ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 892/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4564 din 6 iunie 2006

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 95761/3/2005

s-a admis în parte acțiunea reclamantei A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâții M.B.A.,

SC A.R.A. SA, SC I. SA, I.G., N.I. și T.A. S-a constatat nulitatea absolută a

contractului de cesiune acțiuni din 15 noiembrie 1999 încheiat între M.I.A.

(autorul pârâtului M.B.A.), în calitate de cedent, și SC A.R.A. SA în calitate

de cesionar. S-a constatat și nulitatea absolută a actelor subsecvente,

respectiv a contractelor de cesiune din 16 noiembrie 1999 încheiate între SC

A.R.A. SA, în calitate de cedent și SC I. SA, I.G., N.I. și T.A. în calitate de

cesionari.

S-a dispus repunerea

părților în situația anterioară încheierii contractului de cesiune acțiuni din

15 noiembrie 1999 încheiat între M.I.A. (autorul pârâtului M.B.A.), în calitate

de cedent, și SC A.R.A. SA în calitate de cesionar.

A fost respinsă ca

neîntemeiată cererea accesorie privind constatarea nulității hotărârii A.G.A.

din 10 martie 2000 a SC C. SA.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că temeiul de drept al nulității actului de cesiune din 15 noiembrie

1999 este cel invocat de reclamantă, respectiv prevederile art. 9.1 din

contract, precum și dispozițiile art. 33 din H.G. nr. 55/1998 privind

privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active, fiind vorba de

încălcarea unui interes general, obștesc întrucât privatizarea societăților

comerciale se realizează în folosul general, sumele obținute din vânzarea

acțiunilor se constituie venituri la bugetul de stat, iar reglementările

specifice acestor activități sunt menite să ocrotească un interes general.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal au declarat apel reclamanta A.V.A.S. și intimații - pârâți SC

A.R.A. SA, N.I., SC I. SA și M.B.A.

Prin decizia comercială nr. 204

din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis

apelurile formulate de apelanții - pârâți SC A.R.A. SA București, N.I., SC I.

SA și M.B.A., a schimbat în tot hotărârea atacată și pe fond a respins

acțiunea, ca neîntemeiată.

Pe cale de consecință, a

respins apelul formulat de reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de apel a reținut că reclamanta A.V.A.S. și-a bazat acțiunea, pe

dispozițiile art. 969 C. civ., cu referire la art. 948 C. civ. și pe

dispozițiile art. 33 din H.G. nr. 55/1998, norme care ar fi fost încălcate și

care au drept consecință nulitatea actului juridic încheiat cu nesocotirea lor.

Examinând dispozițiile

legale ce se invocă că au fost încălcate de către părți la încheierea

contractului de cesiune de acțiuni din 15 noiembrie 1999, s-a constatat însă

că:

- norma înscrisă în art. 969

C. civ., este, pe de o parte, o normă cu valoare de principiu, iar, pe de altă

parte, nu constituie cauza juridică a contractului de cesiune de acțiuni. Cauza

juridică a acestui contract este una reală și licită și nu contravine

cerințelor prevăzute de art. 968 C. civ., și nici condițiilor de valabilitate

prevăzute de art. 948 C. civ., așa încât contractul este valid îndeplinind

cerințele legale, devenind astfel legea părților;

- convenția părților, a

cărei nulitate se cere a se constata, nu s-a încheiat prin fraudarea legii

pentru că prin aceasta nu s-au încălcat ori derogat de la normele legale

imperative prevăzute în legi care interesează ordinea publică sau de la bunele

moravuri, după cum se prevede în art. 5 C. civ.;

- art. 33 din H.G. nr. 55/1998

nu este o normă legală cu valoare de lege, ci o normă dată în executarea legii,

iar frauda la lege, aplicabilă numai convențiilor civile sau comerciale,

sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 5 C. civ., presupune

obligatoriu eludarea prin convenție a legilor de ordine publică.

