ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5622/2005

Deliberând asupra recursului de

față:

Reclamantul

M.B.,

a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții M.F., ca reprezentant al S.R., M.I.C.,

C.N.E. și S.N.G.N. R. SA, să se constate existența dreptului de proprietate al

reclamantului asupra pachetului majoritar de acțiuni, reprezentând 78,8 % din

capitalul social al S.G.G.E. SA; existența drepului de proprietate al

reclamantului asupra pachetului de acțiuni, reprezentând 19,7 % din capitalul

social al S.G.G.E. SA, pachet ce aparținea U.C.B., creat de municipalitate

pentru realizarea servicilor publice comunale ale municipiului București;

inexistența dreptului de proprietate al S.R. asupra valorii patrimoniului

fostei S.G.G.E. SA, materializat în acțiunile aflate în proprietatea

municipalității la nivelul anului 1948, potrivit bilanțului contabil de

preluare întocmit la data trecerii, fără titlu, în proprietatea statului a

acestui patrimoniu.

Motivându-și acțiunea,

reclamantul arată că S.G.G.E. SA, a fost înființată în 1906, ca societate pe

acțiuni, prin lichidarea S.G. București. În 1924 P.M.B. a cumpărat întregul

pachet de acțiuni devenind proprietarul acțiunilor acestei societăți.

Ca urmare a

naționalizării din 1948 S.G.G.E. a trecut în patrimoniul statului. Reclamanta

apreciază că naționalizarea a fost ilegală întrucât art. 1 pct. 4 din Legea nr.

119/1949 excepta de la naționalizare întreprinderile care produceau,

transportau sau distribuiau energie electrică, acestea putând fi date în

proprietate sau în simplă folosință administrației locale; de altfel

naționalizarea s-a făcut și fără acordarea vreunei despăgubiri.

Tribunalul București,

prin sentința comercială nr. 368 din 9 iunie 2000 a admis excepția

inadmisibilității și a respins cererea ca neântemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta are posibilitatea

acțiunii în realizare nefiind aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Apreciind că reclamanta vrea să reia posesia asupra acțiunilor pe care le-a

deținut înainte de 1948, pretinzând că el este adevăratul proprietar, instanța

reține că această acțiune are caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului

care poate avea, fie forma unei acțiuni în revendicare, fie pe cea a unei

acțiuni în nulitatea naționalizării; în aceste condiții acțiunea întemeiată pe

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., apare ca inadmisibilă, având caracter

subsidiar.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel reclamanta P.M.B., ca reprezentant al M.B., criticând hotărârea

pentru netemeinicie și nelegalitate.

Se susține că instanța

de fond a interpretat greșit acțiunea și că reclamanta nu poate revendica

pachetul majoritar de acțiuni întrucât nu a avut drept de proprietate asupra

patrimoniului societății. Se mai arată și că acțiunea este provocatorie.

Într-un prim apel al

reclamantei, Curtea de Apel București a admis apelul și a trimis cauza spre

rejudecare apreciind că există neconcordanțe între minută și dispozitiv.

În recursul pârâtei SC T.

SA, Curtea Supremă, prin decizia civilă nr. 305/2002 a admis recursul și a

casat decizia trimițând cauza spre rejudecarea apelului considerând că în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 281 C. proc. civ. nefiind o eroare de

judecată.

Rejudecând, Curtea de

Apel București, prin decizia nr. 5 din 3 februarie 2003 a respins ca nefondat

apelul pârâtei, reținând că acțiunea a fost corect respinsă ca inadmisibilă,

întrucât acțiunea în constatare are caracter subsidiar față de cea în realizare

și nu poate fi acceptat caracterul provocatoriu al acțiunii, deoarece ar

reprezenta o tulburare a exercițului dreptului de proprietate.

S-a mai apreciat că

dreptul de proprietate pretins a încetat în urma desființării societății în

1948, iar reclamanta a invocat pierderea dreptului de proprietate asupra

acțiunilor și nu împiedicarea exercitării lui.

Decizia a fost atacată

cu recurs de către reclamantă invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Se susține că reclamanta

nu are calitate procesuală să promoveze acțiune în revendicare asupra activelor

patrimoniale; această legitimare procesuală activă o are doar persoana juridică

titulară, respectiv S.G.G.E. SA, rezultând astfel o imposibilitate de ordin

juridic a realizării dreptului.

Se mai arată că nu sunt

îndeplinite două condiții, respectiv ca societatea să fi fost dizolvată și

lichidată, iar revendicarea trebuie să se facă de toți acționarii și că S.G.G.E.

SA a fost naționalizată abuziv cu încălcarea Legii nr. 119/1948.

Un alt motiv de critică

este acela că nu s-au cerut drepturi asupra unor bunuri ci recunoașterea

drepturilor asupra acțiunilor societății și inexistența acestui drept al

statului asupra valorii patrimoniale aflate în prezent în proprietatea statului

fără un titlu valabil.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Instanțele nu au

interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu au schimbat natura sau

înțelesul lămurit și neândoielnic al acțiunii, ci au constatat că reclamanta

tinde să rezolve printr-o acțiune în constatare efectele pe care le-ar putea

obține printr-o acțiune în realizare, ceea ce nu este admisibil.

Astfel, reclamanta vrea

să obțină constatarea nulității naționalizării S.G.G.E. SA arătând ea însăși că

acțiunea are caracter provocatoriu, ceea ce de asemenea, nu poate fi acceptat.

Motivarea că nu are deschisă

acțiunea în realizare pentru că ar fi lipsită de calitate procesuală este doar

o încercare de a contracara caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față

de acțiunea în realizare pe care reclamanta ezită să o formuleze.

Așadar, motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este întemeiat.

În ceea ce privește aplicarea

greșită a legii, în acest caz neaplicarea art. 111 C. proc. civ., se constată că

instanțele au aplicat integral dispozițiile art. 111 C. proc. civ. stabilind că

nu sunt îndeplinite condițiile prentru admisibilitatea unei acțiuni în

constatare, inadmisibilitatea ca urmare a caracterului subsidiar rezultând din

teza finală a art. 111 C. proc. civ.

Negăsindu-se întemeiate motivele de

recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei nr. 5/ A din

3 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2005.