ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 264/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 264/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiune reclamanta SC C. SRL a
chemat-o în judecată pe pârâta SC E.G. SA și a solicitat ca prin sentința care
se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 807.754.000 lei, reprezentând
diferență din contravaloarea lucrărilor executate conform contractului, la restituirea
mijloacelor fixe proprietatea societății sale folosite la executarea lucrărilor
de construcție precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză pârâta a formulat cerere
reconvențională prin care a solicitat să se constate reziliat contractul din 31
mai 2001, iar reclamanta să fie obligată la plata sumei de 1.364.090.910 lei,
reprezentând plăți făcute în plus și plăți pentru cheltuieli de organizare de
șantier.
Tribunalul București, secția
comercială, prin sentința nr. 9533 din 21 iulie 2004 a respins ca neîntemeiată
cererea principală, a admis cererea reconvențională așa cum a fost precizată și
în consecință a fost obligată reclamanta să-i restituie pârâtei suma de
1.935.346.818 lei plăți făcute în plus. Prin aceeași sentință s-a dispus rezilierea
contractului din 31 mai 2004.
Soluția primei instanțe a avut în
vedere probele administrate în cauză, concluziile raportului de expertiză prin
care s-au verificat lucrările efectuate și costul lor și a stabilit că
reclamanta a făcut o plată nedatorată dispunând în conformitate cu art. 1092 C.
civ., restituirea sumei astfel determinată. S-a mai constatat că în cauză sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1021 C. civ. și, în consecință a
dispus rezilierea contractului.
Sentința a fost apelată de reclamanta
SC C. SRL, iar Curtea de Apel București, secția comercială prin decizia nr. 291
din 11 aprilie 2005 a respins ca nefondat apelul apreciind că instanța de fond
a stabilit corect situația de fapt în raport de probele administrate în cauză.
În concret, a reținut că nu era necesar să se dispună o nouă expertiză în
cauză, că părțile au stabilit prin minuta, manopera directă per unitate de
măsură și că prin minuta întocmită la data de 19 aprilie 2004 s-a consemnat că
reprezentanții celor două părți au fost de acord cu raportul de expertiză fără
modificări. În fine, s-a stabilit că valoarea lucrărilor și a sumei care
trebuia restituită a fost determinată după efectuarea de măsurători, iar
calculele au fost întocmite conform cataloagelor.
Împotriva deciziei nr. 291 din 11
aprilie 2005 a declarat recurs reclamanta SC C. SRL prin care a invocat
motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
În argumentarea motivului prevăzut
de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurenta a susținut că expertiza tehnică
este contrazisă în totalitate de expertul parte și expertul agreat și că în
aceste condiții era absolut necesar să se dispună o nouă expertiză tehnică și
să se administreze proba cu interogatoriu.
Al doilea motiv de recurs, vizează
nepronunțarea asupra dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru
dezlegarea pricinii. În dezvoltarea acestui motiv recurenta a susținut că deși
intimatei i s-au pus la dispoziție toate situațiile de lucrări, aceasta din
urmă nu și-a îndeplinit obligațiile, rămânând un rest de plată de 807.759.000
lei.
Prin același motiv se critică și
soluția de menținere a rezilierii contractului din vina sa exclusivă, singura
probă care ar fi putut atesta acest lucru fiind, în opinia recurentei,
efectuarea unui nou raport de expertiză. În ce privește bunurile folosite la
realizarea sediului administrativ și a halei de producție, recurenta a susținut
că acestea sunt bunuri proprii ale executantului.
În concluzie, autoarea consideră că
obligarea sa la plata sumei de 1.935.341.841 lei se bazează pe un raport de
expertiză care a ajuns la concluzii greșite.
Recursul este nefondat.
Modificarea sau casarea unei
hotărâri se poate cere, în situațiile prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.
civ., numai pentru motive de nelegalitate. Examinând motivele de recurs prin
prisma celor arătate mai sus se constată că recurenta și-a întemeiat prima
critică pe dispozițiile punctului (9) care permite modificarea unei hotărâri
atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din
expunerea acestui motiv rezultă că nu s-a invocat nici un text de lege pe care
instanțele care au soluționat litigiul l-au încălcat astfel că acest motiv nu
poate fi primit. În realitate recurenta a pus în discuție prin acest motiv
chestiuni de fond care vizează netemeinicia nu și nelegalitatea. În actuala
reglementare în care recursul este o cale extraordinară de atac, iar recurenta
a avut accesul la o cale de atac devolutivă, nu se mai poate rediscuta fondul
decât din perspectiva nelegalității. Cum nu a fost invocată o încălcare a legii
care să ducă și la netemeinicie, critica respectivă va fi respinsă.
Cel de-al doilea motiv se întemeiază
pe dispozițiile art. 304 alin. (10) C. proc. civ., care va fi analizat întrucât
recursul a fost promovat anterior abrogării. Acest motiv vizează nepronunțarea
asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau
hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Din cuprinsul argumentelor aduse în
sprijinul acestui motiv se constată că s-au invocat motive de netemeinicie care
vizează modul de apreciere a probelor existente la dosar.
Expertiza efectuată în cauză a fost
analizată de instanța de apel, care a stabilit că existau suficiente elemente
pentru stabilirea corectă a situației de fapt. Faptul că nu s-a mai considerat
utilă o nouă expertiză nu constituie motiv de nelegalitate întrucât art. 212
alin. (1) C. proc. civ., stabilește expres că „instanța poate dispune întregirea
expertizei sau o nouă expertiză atunci când nu este lămurită prin expertiza
făcută”. De altfel, textul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. vizează nepronunțarea
asupra dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Ori, în speță instanțele s-au pronunțat pe dovezile administrate pe care le-a
considerat suficiente pentru lămurirea situației de fapt.
În fine, recurenta nu a demonstrat
că proba solicitată a fost omisă și că ar fi dus cu certitudine la o altă
situație de fapt decât cea reținută de instanță.
Celelalte argumente privind
rezilierea contractului și cuantumul sumei la care a fost obligată recurenta
vizează netemeinicia și nu nelegalitatea așa încât pentru motivele arătate
anterior, critica va fi respinsă.
În consecință, potrivit art. 312 C.
proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC C. SRL București, împotriva deciziei nr. 291 din 11
aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 25 ianuarie 2006.