art. 304 alin. (10) C. proc. civ., care va fi analizat întrucât

recursul a fost promovat anterior abrogării. Acest motiv vizează nepronunțarea

asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Din cuprinsul argumentelor aduse în

sprijinul acestui motiv se constată că s-au invocat motive de netemeinicie care

vizează modul de apreciere a probelor existente la dosar.

Expertiza efectuată în cauză a fost

analizată de instanța de apel, care a stabilit că existau suficiente elemente

pentru stabilirea corectă a situației de fapt. Faptul că nu s-a mai considerat

utilă o nouă expertiză nu constituie motiv de nelegalitate întrucât art. 212

alin. (1) C. proc. civ., stabilește expres că „instanța poate dispune întregirea

expertizei sau o nouă expertiză atunci când nu este lămurită prin expertiza

făcută”. De altfel, textul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. vizează nepronunțarea

asupra dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Ori, în speță instanțele s-au pronunțat pe dovezile administrate pe care le-a

considerat suficiente pentru lămurirea situației de fapt.

În fine, recurenta nu a demonstrat

că proba solicitată a fost omisă și că ar fi dus cu certitudine la o altă

situație de fapt decât cea reținută de instanță.

Celelalte argumente privind

rezilierea contractului și cuantumul sumei la care a fost obligată recurenta

vizează netemeinicia și nu nelegalitatea așa încât pentru motivele arătate

anterior, critica va fi respinsă.

În consecință, potrivit art. 312 C.

proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC C. SRL București, împotriva deciziei nr. 291 din 11

aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.