ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 890/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 890/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub

nr. 11790/118/2007,

reclamanta V.A.M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța,

să fie obligat pârâtul P.M. Constanța la emiterea ofertei de restituire prin

echivalent în bunuri și servicii în compensare ori să propună acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Constanța, str. Daciei, precum și

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat

că imobilul a aparținut defunctei sale mătuși M.E., născută C., fiind dobândit

de către aceasta în baza actului de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Constanța sub nr. 1737/1930. Imobilul în suprafață de aproximativ 110 mp, era

compus dintr-un singur corp de casă și curte, construcția având un singur

nivel, parter cu două camere, sală și bucătărie.

În ceea ce privește

descendența sa, reclamanta a arătat că mama sa, M.E., născută C., a fost sora

proprietarei M.E., născută C. De asemenea, reclamanta este unica moștenitoare a

fraților săi, M.G. și C.E., care au decedat fără descendenți direcți.

Preluarea

abuzivă a imobilului s-a realizat prin naționalizare, în temeiul

Decretului nr. 92/1950,

și a fost înstrăinat către terțe persoane în temeiul Legii nr. 112/1995.

Deși reclamanta a

formulat notificare la data de 9 august 2001 în temeiul Legii nr. 10/2001,

înregistrată la B.E.J. S.C.A., atașând actele privind proprietatea,

descendența, calitatea de persoană îndreptățită și preluarea abuzivă,

autoritățile administrației publice locale nu au procedat nici până în momentul

de fată la soluționarea notificării.

Prin sentința civilă nr.

1474 din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Constanța a

admis acțiunea formulată de reclamanta N.D.

și a obligat pârâtul P.M.

Constanța să

emită dispoziție privind propunerea acordării de despăgubiri

bănești în favoarea reclamantei pentru imobilul

situat în Constanța, str. Daciei

și la plata către reclamantă a sumei de

3180 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expert și onorariu

avocat).

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin notificarea

înregistrată sub nr. 2066 din 9 august 2001 la B.E.J. S.C.A., reclamanta

împreună cu C.E. și M.G. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat

în Constanța, str. Daciei jud. Constanța, fostă proprietate a lui E.M.

Reclamanta se

legitimează în calitate de persoană îndreptățită la restituire în calitate de

nepoată de soră (M.E.) a defunctei M.E., potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 10975 din 26 septembrie 2007

pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. l 1647/212/2007, alături de

G.A., M.G. și C.E.

Prin certificatul de

moștenitor nr. 6 din 7 aprilie 2005 întocmit de B.N.P. D.G. din București s-a

constatat că de pe urma defunctei C.E. decedată la data de 20 februarie 2005 au

rămas ca moștenitori V.A.M. și M.G. în calitate de frați, iar prin certificatul

de calitate de moștenitor nr. 29 din 10 octombrie 2007 întocmit de același

birou s-a constatat că de urma defunctului M.G., decedat la data de 16 iulie 2007,

a rămas ca unic moștenitor V.A.M. în calitate de soră.

De asemenea, trebuie

menționat că pentru același imobil a formulat notificare și G.A., înregistrată

sub nr. 315 din 8 februarie 2002 la B.E.J. S.C.A., în calitate de nepot de soră

(G.E.) a defunctei M.E.

Prin contractul de

cesiune de drepturi autentificat sub nr. 1561 din 25 martie 2008 la B.N.P. C.B.

din Constanța și rectificat prin încheierea nr. l 1067 din 9 septembrie 2008, V.A.M.

a cesionat numitei N.D. cota indiviză de 1/2 din drepturile sale ce decurg din

notificarea nr. 2066 din 9 august 2001, privind imobilul din Constanța, str.

Daciei, compus din construcție și teren aferent.

De asemenea, prin

contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 1559 din 24 martie 2008

la același birou notarial, G.A. a cesionat aceleași cesionare cota indiviză de

1/2 din drepturile sale ce decurg din notificarea nr. 315 din 8 februarie 2002

privind același imobil.

