ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 962/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1016 din 21 aprilie 2006, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictor cu pârâtul L.A.J. și în consecință a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 19 mai 1998. A admis în parte cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor - interese și a obligat pârâtul la 4.473.843 dolari S.U.A. daune - interese din penalități de întârziere pentru nerealizarea obligațiilor investiționale, respingând ca neîntemeiate capetele cererii privind daune - interese din dividende și alte daune.

În pronunțarea soluției, instanța de fond a reținut nerespectarea de către pârât a obligațiilor investiționale asumate prin art. 7.7.3 alin. (1) din contractul din 19 mai 1998 prin care acesta a achiziționat 69,99% din capitalul social al SC I. SA așa încât în temeiul art. 7.7.3 alin. (3) din contract, art. 969 și art. 1020, art. 1021 C. civ. a dispus rezoluțiunea respectivului contract de vânzare - cumpărare. Apreciind întemeiată în parte cererea privind daunele - interese și alte prejudicii în raport de prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 a fost obligat pârâtul la sumele mai sus menționate stabilite în baza probelor administrate, respectiv expertiza contabilă efectuată în cauză. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 368 din 8 septembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Criticile apelantei cu privire la cuantumul despăgubirilor au fost înlăturate de instanța de apel, aceasta reținând că apelanta nu a precizat în ce constă greșeala expertului în efectuarea calculului penalităților. În ce privește daunele - interese prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 a reținut că instanța de fond în baza acestor prevederi legale l-a obligat pe pârât la plata daunelor - interese constând în penalități de întârziere pentru nerealizarea obligațiilor investiționale și a respins cererea de acordare a daunelor - interese constând în dividende, întrucât în perioada analizată societatea nu a înregistrat profit, precum și cererea de acordare a altor daune. Cu privire la această din urmă cerere instanța de apel a reținut că alte daune - interese nu au fost precizate nici în prima instanță și nici în apel, pe de o parte, iar pe de altă parte, daunele - interese care au fost acordate A.V.A.S.

sunt cele limitativ menționate de art. 21 alin. (1) și alin. (1)1 din O.G. nr. 25/2002, apreciind în situația dată că nu se impune efectuarea unei noi expertize contabile cu privire la niște prejudicii neprecizate. În contra deciziei instanței de apel reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare invocă greșita aplicare a prevederilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002 în sensul că prejudiciul creat A.V.A.S. a fost evaluat atât de părți la încheierea contractului (prin stabilirea penalităților și dobânzilor cât și de legiuitor prin art. 21 din O.G. nr. 25/2002, modificată, situație în care acesta devine incident fiind întrunite cerințele art. 998, art. 999 C. civ.

Recursul nu este fondat. Astfel cum se observă din motivarea deciziei atacate cu recurs, instanța de apel a apreciat că în ce privește alte daune solicitate de reclamantă în temeiul art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, modificată, acestea nu au fost precizate de reclamantă, fiind în imposibilitate de a se pronunța asupra lor, arătând totodată ca prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 21 din actul normativ menționat, acordând reclamantei daunele - interese prevăzute de acest text de lege în limita dovezilor administrate. În ce privește necesitatea efectuării unei expertize este de observat că art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 care stipulează că stabilirea prejudiciului și a întinderii daunelor - interese se va face pe baza unei expertize nu este o normă de drept procesual, desființarea contractului de privatizare putând fi și convențională.

Expertiza fiind una extrajudiciară, dacă daunele - interese se solicită pe cale judiciară, prin acțiunea formulată ele trebuie să fie determinate și individualizate sub aspectul obiectului, cum bine a reținut instanța de apel. Așa fiind, susținerea recurentei în sensul că instanțele nu au făcut aplicarea art. 21 alin. (1), art. 11 și art. 3 din O.G. nr. 25/2002, modificată, nu corespunde realității, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 368 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.