ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3031/2009

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 6

iunie 2005 reclamanta SIF B.C. SA a chemat în judecată A.V.A.S. solicitând

ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată

să-i restituie un număr de 1.316.066 acțiuni emise de SC C. SA,

iar în situația în care restituirea acțiunilor nu mai este

posibilă să fie obligată la plata contravalorii în lei la data

plății, a sumei de 6.494.213 dolari S.U.A.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că între părți a intervenit un schimb

de acțiuni prin două acte de cesiune, dintre care unul a fost anulat

astfel că părțile ar trebui repuse în situația

anterioară și pentru celălalt act de cesiune.

Pentru situația în care

restituirea acțiunilor nu mai este posibilă, reclamanta

consideră că trebuie să i se plătească prețul pe

care pârâta l-a primit pentru acțiunile ce au constituit obiectul

schimbului și pe care le-a vândut ulterior, precum și o sumă

egală cu profitul pe care reclamanta l-a realizat prin deținerea

acțiunilor pe care le primise de la pârâtă în cadrul schimbului.

Pârâta a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune,

iar pe fondul litigiului a solicitat respingerea acțiunii pentru că

actul de cesiune invocat de reclamantă nu a fost anulat de instanță

și între părți s-a stabilit irevocabil că nu a existat un

schimb.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 7992 din 6 octombrie 2006 a

admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de

5.231.362,35 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare acțiuni cu cheltuieli

de judecată în sumă de 152.006,7 lei.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond a reținut la sfârșitul anului 2000,

între părți s-au încheiat două acte de cesiune de acțiuni,

respectiv actul de cesiune din 29 noiembrie 1999 prin care reclamanta a cedat

pârâtei 1.316.066 acțiuni nominative cu valoare nominală de 25.000

lei în valoare de 32.901.650 lei pe care le deținea la SC C. SA și

actul de cesiune din 11 ianuarie 2000 prin care pârâta a cedat reclamantei 1.316.066

acțiuni nominative cu valoare nominală de 25000 lei, în valoare

totală de 32901650 lei pe care o deținea la SC C.R. SA

Din conținutul adresei

din 16 august 2000 transmisă de pârâtă reclamantei reiese că

cele două acte de cesiune constituie în realitate o convenție

unică de schimb, iar înscrisurile menționate sunt dovada acesteia.

Ulterior s-a constatat

intervenită vânzarea acțiunilor deținute de pârâta SC C.R. SA

către SC N.G.I.E. SRL și care constituiseră obiectul actului de

cesiune nr. 1/203 din 11 ianuarie 2000. Această hotărâre a constituit

unul din argumentele folosite de către SC N.G.I.E. SRL pentru a solicita

anularea actului de cesiune privind aceste acțiuni.

Acest act de cesiune a fost

anulat prin sentința nr. 2656 din 25 aprilie 2000, irevocabilă prin

decizia nr. 4806 din 5 iulie 2002 care a reținut ca motiv de anulare

exclusiv frauda la lege.

A mai susținut

instanța de fond, că la dosarul cauzei s-a depus și

sentința civilă nr. 589 din 29 ianuarie 2001 privind anularea unui

act de cesiune a 249.106 acțiuni deținute de pârâtă din prezenta

cauză la SC C.R. SA

Numai că, instanța

fondului a reținut că nu sunt relevante pentru soluționarea

cauzei.

Mai mult instanța de

fond a reținut cu referire la contractul de schimb de acțiuni,

că anularea actului juridic de transfer al acțiunilor obținute

de SC C.R. SA lasă fără contraprestație transferul

acțiunilor deținute la SC C. SA astfel că se impune repunerea în

situația anterioară.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 497/2008 a

respins apelul împotriva încheierii din 2 octombrie 2006 prin care s-a respins

excepția prescripției dreptului la acțiune, cât și

împotriva sentinței nr. 7992 din 6 octombrie 2006.

Răspunzând criticilor

formulate de apelanta A.V.A.S. instanța de control judiciar a reținut

că prin sentința nr. 2656 din 25 aprilie 2000 a fost admisă

acțiunea reclamantei SC N.G.I.E. SRL împotriva pârâtelor F.P.S. și SIF

B.C. SA constatându-se nulitatea absolută a actului de cesiune încheiat de

acestea, sentință rămasă irevocabilă la data de 5

iulie 2002 dată de la care curge dreptul material la acțiune.

