ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2520/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2420 din 3 mai 2006, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis cererea principală formulată de reclamanta SC U.C. SA Constanța în contradictor cu SC R.U. SA Constanța precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC R.C.G. SA AGIGEA și în consecință: - a constatat existența unui drept de coproprietate asupra rețelei electrice de distribuție 200,4 KW formate din linie aeriană, cinci stâlpi, transformator electric și cablu subteran, deținut după cum urmează: SC R.U. SA 39,37 %, SC R.C.G. SA 34,91 %, SC U.C. SA - 25,72 %. - a constatat existența dreptului părților de a beneficia de puterea activă instalată a rețelei electrice după cum urmează: SC R.U.

SA – 126 KW, SC R.C.G. SA - 112 KW, SC U.C. SA - 82 KW. - a constatat dreptul părților de a beneficia de puterea nominală aparentă a transformatorului electric astfel: SC R.U. SA – 157,48 KVA; SC R.C.G. SA – 139,64 KVA, SC U.C. SA – 102,88 KVA. În considerentele sentinței s-a reținut că SC R.U. SA Constanța s-a divizat parțial, conform hotărârii A.G.E.A. nr. 4 din 4 iulie 2004 prin desprinderea unei părți din patrimoniul și înființarea SC R.C.G. SA și SC U.C. SA, hotărâre prin care s-au stabilit și condițiile divizării, reducerea capitalului social, schimbarea structurii acționariatului, conținutul actelor constitutive ale societăților noi înființate. Societățile nou înființate au fost înregistrate în registrul comerțului la 8 iulie 2004 și respectiv 13 iulie 2004. Împărțirea activului și pasivului prin procesul verbal întocmit la 21 iulie 2002 de către expert O.L.

și întrucât instalația de energie electrică, folosită de toate societățile nu a putut fi împărțită fizic, s-a procedat la împărțirea ei valorică, la valoarea de inventar în cotele menționate. Instanța de fond a mai reținut că, deși hotărârea A.G.E.A. nr. 4 din 4 iulie 2004 a fost anulată prin decizia nr. 219/ COM din 22 iulie 2005 a Curții de Apel Constanța, societățile nou înființate nu își încetează nici existența și nici activitatea comercială, nefiind dispusă nulitatea lor conform art. 56 și urm. din Legea nr. 31/1990. În lipsa unei acțiuni în realizarea dreptului s-a apreciat ca admisibilă acțiunea în constatarea dreptului întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 264 din 9 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul comercial declarat de pârâta SC R.U.

SA. Criticile apelantei cu privire la admisibilitatea acțiunii în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ. și greșita împărțire a valorii transformatorului care potrivit documentelor a fost repartizat societății mamă, SC R.U. SA au fost înlăturate de instanța de apel. În considerentele deciziei s-a reținut că în mod corect prima instanță în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ. și pe baza probatoriului administrat a constatat că rețeaua electrică nu se poate împărți fizic și că ea aparține în coproprietate societăților în procentele precizate, fiind lipsite de relevanță susținerile privind proprietatea transformatorului față de faptul că s-a avut în vedere alimentarea cu energie electrică care figurează împărțită valoric celor trei societăți.

În ce privește hotărârea de divizare, nr. 4 din 4 februarie 2004 aceasta a fost menținută prin decizia nr. 2032 din 2 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC R.U. SA Agigea (în prezent SRL) pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare arată că în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ., acțiunea în constatare nu era admisibilă câtă vreme reclamanta și intervenienta aveau la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului pretins. Hotărârea atacată este și netemeinică întrucât din probele administrate rezultă că instalația electrică a fost repartizată recurentei. Intimatele SC U.C.

SRL și SC R.C.G. SA au depus întâmpinări la dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate, întrucât dreptul lor a fost instituit prin hotărârea de divizare, acțiunea în constatare fiind admisibilă. Recursul nu este fondat. 1. Trebuie mai întâi precizat că potrivit art. 304 partea introductivă C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în cazurile limitative pe care textul le prevede. Drept urmare critica cu privire la netemeinicia hotărârii atacate nu poate fi examinată. 2. Mai este de observat că deși recurenta a invocat și motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocarea în speță este pur formală fără corespondent în dezvoltarea motivelor de recurs, neindicându-se care act juridic a fost greșit interpretat astfel încât să i se schimbe natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.

3. Cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în greșit aplicare a prevederilor art. 111 C. proc. civ., se constată că acesta nu este fondat. Potrivit art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”. În speță, drepturile reclamantei și ale intervenientei au fost stabilite prin hotărârea de divizare nr. 4 din 4 iulie 2000 a cărei valabilitate a fost menținută prin decizia nr. 2032 din 2 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cum împărțirea în natură nu a fost posibilă s-a procedat la un partaj valoric, interesul în promovarea acțiunii în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., fiind tocmai de clarificare a raporturilor dintre părți față de contestarea drepturilor de către recurentă. Acțiunea în constatare este deci admisibilă, nepunându-se problema în speță a posibilității valorificării unor drepturi prin acțiune în realizare. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.U. SRL Agigea împotriva deciziei nr. 264/ COM din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2007.