ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4152/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 17 mai 2006, reclamanții H.I.A. și L.I.

au chemat în judecată pe pârâta SC M. SA, solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură, prin lăsarea în deplină proprietate și netulburată posesie, a imobilului situat în Mamaia, compus din teren de 370 mp și construcție de 79,28 mp (două apartamente), cu destinația de locuință (Vila 16). In motivarea cererii, întemeiată pe prevederile Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005, reclamanții au susținut că: - imobilul revendicat a aparținut generalului N.G., unchiul lor, decedat la 29 septembrie 1951 în Penitenciarul Aiud, ca deținut politic; - sunt singurii moștenitori legali ai defunctului proprietar, în calitate de nepoți (copii sorei și fratelui acestuia); - pârâta nu le-a soluționat notificările formulate la 3 iulie 2001, prin executor judecătoresc și ulterior, la 11 mai 2002, a înstrăinat imobilul către un asociat, respectiv SC E. SRL; Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 2604 din 13 septembrie 2005, le-a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC M. SA cu SC E. SRL, având ca obiect imobilul în discuție; - deși hotărârea menționată este definitivă, pârâta refuză să emită decizia/dispoziția de restituire a imobilului în natură.

Pe parcursul procesului, reclamanții și-au precizat și completat acțiunea, solicitând, între altele, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 916 din 6 august 2002, având ca obiect înstrăinarea imobilului revendicat, de la SC E. SRL către SC S.A. SRL, introduse în cauză în calitate de pârâte, ca și Consiliul local al Municipiului Constanța și Municipiul Constanța, deținători ai terenului aferent vilei. Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 1052 din 25 septembrie 2008, a admis acțiunea completată și precizată, a constatat nulitatea absolută a contractului nr. 916/2002 și i-a obligat pe pârâți să restituie reclamanților, în natură, imobilul situat în Stațiunea Mamaia, compus din teren de 370 mp (identificat prin planul de situație anexă la expertiza topografică întocmită de ing.

S.C.) și vila (construcție de tip P+1E, de 79,28 mp), și să le plătească, în solidar, 3.600 lei cheltuieli de judecată. S- a reținut ca: - potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul revendicat deoarece au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, defunctul general N.G., precum și a faptului că sunt moștenitorii legali ai acestuia, cum s-a stabilit și într-un alt litigiu, soluționat prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile; - imobilul revendicat a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, deci preluat abuziv de stat, intrând în patrimoniul SC M. SA printr-un ordin al Ministerului Comerțului și Turismului, emis în baza Legii nr. 15/1990 și H.G.

nr. 1041/1990; - ulterior, SC M. SA a fost supusă procedurilor de privatizare, iar transferul dreptului de proprietate s-a dispus de A.G.A. printr-o hotărâre luată la 27 martie 2002, consecutiv înregistrării notificării formulate de reclamanți; - la 11 iunie 2002, SC M. SA a înstrăinat imobilul către SC E. SRL, care a transmis apoi dreptul de proprietate, tot prin contract de vânzare-cumpărare autentificat, pârâtei SC C.A. SRL; Într-un alt litigiu, soluționat definitiv și irevocabil, Tribunalul Constanța a constatat nulitatea absolută, pentru fraudă la lege, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat, prin care SC M. SA, a înstrăinat imobilul către SC E. SRL; - pe cale de consecință, conform principiilor „ quod nullum est nullum producit effectum " și „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis ", este lovit de nulitate absolută și contractul subsecvent, intervenit între SC E. SRL și SC C.A.

SRL, încheiat în aceeași zi, de către aceeași persoană, reprezentant al ambelor părți; - împrejurările concrete în care au fost încheiate cele două contracte exclud eroarea asupra calității vânzătorului și buna credință a cumpărătorului, condiții necesare pentru a fi incident principiul validității aparenței de drept; - sancțiunea nulității este aplicabilă și pentru că ambele înstrăinări au avut loc înaintea finalizării procedurii administrative de soluționare a notificărilor formulate de reclamanți; - imobilul revendicat este susceptibil de restituire în natură, nefiind incident niciunul din impedimentele prevăzute de lege; - astfel, potrivit expertizei cadastrale extrajudiciare, lotul 11 din careul 30 (proprietatea autorului reclamanților) are suprafața totală de 370 mp., face parte din domeniul privat al Municipiului Constanța și se compune din suprafață construită (101,09 mp, vila 16), spațiu verde (246,31 mp), trotuar (15,6 mp) și parcaj (7 mp).