În consecință,

cesionara N.D. se legitimează procesual activ și beneficiază de dreptul la

măsuri reparatorii pentru întregul imobil din Constanța, str. Daciei.

În ceea ce privește

imobilul notificat, se constată că prin actul dotal transcris sub nr. 1737 din 7

iunie 1930 A.C. a constituit ca dotă surorii sale E.G.C., cu ocazia căsătoriei

acesteia, imobilul din Constanța str. Daciei, compus din teren cumpărat cu

actul transcris sub nr. 833/1928 și construcția ridicată pe teren. Prin același

act, F.C. a constituit ca dotă surorii sale E.G.C., imobilul din Constanța str.

Daciei, compus din teren cumpărat cu actul transcris sub nr. 832/1928 și

construcția ridicată pe teren.

Din foaia de date

pentru cartea funciară depusă la dosar și datând din anul 1941, rezultă că

imobilul aparținând lui M.E., dobândit ca dotă de la A. și F.C., se afla situat

în Constanța, str. Daciei și era compus din teren și locuință (parter: 2

camere, sală și dependințe).

Imobilul compus din

167,31 mp teren și locuință (2 camere, hol și bucătărie) a fost identificat

prin expertiza tehnică imobiliară ing. B.M. ca fiind situat în Constanța, str.

Daciei.

Din istoricul de rol

depus la dosar, rezultă că imobilul notificat se află în prezent la adresa din

str. Daciei. În Registrul matricol din perioada 1942-1950, la matricola 142 a figurat E.M. cu imobil structurat pe parter, compus din 2 camere, sală, bucătărie și 110 mp

teren, în perioada 1952-1954 fiind inclus la matricola 141. Imobilul a figurat

în perioada 1955-1957 la matricola 152, în perioada 1958-1961 la matricola 409

și a fost naționalizat în anul 1962 conform Decretului nr. 92/1950.

În prezent, imobilul

este deținut de numitul I.V. potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 27056

din 29 septembrie 1996 încheiat cu R.A.E.D.P.P. Constanța în temeiul Legii nr. l

12/1995.

Prin urmare, se

reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea nr. 10/2001 republicată, respectiv preluarea de către stat s-a făcut

fără titlu valabil, atât timp cât imobilul situat la nr. x bis a fost preluat

împreună cu cel de la nr. x, pe numele de C.G. și D., figurând la poziția 495

în lista anexă la Decretul nr. 92/1950, astfel cum a fost completată prin

hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 246 din 5 martie 1959.

Potrivit art. l alin.

(2) și art. 26 alin. (l) din Legea nr. l0/2001 republicată, în cazul în care

restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin

echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, cu acordul

persoanei îndreptățite, ori plata de despăgubiri acordate în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, măsuri ce vor fi acordate prin dispoziția

sau decizia motivată a autorității investite cu soluționarea notificării.

Art. 18 lit. c) din

lege, prevede în mod expres că măsurile reparatorii se stabilesc numai în

echivalent în situația în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea

dispozițiilor legale, ori în speță nu s-a contestat legalitatea înstrăinării imobilului

în temeiul Legii nr. 112/1995 către numitul I.V.

Prin urmare,

restituirea în echivalent cu bunuri sau servicii se realizează în urma

negocierilor dintre autoritatea investită cu soluționarea

notificării și persoana îndreptățită, iar

despăgubirile bănești nu se acordă de către

instanța de judecată

investită în temeiul Legii nr. 10/2001, ci potrivit procedurii speciale

reglementate de Legea nr. 247/2005-Titlul VII., iar reclamanta și-a manifestat

opțiunea pentru acordarea despăgubirilor bănești.

