ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2520/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2420 din 3

mai 2006, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis cererea principală

formulată de reclamanta SC U.C. SA Constanța în contradictor cu SC R.U. SA

Constanța precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC R.C.G.

SA AGIGEA și în consecință:

- a constatat existența unui

drept de coproprietate asupra rețelei electrice de distribuție 200,4 KW formate

din linie aeriană, cinci stâlpi, transformator electric și cablu subteran,

deținut după cum urmează: SC R.U. SA 39,37 %, SC R.C.G. SA 34,91 %, SC U.C. SA

- 25,72 %.

- a constatat existența

dreptului părților de a beneficia de puterea activă instalată a rețelei

electrice după cum urmează: SC R.U. SA – 126 KW, SC R.C.G. SA - 112 KW, SC U.C.

SA - 82 KW.

- a constatat dreptul

părților de a beneficia de puterea nominală aparentă a transformatorului

electric astfel: SC R.U. SA – 157,48 KVA; SC R.C.G. SA – 139,64 KVA, SC U.C. SA

– 102,88 KVA.

În considerentele sentinței

s-a reținut că SC R.U. SA Constanța s-a divizat parțial, conform hotărârii A.G.E.A.

nr. 4 din 4 iulie 2004 prin desprinderea unei părți din patrimoniul și

înființarea SC R.C.G. SA și SC U.C. SA, hotărâre prin care s-au stabilit și

condițiile divizării, reducerea capitalului social, schimbarea structurii

acționariatului, conținutul actelor constitutive ale societăților noi

înființate. Societățile nou înființate au fost înregistrate în registrul

comerțului la 8 iulie 2004 și respectiv 13 iulie 2004.

Împărțirea activului și

pasivului prin procesul verbal întocmit la 21 iulie 2002 de către expert O.L.

și întrucât instalația de energie electrică, folosită de toate societățile nu a

putut fi împărțită fizic, s-a procedat la împărțirea ei valorică, la valoarea

de inventar în cotele menționate.

Instanța de fond a mai

reținut că, deși hotărârea A.G.E.A. nr. 4 din 4 iulie 2004 a fost anulată prin

decizia nr. 219/ COM din 22 iulie 2005 a Curții de Apel Constanța, societățile

nou înființate nu își încetează nici existența și nici activitatea comercială,

nefiind dispusă nulitatea lor conform art. 56 și urm. din Legea nr. 31/1990.

În lipsa unei acțiuni în

realizarea dreptului s-a apreciat ca admisibilă acțiunea în constatarea

dreptului întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 264 din 9 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul comercial

declarat de pârâta SC R.U. SA.

Criticile apelantei cu

privire la admisibilitatea acțiunii în raport de prevederile art. 111 C. proc.

civ. și greșita împărțire a valorii transformatorului care potrivit

documentelor a fost repartizat societății mamă, SC R.U. SA au fost înlăturate

de instanța de apel.

În considerentele deciziei

s-a reținut că în mod corect prima instanță în raport de prevederile art. 111 C.

proc. civ. și pe baza probatoriului administrat a constatat că rețeaua

electrică nu se poate împărți fizic și că ea aparține în coproprietate

societăților în procentele precizate, fiind lipsite de relevanță susținerile

privind proprietatea transformatorului față de faptul că s-a avut în vedere

alimentarea cu energie electrică care figurează împărțită valoric celor trei

societăți.

În ce privește hotărârea de

divizare, nr. 4 din 4 februarie 2004 aceasta a fost menținută prin decizia nr. 2032

din 2 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs pârâta SC R.U. SA Agigea (în prezent SRL) pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare

arată că în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ., acțiunea în

constatare nu era admisibilă câtă vreme reclamanta și intervenienta aveau la

dispoziție o acțiune în realizarea dreptului pretins. Hotărârea atacată este și

netemeinică întrucât din probele administrate rezultă că instalația electrică a

fost repartizată recurentei.

Intimatele SC U.C. SRL și SC

R.C.G. SA au depus întâmpinări la dosar, solicitând respingerea recursului ca

nefondat și menținerea deciziei atacate, întrucât dreptul lor a fost instituit

prin hotărârea de divizare, acțiunea în constatare fiind admisibilă.

Recursul nu este fondat.

precizat că potrivit art. 304 partea introductivă C. proc. civ., modificarea

sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în

cazurile limitative pe care textul le prevede.

Drept urmare critica cu

privire la netemeinicia hotărârii atacate nu poate fi examinată.

deși recurenta a invocat și motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

invocarea în speță este pur formală fără corespondent în dezvoltarea motivelor

de recurs, neindicându-se care act juridic a fost greșit interpretat astfel

încât să i se schimbe natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în greșit

aplicare a prevederilor art. 111 C. proc. civ., se constată că acesta nu este

fondat.

Potrivit art. 111 C. proc.

civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea

existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea

poate cere realizarea dreptului”.

În speță, drepturile

reclamantei și ale intervenientei au fost stabilite prin hotărârea de divizare nr.

4 din 4 iulie 2000 a cărei valabilitate a fost menținută prin decizia nr. 2032

din 2 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cum împărțirea în

natură nu a fost posibilă s-a procedat la un partaj valoric, interesul în

promovarea acțiunii în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., fiind tocmai de clarificare a raporturilor dintre părți față de

contestarea drepturilor de către recurentă. Acțiunea în constatare este deci

admisibilă, nepunându-se problema în speță a posibilității valorificării unor

drepturi prin acțiune în realizare.

Așa fiind, Înalta Curte va

respinge recursul declarat, ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC R.U. SRL Agigea împotriva deciziei nr. 264/ COM

din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2007.