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 87 din 25 martie 2009, a respins apelurile declarate de pârâtele SC M. SA, SC E. SRL și SC C.A. SRL dar a admis apelul promovat de pârâții Municipiul Constanța și Consiliul local al Municipiului Constanța și a schimbat parțial sentința, în sensul că suprafața terenului ce se va restitui în natură este de 347,4 mp. Totodată, curtea a obligat pe pârâtul Municipiul Constanța să emită dispoziție cu propuneri de despăgubiri, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru diferența de 22,6 mp, care nu poate fi restituită în natură (trotuar public și parcaj) și a respins cererea ultimilor doi apelanți, de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În referire la apelurile declarate de SC M. SA,, Municipiul Constanța și Consiliul local al Municipiului Constanța s-a reținut că: - atât SC M. SA, cât și Primăria Municipiului Constanța au fost notificate de reclamanți cu privire la imobilul situat în Stațiunea Mamaia; - deoarece niciuna din entitățile menționate nu a răspuns acestor notificări în termenul și condițiile prevăzute de art. 25-26 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a calificat corect poziția lor drept refuz nejustificat și, evocând fondul, a apreciat, în baza materialului probator, asupra temeiniciei solicitării reclamanților, - această soluție este conformă practicii judiciare și Deciziei nr. XX/2007, pronunțată de Secțiile Unite ale I.C.C.J.

în condițiile prevăzute de art. 329 C. proc.

civ.; - reclamanții au dovedit dreptul de proprietate al autorului lor, conform pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prin mai multe înscrisuri emise de Primăria Municipiului Constanța și Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri din cadrul Consiliului local al Municipiului Constanța, bazate pe datele consemnate în registrul de proprietăți și evidențele fiscale aferente perioadelor 1936-1938 și, respectiv, 1942-1950, care se coroborează cu poziția 21 din anexa Decretului nr. 92/1950; - actele de stare civilă depuse la dosar atestă că reclamanții sunt moștenitorii legali ai defunctului proprietar, astfel că, potrivit art. 4 alin. (2)-(3) din Legea nr. 10/2001, prin cererea de restituire a imobilului preluat abuziv de stat au fost repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii; - de vreme ce notificarea formulată în termen echivalează cu acceptarea succesiunii, culegerea moștenirii defunctului proprietar de către Statul Român, sub pretextul că ar fi fost vacantă, este lipsită de eficiență; - pe de altă parte, certificatul din 10 februarie 1965, prin care se constata vacantă succesiunea autorului reclamanților, era lipsit de eficiență și pentru că imobilul în discuție fusese deja naționalizat (prin Decretul nr. 92/1950); - SC M. SA.

avea calitatea de „unitate deținătoare" deoarece imobilul revendicat a fost legal înregistrat în patrimoniul său, iar constatarea nulității absolute a înstrăinării ulterioare către SC E. SRL, stabilită irevocabil prin hotărâre judecătorească, a avut drept consecință reîntoarcerea acestui bun în patrimoniul vânzătorului, chiar dacă în celălalt litigiu reclamanții nu au solicitat repunerea în situația anterioară; - din raportul de expertiză rezultă că spațiul verde existent pe terenul revendicat desăvârșește ambiental construcția, nefiind amenajat pentru uzul public, dar trotuarul (de 15,6 mp) și parcarea (de 7 mp) sunt destinate a servi nevoile comunității și, ca atare, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu pot fi restituite în natură; - în apel, pârâții Municipiul Constanța și Consiliului local al Municipiului Constanța au solicitat cheltuieli de judecată (corespunzătoare onorariului de avocat), care nu pot fi însă acordate deoarece apelanții nu au făcut dovada efectuării lor.

Reclamanții și pârâții SC M. SA., Municipiul Constanța și Consiliul local al Municipiului Constanța au declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul: - respingerii apelului promovat de Municipiul Constanța și Consiliul local Constanța și menținerii sentinței (recurenții reclamanți); - admiterii propriului apel, schimbării sentinței și respingerii acțiunii (recurenta SC M. SA.); - reducerii spațiului verde restituit reclamanților în natură cu 16,20 mp, suprafață pe care sunt amplasate două rețele de apă, deci afectată unei utilități publice, înlăturării obligării de a emite o dispoziție cu propuneri de despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și admiterii cererii privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată (recurenții Municipiul Constanța și Consiliul local al Municipiului Constanța).

In motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 7-8 C. proc. civ., recurenții reclamanți au susținut că, de vreme ce imobilul autorului lor se învecinează pe 3 laturi cu terenul Primăriei, afectațiunea de trotuar public a suprafeței de 15, 6 mp nu constituie un impediment la restituirea acestei porțiuni în natură. Pârâta S.C Mamaia SA și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ., susținând că: - reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate deoarece toate bunurile defunctului general N.G., inclusiv imobilul revendicat, au revenit Statului Român în baza unui certificat de moștenitor, care produce în continuare efecte juridice, nefiind încă anulat; - nu are calitatea de „unitate deținătoare" pentru că imobilul revendicat nu este inclus în capitalul social și patrimoniul său, iar odată cu anularea înstrăinării către SC E. SRL părțile contractante nu au fost repuse în situația anterioară.

Pârâții Municipiul Constanța și Consiliul local al Municipiului Constanța, fără să indice vreun motiv concret de nelegalitate, au susținut că: - suprafața spațiului verde restituit în natură trebuie diminuată cu 16,2 mp, porțiune pe care sunt amplasate două rețele de apă; - potrivit Legii nr. 10/2001, doar Primarul este abilitat să emită o dispoziție cu propuneri de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor, - au depus la dosarul instanței de apel chitanța prin care făceau dovada achitării onorariului de avocat. Critica recurenților reclamanți este nefondată deoarece practic, aceștia nu contestă că trotuarul de 15,6 mp servește nevoilor comunității, iar împrejurarea invocată nu are nicio legătură cu afectațiunea de utilitate publica a acelei suprafețe.

Sunt nefondate și criticile formulate de pârâta SC M. SA. deoarece: - imobilul revendicat a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 anterior decesului proprietarului N.G., iar reclamanții nu au renunțat la succesiunea acestuia, astfel că beneficiază de prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, chiar fără anularea certificatul de vacanță succesorală; - prin desființarea celor două înstrăinări succesive, construcția revendicată (Vila 16) a revenit de drept în patrimoniul primului vânzător, dobânditorii subsecvenți nemaiavând niciun drept cu privire la acest imobil. In referire la recursul declarat de pârâții Municipiul Constanța și Consiliul local al Municipiului Constanța se constată că: - prima critică presupune reexaminarea materialului probator și, ca atare, nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ.; - următoarea critica, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată deoarece terenul revendicat face parce din domeniul privat al Municipiului Constanța, iar potrivit Legii nr. 215/2001 republicată, primarul, ca autoritate executivă a entității deținătoare a imobilului, exercită atribuțiile acesteia legate de asigurarea punerii în aplicare a legilor, - ultima critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în același text, este însă fondată pentru că înscrisul aflat la fila 10 din dosarul instanței de apel dovedește achitarea, de către cei doi pârâți, a sumei de 300 lei cu titlu de onorariu de avocat. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3), art. 274 și art. 276 C. proc.

civ., recursurile declarate de reclamanți și pârâta SC M. SA. vor fi respinse, ca nefondate, iar recursul pârâților Municipiul Constanța și Consiliul local Constanța va fi admis, modificându-se parțial decizia atacată, în sensul obligării intimaților reclamanți la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în apel. Totodată, conform art. 274 și art. 276 C. proc. civ., intimații reclamanți vor fi obligați să mai plătească recurenților pârâți Municipiul Constanța și Consiliul local Constanța suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, corespunzător onorariului apărătorului angajat în această fază procesuală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamanții H.I. și L.I. și de pârâta SC M. SA împotriva deciziei nr. 87/C din 25 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Admite recursul declarat de pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța, prin primar împotriva aceleiași decizii. Modifică în parte decizia în sensul că obligă intimații-reclamanți la 100 lei cheltuieli de judecată în apel. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Obligă reclamanții la 100 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurenții Municipiul Constanța prin primar și Consiliul Local Constanța.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publica, astăzi 1 iulie 2010.