ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5622/2005

Deliberând asupra recursului de față: Reclamantul M.B., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții M.F., ca reprezentant al S.R., M.I.C., C.N.E. și S.N.G.N. R. SA, să se constate existența dreptului de proprietate al reclamantului asupra pachetului majoritar de acțiuni, reprezentând 78,8 % din capitalul social al S.G.G.E. SA; existența drepului de proprietate al reclamantului asupra pachetului de acțiuni, reprezentând 19,7 % din capitalul social al S.G.G.E. SA, pachet ce aparținea U.C.B., creat de municipalitate pentru realizarea servicilor publice comunale ale municipiului București; inexistența dreptului de proprietate al S.R. asupra valorii patrimoniului fostei S.G.G.E. SA, materializat în acțiunile aflate în proprietatea municipalității la nivelul anului 1948, potrivit bilanțului contabil de preluare întocmit la data trecerii, fără titlu, în proprietatea statului a acestui patrimoniu.

Motivându-și acțiunea, reclamantul arată că S.G.G.E. SA, a fost înființată în 1906, ca societate pe acțiuni, prin lichidarea S.G. București. În 1924 P.M.B. a cumpărat întregul pachet de acțiuni devenind proprietarul acțiunilor acestei societăți. Ca urmare a naționalizării din 1948 S.G.G.E. a trecut în patrimoniul statului. Reclamanta apreciază că naționalizarea a fost ilegală întrucât art. 1 pct. 4 din Legea nr. 119/1949 excepta de la naționalizare întreprinderile care produceau, transportau sau distribuiau energie electrică, acestea putând fi date în proprietate sau în simplă folosință administrației locale; de altfel naționalizarea s-a făcut și fără acordarea vreunei despăgubiri. Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 368 din 9 iunie 2000 a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca neântemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta are posibilitatea acțiunii în realizare nefiind aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Apreciind că reclamanta vrea să reia posesia asupra acțiunilor pe care le-a deținut înainte de 1948, pretinzând că el este adevăratul proprietar, instanța reține că această acțiune are caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului care poate avea, fie forma unei acțiuni în revendicare, fie pe cea a unei acțiuni în nulitatea naționalizării; în aceste condiții acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., apare ca inadmisibilă, având caracter subsidiar. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P.M.B., ca reprezentant al M.B., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.

Se susține că instanța de fond a interpretat greșit acțiunea și că reclamanta nu poate revendica pachetul majoritar de acțiuni întrucât nu a avut drept de proprietate asupra patrimoniului societății. Se mai arată și că acțiunea este provocatorie. Într-un prim apel al reclamantei, Curtea de Apel București a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare apreciind că există neconcordanțe între minută și dispozitiv. În recursul pârâtei SC T. SA, Curtea Supremă, prin decizia civilă nr. 305/2002 a admis recursul și a casat decizia trimițând cauza spre rejudecarea apelului considerând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 281 C. proc. civ. nefiind o eroare de judecată.

Rejudecând, Curtea de Apel București, prin decizia nr. 5 din 3 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând că acțiunea a fost corect respinsă ca inadmisibilă, întrucât acțiunea în constatare are caracter subsidiar față de cea în realizare și nu poate fi acceptat caracterul provocatoriu al acțiunii, deoarece ar reprezenta o tulburare a exercițului dreptului de proprietate. S-a mai apreciat că dreptul de proprietate pretins a încetat în urma desființării societății în 1948, iar reclamanta a invocat pierderea dreptului de proprietate asupra acțiunilor și nu împiedicarea exercitării lui. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Se susține că reclamanta nu are calitate procesuală să promoveze acțiune în revendicare asupra activelor patrimoniale; această legitimare procesuală activă o are doar persoana juridică titulară, respectiv S.G.G.E. SA, rezultând astfel o imposibilitate de ordin juridic a realizării dreptului. Se mai arată că nu sunt îndeplinite două condiții, respectiv ca societatea să fi fost dizolvată și lichidată, iar revendicarea trebuie să se facă de toți acționarii și că S.G.G.E. SA a fost naționalizată abuziv cu încălcarea Legii nr. 119/1948. Un alt motiv de critică este acela că nu s-au cerut drepturi asupra unor bunuri ci recunoașterea drepturilor asupra acțiunilor societății și inexistența acestui drept al statului asupra valorii patrimoniale aflate în prezent în proprietatea statului fără un titlu valabil.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanțele nu au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu au schimbat natura sau înțelesul lămurit și neândoielnic al acțiunii, ci au constatat că reclamanta tinde să rezolve printr-o acțiune în constatare efectele pe care le-ar putea obține printr-o acțiune în realizare, ceea ce nu este admisibil. Astfel, reclamanta vrea să obțină constatarea nulității naționalizării S.G.G.E. SA arătând ea însăși că acțiunea are caracter provocatoriu, ceea ce de asemenea, nu poate fi acceptat. Motivarea că nu are deschisă acțiunea în realizare pentru că ar fi lipsită de calitate procesuală este doar o încercare de a contracara caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare pe care reclamanta ezită să o formuleze.

Așadar, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este întemeiat. În ceea ce privește aplicarea greșită a legii, în acest caz neaplicarea art. 111 C. proc. civ., se constată că instanțele au aplicat integral dispozițiile art. 111 C. proc. civ. stabilind că nu sunt îndeplinite condițiile prentru admisibilitatea unei acțiuni în constatare, inadmisibilitatea ca urmare a caracterului subsidiar rezultând din teza finală a art. 111 C. proc. civ. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei nr. 5/ A din 3 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.