ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 892/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4564 din 6 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 95761/3/2005 s-a admis în parte acțiunea reclamantei A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâții M.B.A., SC A.R.A. SA, SC I. SA, I.G., N.I. și T.A. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune acțiuni din 15 noiembrie 1999 încheiat între M.I.A. (autorul pârâtului M.B.A.), în calitate de cedent, și SC A.R.A. SA în calitate de cesionar. S-a constatat și nulitatea absolută a actelor subsecvente, respectiv a contractelor de cesiune din 16 noiembrie 1999 încheiate între SC A.R.A.

SA, în calitate de cedent și SC I. SA, I.G., N.I. și T.A. în calitate de cesionari. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de cesiune acțiuni din 15 noiembrie 1999 încheiat între M.I.A. (autorul pârâtului M.B.A.), în calitate de cedent, și SC A.R.A. SA în calitate de cesionar. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea accesorie privind constatarea nulității hotărârii A.G.A. din 10 martie 2000 a SC C. SA. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că temeiul de drept al nulității actului de cesiune din 15 noiembrie 1999 este cel invocat de reclamantă, respectiv prevederile art. 9.1 din contract, precum și dispozițiile art. 33 din H.G.

nr. 55/1998 privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active, fiind vorba de încălcarea unui interes general, obștesc întrucât privatizarea societăților comerciale se realizează în folosul general, sumele obținute din vânzarea acțiunilor se constituie venituri la bugetul de stat, iar reglementările specifice acestor activități sunt menite să ocrotească un interes general. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel reclamanta A.V.A.S. și intimații - pârâți SC A.R.A. SA, N.I., SC I. SA și M.B.A. Prin decizia comercială nr. 204 din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelurile formulate de apelanții - pârâți SC A.R.A. SA București, N.I., SC I. SA și M.B.A., a schimbat în tot hotărârea atacată și pe fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pe cale de consecință, a respins apelul formulat de reclamantă. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că reclamanta A.V.A.S. și-a bazat acțiunea, pe dispozițiile art. 969 C. civ., cu referire la art. 948 C. civ. și pe dispozițiile art. 33 din H.G. nr. 55/1998, norme care ar fi fost încălcate și care au drept consecință nulitatea actului juridic încheiat cu nesocotirea lor. Examinând dispozițiile legale ce se invocă că au fost încălcate de către părți la încheierea contractului de cesiune de acțiuni din 15 noiembrie 1999, s-a constatat însă că: - norma înscrisă în art. 969 C. civ., este, pe de o parte, o normă cu valoare de principiu, iar, pe de altă parte, nu constituie cauza juridică a contractului de cesiune de acțiuni.

Cauza juridică a acestui contract este una reală și licită și nu contravine cerințelor prevăzute de art. 968 C. civ., și nici condițiilor de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ., așa încât contractul este valid îndeplinind cerințele legale, devenind astfel legea părților; - convenția părților, a cărei nulitate se cere a se constata, nu s-a încheiat prin fraudarea legii pentru că prin aceasta nu s-au încălcat ori derogat de la normele legale imperative prevăzute în legi care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri, după cum se prevede în art. 5 C. civ.; - art. 33 din H.G. nr. 55/1998 nu este o normă legală cu valoare de lege, ci o normă dată în executarea legii, iar frauda la lege, aplicabilă numai convențiilor civile sau comerciale, sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 5 C. civ., presupune obligatoriu eludarea prin convenție a legilor de ordine publică.

Ca o consecință, a respingerii capătului principal al cererii introductive, întrucât nu există niciun temei legal pentru a se constata nulitatea contractului de cesiune de acțiuni din 15 noiembrie 1999 s-au respins și capetele de cerere accesorii, formulate chiar de către reclamantă ca un subsidiar al cererii principale, soluția dată în cererea principală urmând a fi identică și în cererile accesorii. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ. s-au admis apelurile formulate de cei 4 pârâți, și s-a schimbat în tot hotărârea atacată și pe fond și s-a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Referitor la apelul declarat de către apelanta intimată reclamantă A.V.A.S., acesta a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 296 C. proc.

civ., pentru considerentele pentru care a fost respins capătul principal al cererii introductive, văzând caracterul accesoriu al cererii având ca obiect nulitatea hotărârii A.G.A. a SC C. SA Ialomița din 10 martie 2000. Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen, recurs reclamanta invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A arătat că instanța de apel a greșit atunci când a reținut că normele incidente nu au caracter imperativ și că nu există cauză ilicită încălcând astfel art. 948 C. civ.

deoarece cumpărătorul s-a obligat prin contractul de privatizare (art. 9.1) să nu înstrăineze o parte sau toate acțiunile dobândite prin contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 1999 până la data îndeplinirii obligațiilor asumate fără acordul prealabil al vânzătorului, clauză încălcată de pârâtul M.B.A., astfel că și actele subsecvente încheiate au fost la rândul lor încheiate cu încălcarea legii și au afectat interesele statului, în condițiile în care nici până în prezent, recurenta reclamantă nu a confirmat îndeplinirea obligațiilor contractuale, iar divizarea ulterioară a SC C. SA Ialomița, prin desprinderea unei părți din patrimoniul acesteia, către o nouă societate SC I.C. SA a afectat drepturile acesteia.

Intimații - pârâți M.B.A. și SC A.R.A. SA au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate se găsește nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Așa cum a reținut și instanța de apel, în conformitate cu art. 948 C. civ., cauza actului juridic trebuie să îndeplinească mai multe condiții, să fie reală, licită și morală, iar cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice. A.V.A.S. a susținut cauza ilicită în condițiile în care încălcându-se contractul și art. 33 din H.G.R. nr. 55/1998, cumpărătorul acțiunilor din contractul din 1999 a înstrăinat fără acordul său o parte dintre acestea la data de 15 noiembrie 1999, moment la care nu erau îndeplinite, în opinia recurentei - reclamante, obligațiile contractuale.

Or, dispozițiile art. 33 din H.G. nr. 55/1998 erau abrogate la momentul încheierii contractului, prin H.G. nr. 450/1999, iar potrivit adresei din 2000, rezultă că A.V.A.S. a cunoscut despre înstrăinarea acțiunilor astfel că, în cauză, nu se poate vorbi nici, de fraudă la lege nici, de o cauză ilicită la momentul încheierii actului de cesiune pentru a se reține nulitatea acestuia, în realitate, sancțiunea ar fi fost, eventual, rezoluțiunea dar contractul era deja executat la data cererii de constatare a nulității, dovadă că anterior acestei date s-a ridicat gajul pus pe acțiuni potrivit dovezilor depuse încă de la prima instanță. Nefiind cauze de nulitate a acestui act nu se poate reține, pe cale de consecință, nici nulitatea actelor subsecvente astfel că, în mod legal, instanța de apel a constatat valabilitatea acestora.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi, deci, respins, iar hotărârea menținută ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 204 din 12 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.