Ca o consecință, a

respingerii capătului principal al cererii introductive, întrucât nu există

niciun temei legal pentru a se constata nulitatea contractului de cesiune de

acțiuni din 15 noiembrie 1999 s-au respins și capetele de cerere accesorii,

formulate chiar de către reclamantă ca un subsidiar al cererii principale, soluția

dată în cererea principală urmând a fi identică și în cererile accesorii.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ. s-au admis apelurile formulate

de cei 4 pârâți, și s-a schimbat în tot hotărârea atacată și pe fond și s-a respins

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Referitor la apelul declarat

de către apelanta intimată reclamantă A.V.A.S., acesta a fost respins ca

nefondat, în temeiul art. 296 C. proc. civ., pentru considerentele pentru care

a fost respins capătul principal al cererii introductive, văzând caracterul

accesoriu al cererii având ca obiect nulitatea hotărârii A.G.A. a SC C. SA Ialomița

din 10 martie 2000.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat, în termen, recurs reclamanta invocând motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A arătat că instanța de apel a greșit atunci

când a reținut că normele incidente nu au caracter imperativ și că nu există

cauză ilicită încălcând astfel art. 948 C. civ. deoarece cumpărătorul s-a

obligat prin contractul de privatizare (art. 9.1) să nu înstrăineze o parte sau

toate acțiunile dobândite prin contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 1999

până la data îndeplinirii obligațiilor asumate fără acordul prealabil al

vânzătorului, clauză încălcată de pârâtul M.B.A., astfel că și actele

subsecvente încheiate au fost la rândul lor încheiate cu încălcarea legii și au

afectat interesele statului, în condițiile în care nici până în prezent,

recurenta reclamantă nu a confirmat îndeplinirea obligațiilor contractuale, iar

divizarea ulterioară a SC C. SA Ialomița, prin desprinderea unei părți din

patrimoniul acesteia, către o nouă societate SC I.C. SA a afectat drepturile

acesteia.

Intimații - pârâți M.B.A. și

SC A.R.A. SA au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Analizând recursul prin

prisma motivelor de fapt și de drept invocate se găsește nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum a reținut și

instanța de apel, în conformitate cu art. 948 C. civ., cauza actului juridic

trebuie să îndeplinească mai multe condiții, să fie reală, licită și morală,

iar cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor

moravuri și ordinii publice.

A.V.A.S. a susținut cauza

ilicită în condițiile în care încălcându-se contractul și art. 33 din H.G.R. nr.

55/1998, cumpărătorul acțiunilor din contractul din 1999 a înstrăinat fără

acordul său o parte dintre acestea la data de 15 noiembrie 1999, moment la care

nu erau îndeplinite, în opinia recurentei - reclamante, obligațiile contractuale.

Or, dispozițiile art. 33 din

H.G. nr. 55/1998 erau abrogate la momentul încheierii contractului, prin H.G. nr.

450/1999, iar potrivit adresei din 2000, rezultă că A.V.A.S. a cunoscut despre

înstrăinarea acțiunilor astfel că, în cauză, nu se poate vorbi nici, de fraudă

la lege nici, de o cauză ilicită la momentul încheierii actului de cesiune

pentru a se reține nulitatea acestuia, în realitate, sancțiunea ar fi fost,

eventual, rezoluțiunea dar contractul era deja executat la data cererii de constatare

a nulității, dovadă că anterior acestei date s-a ridicat gajul pus pe acțiuni

potrivit dovezilor depuse încă de la prima instanță.

Nefiind cauze de nulitate a

acestui act nu se poate reține, pe cale de consecință, nici nulitatea actelor

subsecvente astfel că, în mod legal, instanța de apel a constatat valabilitatea

acestora.

Văzând și dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi, deci, respins, iar hotărârea

menținută ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 204 din 12 aprilie

2007, pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 martie 2008.