ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4152/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4152/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La 17 mai 2006, reclamanții H.I.A. și L.I.

au chemat în judecată pe pârâta SC M. SA, solicitând obligarea acesteia la

restituirea în natură, prin lăsarea în deplină proprietate și netulburată

posesie, a imobilului situat în Mamaia, compus din teren de 370 mp și

construcție de 79,28 mp (două apartamente), cu destinația de locuință (Vila

16).

In motivarea cererii, întemeiată pe

prevederile Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005, reclamanții au susținut că:

- imobilul revendicat a aparținut

generalului N.G., unchiul lor, decedat la 29 septembrie 1951 în Penitenciarul

Aiud, ca deținut politic;

- sunt singurii moștenitori legali ai

defunctului proprietar, în calitate de nepoți (copii sorei și fratelui

acestuia);

- pârâta nu le-a soluționat

notificările formulate la 3 iulie 2001, prin executor judecătoresc și ulterior,

la 11 mai 2002, a înstrăinat imobilul către un asociat, respectiv SC E. SRL;

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința nr. 2604 din 13 septembrie 2005, le-a admis acțiunea

și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat

de SC M. SA cu SC E. SRL, având ca obiect imobilul în discuție;

- deși hotărârea menționată este definitivă,

pârâta refuză să emită decizia/dispoziția de restituire a imobilului în natură.

Pe parcursul procesului, reclamanții

și-au precizat și completat acțiunea, solicitând, între altele, constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 916 din 6 august

2002, având ca obiect înstrăinarea imobilului revendicat, de la SC E. SRL către

SC S.A. SRL, introduse în cauză în calitate de pârâte, ca și Consiliul local al

Municipiului Constanța și Municipiul Constanța, deținători ai terenului aferent

vilei.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin sentința nr. 1052 din 25 septembrie 2008, a admis acțiunea completată și

precizată, a constatat nulitatea absolută a contractului nr. 916/2002 și i-a

obligat pe pârâți să restituie reclamanților, în natură, imobilul situat în

Stațiunea Mamaia, compus din teren de 370 mp (identificat prin planul de

situație anexă la expertiza topografică întocmită de ing. S.C.) și vila (construcție

de tip P+1E, de 79,28 mp), și să le plătească, în solidar, 3.600 lei cheltuieli

de judecată.

S- a reținut ca:

- potrivit art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii pentru imobilul revendicat deoarece au făcut dovada dreptului de

proprietate al autorului lor, defunctul general N.G., precum și a faptului că

sunt moștenitorii legali ai acestuia, cum s-a stabilit și într-un alt litigiu,

soluționat prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile;

- imobilul revendicat a fost

naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, deci preluat abuziv de stat,

intrând în patrimoniul SC M. SA printr-un ordin al Ministerului Comerțului și

Turismului, emis în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 1041/1990;

- ulterior, SC M. SA a fost supusă

procedurilor de privatizare, iar transferul dreptului de proprietate s-a dispus

de A.G.A. printr-o hotărâre luată la 27 martie 2002, consecutiv înregistrării

notificării formulate de reclamanți;

- la 11 iunie 2002, SC M. SA a

înstrăinat imobilul către SC E. SRL, care a transmis apoi dreptul de

proprietate, tot prin contract de vânzare-cumpărare autentificat, pârâtei SC

C.A. SRL;

Într-un alt litigiu, soluționat definitiv

și irevocabil, Tribunalul Constanța a constatat nulitatea absolută, pentru

fraudă la lege, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat, prin care SC

M. SA, a înstrăinat imobilul către SC E. SRL;

- pe cale de consecință, conform

principiilor „

quod nullum est nullum producit effectum

" și

„resoluto

iure dantis resolvitur ius accipientis

", este lovit de nulitate

absolută și contractul subsecvent, intervenit între SC E. SRL și SC C.A. SRL,

încheiat în aceeași zi, de către aceeași persoană, reprezentant al ambelor

părți;

- împrejurările concrete în care au

fost încheiate cele două contracte exclud eroarea asupra calității vânzătorului

și buna credință a cumpărătorului, condiții necesare pentru a fi incident

principiul validității aparenței de drept;

- sancțiunea nulității este aplicabilă

și pentru că ambele înstrăinări au avut loc înaintea finalizării procedurii

administrative de soluționare a notificărilor formulate de reclamanți;

- imobilul revendicat este susceptibil

de restituire în natură, nefiind incident niciunul din impedimentele prevăzute

de lege;

- astfel, potrivit expertizei

cadastrale extrajudiciare, lotul 11 din careul 30 (proprietatea autorului

reclamanților) are suprafața totală de 370 mp., face parte din domeniul privat

al Municipiului Constanța și se compune din suprafață construită (101,09 mp, vila

16), spațiu verde (246,31 mp), trotuar (15,6 mp) și parcaj (7 mp).

