ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6407/2008

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamanții

G.G.A., I.G., I.I. și M.M.C. au

chemat în judecată pârâta SC M. SA pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să

dispună anularea deciziei nr. 13 din 18 februarie 2005 emisă de pârâtă cu

obligarea acesteia la restituirea în natură a apartamentului nr. 5, et. 2 din

H.A. situat în stațiunea Mamaia, județul Constanța, iar în subsidiar obligarea

pârâtei la plata de despăgubiri bănești, calculate la valoarea actuală de

circulație a bunului.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că autorul acestora, G.G. a dobândit în proprietate apartamentului în

litigiu în baza actului de vânzare-cumpărare încheiat la 3 martie 1943,

vânzător fiind societate anonimă E.

Prin decizia nr. 19 din 18 februarie

2005, pârâta a

respins cererea de

restituire în natură a apartamentului în litigiu, făcând o ofertă de acordare

de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare, la valoarea

de 4274 Euro.

Pârâta SC M. SA a formulat

întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât în speță sunt aplicabile

prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind transformat,

astfel încât a devenit unul nou în raport cu cel preluat.

A mai învederată, că în prezent,

H.A. este supus procedurilor de privatizare și funcționează în baza

contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, cu o durată

de 10 ani începând cu anul 2000, utilizatorul fiind SC C. LCL SRL.

În ședința publică din 25 ianuarie

2006, SC C. LCL SRL a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin

care a solicitat, în situația restituirii în natură a imobilului, să se

constate că apartamentul în litigiu a făcut obiectul contractului de asociere

în participațiune nr. 5114 din 28 noiembrie 1990 încheiat între SC M. SA și SC

C. LCL SRL, transformat în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă

de vânzare nr. 10 din 14 aprilie 2000; să se constate că a efectuat lucrări

necesare și utile la H.A., în valoare de 5000 RON, obligarea reclamanților la

plata acestei sume și instituirea unui drept de retenție până la achitarea

creanței.

Prin încheierea de ședință din 22

februarie 2006, instanța de fond, a respins în principiu, cererea de

intervenție în interes propriu formulată de SC C. LCL SRL.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin sentința nr. 925 din 25 aprilie 2006 a admis acțiunea formulată de

reclamanții

G.G.A.,

I.G., I.I. și M.M.C., în contradictoriu cu pârâta SC M. SA și în consecință.

A anulat decizia nr.19 din 18

februarie 2000 emisă de pârâta SC M. SA, obligând-o să restituie în natură

reclamanților imobil, apartamentul nr. 5, et. 5 H.A., situat în stațiunea

Mamaia.

Pârâta a fost obligată să plătească

reclamanților suma de 500 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță, a reținut, în esență, că reclamanții au făcut dovada calității de

persoane îndreptățite la restituirea imobilului în litigiu cât și a dreptului

de proprietate asupra acestuia.

A constatat că în speță sunt

incidente prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001, și nu cele prevăzute de

art. 18 lit. c) din aceiași lege, astfel încât imobilul poate fi restituit în

natură.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel pârâta SC M. SA și intervenienta SC C. LCL SRL.

Pârâta apelantă a criticat hotărârea

ca nelegală și netemeinică întrucât reclamanții nu au făcut dovada dreptului de

proprietate asupra imobilului în litigiu și că imobilul a fost transformat

într-unul nou, fiind incidente dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr.

10/2001.

SC C. LCL SRL a criticat hotărârea

pronunțată prin aceea că în mod greșit a fost respinsă cererea de intervenție

în interes propriu prin încheierea din 22 februarie 2005 întrucât în cauză sunt

îndeplinite prevederile art. 49 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia

nr. 246/C din 1 noiembrie 2006, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâta

SC M. SA și SC C. LCL SRL.

Referitor la apelul declarat de

pârâta SC M. SA, curtea de apel a reținut că în speță nu sunt incidente

dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, imobilul în litigiu nu a

fost transformat astfel încât să devină un imobil nou față de cel preluat,

păstrându-se structura și funcționalitatea și după reamenajarea hotelului.

Pârâta apelantă a recunoscut

calitatea de persoane îndreptățite a intimaților-reclamanți prin decizia nr. 19

din 18 februarie 2005, astfel că susținerea acesteia că nu ar fi proprietarii

imobilului a fost înlăturată.

În ceea ce privește incidența art.

