ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 962/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1016 din 21 aprilie 2006,

Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea precizată,

formulată de reclamanta

A.V.A.S.

în contradictor cu pârâtul L.A.J. și în consecință a dispus

rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 19 mai 1998. A

admis în parte cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor - interese

și a obligat pârâtul la 4.473.843 dolari S.U.A. daune - interese din penalități

de întârziere pentru nerealizarea obligațiilor investiționale, respingând ca

neîntemeiate capetele cererii privind daune - interese din dividende și alte

daune.

În pronunțarea soluției,

instanța de fond a reținut nerespectarea de către pârât a obligațiilor

investiționale asumate prin art. 7.7.3 alin. (1) din contractul din 19 mai 1998

prin care acesta a achiziționat 69,99% din capitalul social al SC I. SA așa

încât în temeiul art. 7.7.3 alin. (3) din contract, art. 969 și art. 1020, art.

1021 C. civ. a dispus rezoluțiunea respectivului contract de vânzare - cumpărare.

Apreciind întemeiată în

parte cererea privind daunele - interese și alte prejudicii în raport de

prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 a fost obligat pârâtul la sumele mai

sus menționate stabilite în baza probelor administrate, respectiv expertiza

contabilă efectuată în cauză.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 368 din 8 septembrie 2008 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă.

Criticile apelantei cu

privire la cuantumul despăgubirilor au fost înlăturate de instanța de apel,

aceasta reținând că apelanta nu a precizat în ce constă greșeala expertului în

efectuarea calculului penalităților. În ce privește daunele - interese

prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 a reținut că instanța de

fond în baza acestor prevederi legale l-a obligat pe pârât la plata daunelor - interese

constând în penalități de întârziere pentru nerealizarea obligațiilor

investiționale și a respins cererea de acordare a daunelor - interese constând

în dividende, întrucât în perioada analizată societatea nu a înregistrat

profit, precum și cererea de acordare a altor daune.

Cu privire la această din

urmă cerere instanța de apel a reținut că alte daune - interese nu au fost

precizate nici în prima instanță și nici în apel, pe de o parte, iar pe de altă

parte, daunele - interese care au fost acordate A.V.A.S. sunt cele limitativ

menționate de art. 21 alin. (1) și alin. (1)1 din O.G. nr. 25/2002, apreciind în

situația dată că nu se impune efectuarea unei noi expertize contabile cu

privire la niște prejudicii neprecizate.

În contra deciziei instanței

de apel reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare invocă greșita aplicare a

prevederilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002 în sensul că prejudiciul creat

A.V.A.S. a fost evaluat atât de părți la încheierea contractului (prin

stabilirea penalităților și dobânzilor cât și de legiuitor prin art. 21 din

O.G. nr. 25/2002, modificată, situație în care acesta devine incident fiind

întrunite cerințele art. 998, art. 999 C. civ.

Recursul nu este fondat.

Astfel cum se observă din

motivarea deciziei atacate cu recurs, instanța de apel a apreciat că în ce privește

alte daune solicitate de reclamantă în temeiul art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002,

modificată, acestea nu au fost precizate de reclamantă, fiind în imposibilitate

de a se pronunța asupra lor, arătând totodată ca prima instanță a făcut

aplicarea prevederilor art. 21 din actul normativ menționat, acordând

reclamantei daunele - interese prevăzute de acest text de lege în limita

dovezilor administrate.

În ce privește necesitatea

efectuării unei expertize este de observat că art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002

care stipulează că stabilirea prejudiciului și a întinderii daunelor - interese

se va face pe baza unei expertize nu este o normă de drept procesual,

desființarea contractului de privatizare putând fi și convențională. Expertiza

fiind una extrajudiciară, dacă daunele - interese se solicită pe cale

judiciară, prin acțiunea formulată ele trebuie să fie determinate și

individualizate sub aspectul obiectului, cum bine a reținut instanța de apel.

Așa fiind, susținerea

recurentei în sensul că instanțele nu au făcut aplicarea art. 21 alin. (1), art.

11 și art. 3 din O.G. nr. 25/2002, modificată, nu corespunde realității, motiv

pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în raport de

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 368 din 8

septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2009.