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia

nr. 87 din 25 martie 2009, a respins apelurile declarate de pârâtele SC M. SA, SC

E. SRL și SC C.A. SRL dar a admis apelul promovat de pârâții Municipiul

Constanța și Consiliul local al Municipiului Constanța și a schimbat parțial

sentința, în sensul că suprafața terenului ce se va restitui în natură este de

347,4 mp.

Totodată, curtea a obligat pe pârâtul

Municipiul Constanța să emită dispoziție cu propuneri de despăgubiri, conform

Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru diferența de 22,6 mp, care nu poate

fi restituită în natură (trotuar public și parcaj) și a respins cererea

ultimilor doi apelanți, de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de

judecată.

În referire la apelurile declarate de SC

M. SA,, Municipiul Constanța și Consiliul local al Municipiului Constanța s-a

reținut că:

- atât SC M. SA, cât și Primăria

Municipiului Constanța au fost notificate de reclamanți cu privire la imobilul

situat în Stațiunea Mamaia;

- deoarece niciuna din entitățile

menționate nu a răspuns acestor notificări în termenul și condițiile prevăzute

de art. 25-26 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a calificat corect poziția lor

drept refuz nejustificat și, evocând fondul, a apreciat, în baza materialului

probator, asupra temeiniciei solicitării reclamanților,

- această soluție este conformă

practicii judiciare și Deciziei nr. XX/2007, pronunțată de Secțiile Unite ale

I.C.C.J. în condițiile prevăzute de art. 329 C. proc. civ.;

- reclamanții au dovedit dreptul de

proprietate al autorului lor, conform pct. 23.1 din Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prin mai multe înscrisuri emise de

Primăria Municipiului Constanța și Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte

Venituri din cadrul Consiliului local al Municipiului Constanța, bazate pe

datele consemnate în registrul de proprietăți și evidențele fiscale aferente

perioadelor 1936-1938 și, respectiv, 1942-1950, care se coroborează cu poziția

21 din anexa Decretului nr. 92/1950;

- actele de stare civilă depuse la

dosar atestă că reclamanții sunt moștenitorii legali ai defunctului proprietar,

astfel că, potrivit art. 4 alin. (2)-(3) din Legea nr. 10/2001, prin cererea de

restituire a imobilului preluat abuziv de stat au fost repuși de drept în

termenul de acceptare a succesiunii;

- de vreme ce notificarea formulată în

termen echivalează cu acceptarea succesiunii, culegerea moștenirii defunctului

proprietar de către Statul Român, sub pretextul că ar fi fost vacantă, este

lipsită de eficiență;

- pe de altă parte, certificatul din 10

februarie 1965, prin care se constata vacantă succesiunea autorului

reclamanților, era lipsit de eficiență și pentru că imobilul în discuție fusese

deja naționalizat (prin Decretul nr. 92/1950);

- SC M. SA. avea calitatea de „unitate

deținătoare" deoarece imobilul revendicat a fost legal înregistrat în

patrimoniul său, iar constatarea nulității absolute a înstrăinării ulterioare

către SC E. SRL, stabilită irevocabil prin hotărâre judecătorească, a avut

drept consecință reîntoarcerea acestui bun în patrimoniul vânzătorului, chiar

dacă în celălalt litigiu reclamanții nu au solicitat repunerea în situația

anterioară;

- din raportul de expertiză rezultă că

spațiul verde existent pe terenul revendicat desăvârșește ambiental

construcția, nefiind amenajat pentru uzul public, dar trotuarul (de 15,6 mp) și

parcarea (de 7 mp) sunt destinate a servi nevoile comunității și, ca atare,

conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu pot fi restituite în

natură;

- în apel, pârâții Municipiul Constanța

și Consiliului local al Municipiului Constanța au solicitat cheltuieli de

judecată (corespunzătoare onorariului de avocat), care nu pot fi însă acordate deoarece

apelanții nu au făcut dovada efectuării lor.

Reclamanții și pârâții SC M. SA.,

Municipiul Constanța și Consiliul local al Municipiului Constanța au declarat

recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul:

- respingerii apelului promovat de

Municipiul Constanța și Consiliul local Constanța și menținerii sentinței

(recurenții reclamanți);

- admiterii propriului apel, schimbării

sentinței și respingerii acțiunii (recurenta SC M. SA.);

- reducerii spațiului verde restituit

reclamanților în natură cu 16,20 mp, suprafață pe care sunt amplasate două

rețele de apă, deci afectată unei utilități publice, înlăturării obligării de a

emite o dispoziție cu propuneri de despăgubiri conform Titlului VII al Legii

nr. 247/2005 și admiterii cererii privitoare la acordarea cheltuielilor de

judecată (recurenții Municipiul Constanța și Consiliul local al Municipiului

Constanța).