Împotriva menționatei

sentințe a declarat apel, în termen legal pârâtul M. Constanța, prin P., iar

prin decizia civilă nr. 151/ C din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale,

a fost respins, ca nefondat, apelul

și a

fost obligat

apelantul la 4.000 lei cheltuieli de judecată către

intimata - reclamantă.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut, cu privire la calitatea reclamantei de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, că prin

probatoriul administrat în cauză

reclamanta

a răsturnat prezumția simplă

în sensul că autoarea sa E.M.(născută C.)

era proprietara bunului la momentul naționalizării, iar nu frații acesteia C.G.

și D., care au fost menționați în anexa la Decretul nr. 92/1950.

De altfel, prin

sentința civilă nr. 210 din 18 februarie 2009, Tribunalul Constanța a obligat P.M.

Constanța să emită dispoziție pentru propunere de despăgubire, conform legii

speciale, în beneficiul reclamantei N.D. și pentru imobilul preluat abuziv de

la autoarea sa, M.E., imobil situat în Constanța, str. Daciei, compus din 15 mp

și construcție, imobil ce a fost înstrăinat conform Legii nr. 112/1995 familiei

S.

Coroborând raportul

de expertiză efectuat în cauză cu planul cadastral din perioada 1994-1997, din

care rezultă că imobilul de la adresa din str. Daciei nr. x bis este evidențiat

ca fiind învecinat la est cu imobilul din str. Daciei nr. x și la vest cu

imobilul din str. General Manu, cu foaia de date pentru carte funciară

întocmită în anul 1941, rezultă că imobilul dobândit de autoarea reclamantei de

la frații săi F. și A.C. situat la data donației în Constanța, str. Daciei nr. z

bis, în prezent nr. x bis, era compus din 170 mp teren și o construcție din

cărămidă, cu două camere, sală și dependințe. Împrejurarea că în perioada

1952-1957, după preluarea abuzivă de către stat, acesta a figurat în evidențele

autorităților locale ca având o suprafață de 110 mp nu îi poate fi opusă

reclamantei în condițiile în care s-a dovedit că terenul aferent imobilului

preluat de la autoarea sa a fost de 170 mp.

În concluzie, s-a

considerat ca nedovedită susținerea apelantului-pârât conform cu care măsurile

reparatorii s-ai acordat pentru două imobile comasate.

Împotriva menționatei

decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, apelantul-pârât M. Constanța,

prin P., pentru motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestuia s-a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel este supusă

modificării și că, atât instanța de apel, ca și cea de fond au încălcat

dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că din probele

administrate în cauză rezultă că reclamanta nu este persoană îndreptățită și

nici că bunul, așa cum există în prezent, și cum a fost identificat, a fost

preluat abuziv în perioada de referință.

Astfel, din adresa

Direcției Patrimoniu, atașată în copie, rezultă că în perioada 1936-1938,

proprietar a figurat o altă persoană, C.E., iar în 1950 erau proprietari C.G. și

D. Rezultă că reclamanta nu este persoană îndreptățită.

În 1995, Daciei nr. x

apare comasat cu x A (x bis) ceea ce explică diferența de teren și construcții

din expertiză. Nu s-a observat că s-au preluat în 1950 de la C.D. și G. 110 m.p. teren și 2 camere, o sală și bucătărie.

Față de noua configurație a

imobilului, în minută trebuia specificat pentru imobilul din str. Daciei, nr. x

bis, așa cum a fost preluat, nu cum arată astăzi prin comasare, expertiza conținând

imobilul comasat.

Pentru motivele

arătate recurentul-pârât solicită, în principal, admiterea recursului și

modificarea în tot a hotărârii cu respingerea acțiunii, iar în subsidiar,

precizarea în minută a imobilului, așa cum a fost preluat, reclamanta nefiind

îndreptățită la despăgubiri pentru un imobil comasat cu altul. Menționează că

nu solicită cheltuieli de judecată.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul invocă

lipsa calității de proprietar a reclamantei prin raportare la identificarea

imobilului în litigiu, lipsa calității procesuale active în raport de suprafața

care excede imobilului din str. Daciei nr. x bis, căci, în opinia recurentului,

imobilul

din str. Daciei nr. x a fost comasat în anul 1995 cu cel de la nr. x A (x bis)

de pe aceeași stradă, ceea ce explică diferența de teren și construcții din

expertiză.