De asemenea soluția s-a

fundamentat și pe faptul că la data de 16 august 2000 pârâta i-a

transmis reclamantei adresa din conținutul căreia rezultă de

fapt că cele două acte de cesiune reprezintă de fapt o

convenție de schimb.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs A.V.A.S. criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Se susține că

hotărârea instanței de apel nu este motivată, nu cuprinde

motivele pe care se sprijină lipsind considerentele pentru care au fost

respinse temeiurile juridice invocate de A.V.A.S.

De asemenea recurenta

susține că hotărârea este lipsită de temei legal fiind

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în

speță a prevederilor legale C. civ. referitoare la schimb (art. 1408

și art. 1409 C. civ.).

Se mai critică faptul

că deși s-au depus contractele de cesiune, instanțele au statuat

în mod irevocabil că nu s-a efectuat dovada că A.V.A.S. ar fi cedat SIF

B.C. SA acțiunile deținute la SC C.R. SA, iar SIF B.C. SA ar fi

predat în contrapartidă A.V.A.S. acțiunile deținute la SC C. SA

Consideră recurenta

că nu se poate face o interpretare exclusivă a deciziei nr. 4806 din

5 iulie 2008 a Curții Supreme de Justiție care a reținut ca

motiv de anulare exclusiv frauda la lege ignorând cel de-al doilea motiv de

nulitate, respectiv lipsa cauzei, așadar lipsa dovezii efectuării

unui schimb de acțiuni între părți.

Ulterior s-au depus

precizări la cererea de recurs care face o motivare dezvoltată a

acestora prin argumentele depuse aducând și critici noi cum ar fi

încălcarea puterii de lucru judecat a unor hotărâri irevocabile,

aplicarea greșită a principiului autonomiei de voință a

părților, nerespectarea dispozițiilor art. 212 C. proc. civ.,

critici ce nu pot face obiectul examinării fiind formulate tardiv,

după termenul prevăzut de art. 302 – art. 303 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Din lecturarea motivelor de

recurs recurenta pretinde că hotărârea instanței de apel nu ar

cuprinde motivele pe care se sprijină.

În sprijinul criticii

formulate, recurenta se mărginește în a expune unele texte de lege,

fără însă a menționa în ce ar consta, în concret,

greșeala comisă de instanță.

Corect s-a reținut

că la data de 29 noiembrie 1999 între părțile litigante s-a

încheiat actul de cesiune din 29 noiembrie 1999 prin care reclamanta a cedat

pârâtei 1.316.066 acțiuni nominative cu valoare nominală de 25.000

lei în valoare totală de 32.901.650 lei, pe care le deținea la SC C.

SA, iar la 11 ianuarie 2000 s-a încheiat actul de cesiune din 11 ianuarie 2000

prin care pârâta a cedat reclamantei 1.316.066 acțiuni nominative cu valoare

nominală de 25.000 lei în valoare totală de 32.901.650 lei pe care le

deținea la SC C.R. SA

Nu este de neglijat faptul

că la data de 16 august 2000 pârâta A.V.A.S., i-a transmis reclamantei

adresa din conținutul căreia rezultă de fapt că cele

două acte de cesiune reprezintă o convenție de schimb.

Faptul că aceasta a

achiesat la această adresă conduce la corecta apreciere a

instanțelor anterioare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.

1405 și art. 1406 C. civ., în sensul existenței la data încheierii

contractelor de cesiune a unui acord comun al părților în sensul

realizării schimbului.

Față de faptul

că anularea actului juridic de transfer al acțiunilor deținute

de SC C.R. SA a lăsat fără contraprestație transferul

acțiunilor deținute la SC C. SA justificat instanțele au

procedat la repunerea părților în situația anterioară

potrivit dispozițiilor celor două acte de cesiune.

Referitor la critica privind

întinderea despăgubirilor, intitulată în motivele de recurs „cu

referire la probe” se impune a evidenția că acestea se referă

exclusiv la probleme de netemeinicie, aspecte care nu se regăsesc între

condițiile expuse expres în art. 304 C. proc. civ.

Față de cele

arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 497

din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.