46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, curtea de apel, a constatat că în mod

corect prima instanță a reținut că actul juridic respectiv, contractul de leasing

nu constituie un act de înstrăinare, astfel că nu pot fi aplicate aceste

dispoziții.

Critica apelantei SC C. LCL SRL cu

privire la respingerea cererii de intervenție în interes propriu a fost

respinsă întrucât procedura Legii nr. 10/2001 este o procedură specială prin

care se valorifică exclusiv drepturile persoanelor îndreptățite la restituirea

imobilelor preluate în mod abuziv, apelanta aflându-se într-un raport

contractual cu SC M. SA , izvorât din contractul de leasing imobiliar cu clauză

irevocabilă de vânzare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs pârâta SC M. și intervenienta în interes propriu SC C. LCL

SRL Constanța.

În dezvoltarea susținerilor

încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta pârâtă SC M. SA, a susținut că reclamanții-intimați nu au făcut

dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigii, întrucât nu au

depus la dosarul cauzei, procesul verbal de predare- primire, care atestă

dreptul de proprietate asupra imobilului.

Convenția de construire încheiată

între societatea de antrepriză E. pe de o parte și autorul reclamanților pe de

altă parte, reprezintă un contract de antrepriză.

Reclamanții nu au prezentat schițe,

planuri de identificare a spațiului atât în structura actuală a hotelului cât

și la momentul edificării blocului E.

A mai arătat recurenta că în mod

greșit ambele instanțe au apreciat că imobilul nu a fost transformat, în raport

de dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Recurenta a mai invocat ca motiv de

recurs, incidența dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

susținând faptul că actele juridice de înstrăinare care au avut ca obiect H.A.,

nu au fost contestate și nici anulate de către intimații reclamanți,

referindu-se la contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare nr. 10/2000.

Recurenta SC C. LCL SRL Constanța a

invocat ca motiv de recurs prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând

în esență, greșita aplicare a prevederilor art. 49 C. proc. civ., respingând

cererea de intervenție ca lipsită de interes în raport de recunoașterea

dreptului de retenție asupra apartamentului până la achitarea de către

reclamanți a creanței ce va fi stabilită de instanță.

La termenul din 24 ianuarie 2008,

intimații-reclamanți au depus o convenție autentificată prin care au înțeles să

stingă litigiul dintre aceștia și intervenienta SC C. LCL SRL Constanța cu

privire la investițiile efectuate la apartamentul în cauză.

Criticile formulate permit

încadrarea recursurilor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu

sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Transferul dreptului de proprietate

de la vânzător la autorul intimaților reclamanți a avut loc în baza

contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 3 martie 1943, conform

principiului consensualismului, iar nu de la data semnării procesului verbal de

predare- primire, cum greșit susține pârâta recurentă SC M. SA.

Nici critica vizând incidența în

speță a prevederilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu este fondată.

În speță, la cererea

intimaților-reclamanți a fost efectuat un raport de expertiză tehnică care a

avut ca principal obiectiv identificarea imobilului, necontestat în apel, care

a stabilit faptul că garsoniera este identificată cu numărul 201, iar suprafața

utilă rezultată de 19,67 mp, nu s-a modificat semnificativ față de cea înscrisă

în actul de vânzare-cumpărare, de 19,76 mp.

Contractul de leasing imobiliar cu

clauză irevocabilă de vânzare nr. 10/2000 încheiat între SC M. SA și SC C. LCL

SRL nu intră sub incidența art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nefiind un

act de înstrăinare, ci un act juridic care excede sferei de aplicare a legii

speciale.

Criticile invocate de SC C. LCL SRL

Constanța sunt de asemenea nefondate.

Recurenta și-a justificat interesul

invocând prevederile art. 14 din Legea nr.10/2001, text de lege care se referă

în mod strict și limitativ, la categoriile de acte juridice în cazul cărora

intervine instituția subrogației noului proprietar în drepturile statului sau

ale persoanei juridice deținătoare, nefiind cazul contractului de leasing

imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare înregistrat sub nr. 10/2000.

Pe de altă parte, în procedura Legii

nr. 10/2001 se pot valorifica numai drepturile chiriașilor la despăgubiri

pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință și nu a

altor categorii de deținători ai bunului restituit astfel că eventualele

pretenții ale acestor deținători pot fi valorificate pe calea dreptului comun.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de

pârâta SC M.V. SA 26 și intervenienta SC C. LCL SRL împotriva deciziei nr. 264

din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori,

familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 octombrie

2008.