In motivarea recursului, întemeiat pe

art. 304 pct. 7-8 C. proc. civ., recurenții reclamanți au susținut că, de vreme

ce imobilul autorului lor se învecinează pe 3 laturi cu terenul Primăriei,

afectațiunea de trotuar public a suprafeței de 15, 6 mp nu constituie un

impediment la restituirea acestei porțiuni în natură.

Pârâta S.C Mamaia SA și-a

întemeiat recursul pe art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ., susținând că:

- reclamanții nu au făcut

dovada dreptului de proprietate deoarece toate bunurile defunctului general N.G.,

inclusiv imobilul revendicat, au revenit Statului Român în baza unui certificat

de moștenitor, care produce în continuare efecte juridice, nefiind încă anulat;

- nu are calitatea de

„unitate deținătoare" pentru că imobilul revendicat nu este inclus în

capitalul social și patrimoniul său, iar odată cu anularea înstrăinării către SC

E. SRL părțile contractante nu au fost repuse în situația anterioară.

Pârâții Municipiul Constanța

și Consiliul local al Municipiului Constanța, fără să indice vreun motiv

concret de nelegalitate, au susținut că:

- suprafața spațiului verde

restituit în natură trebuie diminuată cu 16,2 mp, porțiune pe care sunt

amplasate două rețele de apă;

- potrivit Legii nr. 10/2001,

doar Primarul este abilitat să emită o dispoziție cu propuneri de măsuri

reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor,

- au depus la dosarul

instanței de apel chitanța prin care făceau dovada achitării onorariului de

avocat.

Critica recurenților

reclamanți este nefondată deoarece practic, aceștia nu contestă că trotuarul de

15,6 mp servește nevoilor comunității, iar împrejurarea invocată nu are nicio

legătură cu afectațiunea de utilitate publica a acelei suprafețe.

Sunt nefondate și criticile

formulate de pârâta SC M. SA. deoarece:

- imobilul revendicat a fost

naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 anterior decesului proprietarului N.G.,

iar reclamanții nu au renunțat la succesiunea acestuia, astfel că beneficiază

de prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, chiar fără anularea

certificatul de vacanță succesorală;

- prin desființarea celor

două înstrăinări succesive, construcția revendicată (Vila 16) a revenit de

drept în patrimoniul primului vânzător, dobânditorii subsecvenți nemaiavând

niciun drept cu privire la acest imobil.

In referire la recursul

declarat de pârâții Municipiul Constanța și Consiliul local al Municipiului

Constanța se constată că:

- prima critică presupune

reexaminarea materialului probator și, ca atare, nu se încadrează în niciunul

dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.;

- următoarea critica, a cărei

dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este nefondată deoarece terenul revendicat face parce din domeniul privat

al Municipiului Constanța, iar potrivit Legii nr. 215/2001 republicată,

primarul, ca autoritate executivă a entității deținătoare a imobilului,

exercită atribuțiile acesteia legate de asigurarea punerii în aplicare a

legilor,

- ultima critică, a cărei

dezvoltare permite încadrarea în același text, este însă fondată pentru că

înscrisul aflat la fila 10 din dosarul instanței de apel dovedește achitarea,

de către cei doi pârâți, a sumei de 300 lei cu titlu de onorariu de avocat.

Așa fiind, conform art. 312

alin. (1) și (3), art. 274 și art. 276 C. proc. civ., recursurile declarate de

reclamanți și pârâta SC M. SA. vor fi respinse, ca nefondate, iar recursul

pârâților Municipiul Constanța și Consiliul local Constanța va fi admis,

modificându-se parțial decizia atacată, în sensul obligării intimaților

reclamanți la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în apel.

Totodată, conform art. 274 și

art. 276 C. proc. civ., intimații reclamanți vor fi obligați să mai plătească

recurenților pârâți Municipiul Constanța și Consiliul local Constanța suma de

100 lei cheltuieli de judecată în recurs, corespunzător onorariului

apărătorului angajat în această fază procesuală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate

recursurile declarate de reclamanții H.I. și L.I. și de pârâta SC M. SA

împotriva deciziei nr. 87/C din 25 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Admite recursul declarat de

pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța, prin primar

împotriva aceleiași decizii.

Modifică în parte decizia în

sensul că obligă intimații-reclamanți la 100 lei cheltuieli de judecată în

apel.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei.

Obligă reclamanții la 100 lei

cheltuieli de judecată în recurs către recurenții Municipiul Constanța prin

primar și Consiliul Local Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publica, astăzi 1 iulie 2010.