Înalta Curte

apreciază că o astfel de susținere nu poate fi primită, în considerarea

următoarelor argumente:

Din actul dotal

autentificat sub nr. 1386 din 7 iunie 1930 rezultă că autoarea reclamantei a

dobândit două imobile, unul situat pe str. Daciei nr. z bis, compus din teren,

astfel cum a fost identificat prin actele de cumpărare nr. 832 și 833/1928 și

construcția edificată de către donatori și un alt imobil situat în Constanța

str. General Manu colț cu Daciei, compus din teren și construcție, astfel cum

rezultă din actul transcris sub nr. 831/1928.

Prin urmare, pentru

nici unul dintre cele două imobile nu a fost precizată suprafața de teren și

componența construcției.

Conform adresei nr. 10272/2005

a R.A.E.D.P.P. Constanța imobilul situat în str. General Manu este colț cu str.

Daciei nr. x - x bis și a fost naționalizat de la C.G. și D., la poziția nr. 495 a Decretului nr. 92/1950. Cu privire la acest imobil, identificat în prezent la adresa din str.

Daciei nr. x, prin sentința civilă nr. 210/2009 a Tribunalului Constanța, s-a

dispus acordarea de despăgubiri reclamantei N.D., instanța identificându-l în

raport de actul autentificat sub nr. 1386/7 06 1930 și de poziția nr. 495 a Decretului nr. 92/1950.

În ceea ce privește

cel de-al doilea imobil, menționat în actul dotal autentificat sub nr. 1386 din

7 iunie 1930 pe str. Daciei nr. z bis, acesta a fost identificat la numărul x

bis pe str. Daciei prin raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză,

aspect care se coroborează cu adresa nr. 60192 din 10 decembrie 1996 a A.F.M. Constanța din care rezultă că E.M. a figurat ca proprietară a două imobile, pe str. Daciei

nr. x și nr. x bis, aceste imobile având valori locative diferite, de 22500 lei

și de 25000 lei, fiind naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 .

De altfel,

necomasarea celor două imobile rezultă și din împrejurarea că acestea au fost

înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 către persoane diferite.

Deoarece nu există un

înscris care să menționeze întinderea terenului de la nr. z bis, actualmente x

bis, iar din evidențele fiscale menționate rezultă că E.M. a fost proprietara

celor două imobile, de pe str. Daciei nr. x și x bis, pentru imobilul de la nr.

x fiind propusă acordarea de despăgubiri reclamantei N.D., în condițiile legii

speciale prin sentința civilă nr. 210/2009 a Tribunalului Constanța, Înalta

Curte apreciază că s-a făcut dovada faptului că cele două imobile nu au fost

comasate, ci au o individualitate proprie, fiind identificate prin probele

administrate în prezenta cauză și în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 11789/118/2007

al Tribunalului Constanța.

În ceea ce privește

critica referitoare la lipsa de identitate de persoană între C.E. și M.E.,

Înalta Curte apreciază că nu poate fi susținută o astfel de critică, pentru

argumentele expuse pe larg de către ambele instanțe de fond, transcrierea

diferită a prenumelui datorându-se unei simple erori materiale de întocmire a

registrului de proprietari în perioada 1936-1938.

Pentru aceste

argumente și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de apelantul-pârât M. Constanța, prin P., împotriva

deciziei nr. 151/ C din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă,

în contradictoriu cu intimata-reclamantă N.D.

Obligă recurentul-pârât

la plata sumei de 5.950 lei, către intimata-reclamantă N.D., cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 februarie 2010.