ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 368/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj la data de 19 iunie 2007, reclamanta SC U. SA, a solicitat, în contradictoriu

cu D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M. Cluj, suspendarea efectelor deciziei nr. 1 din 11

iunie 2007 și a adresei din 20 februarie 2007, ambele emise de pârâtă, precum și

a titlului executor emis în baza acestora, respectiv somația, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect contestația formulată împotriva

primei decizii.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 378

din 06 iulie 2007, a admis cererea reclamantei și a suspendat executarea actelor

administrative sus-menționate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

fondului cauzei, constatând totodată consemnarea, cu recipisa din 04 iulie 2007

a unei cauțiuni în cuantum 50.000 RON.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea

actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamant și prin

cerere adresată instanței competente să judece anularea în tot sau în parte a actului

atacat, o atare cerere urmând a fi examinată prin prisma îndeplinirii cumulative

a condițiilor minimale impuse de lege, respectiv existența unui caz temeinic justificat

și prevenirea unei pagube iminente.

În raport de aceste condiții

și în lumina prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care definește

noțiunea de pagubă iminentă ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil

cu evidență, instanța a apreciat că punerea în executare a actului administrativ

contestat și obligarea reclamantei la plata sumei de 13.424.965 RON, prin raportare

la cifra de afaceri a acesteia, ar lipsi societatea reclamantă de resursele vitale

atât pentru stingerea obligației fiscale curente, cât și pentru respectarea obligațiilor

comerciale și salariale.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a formulat recurs pârâta D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M. Cluj, prin

care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate in sensul

respingerii cererii reclamantei de suspendare a executării adresei din 20 februarie

2007 emisă de recurentă și a deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007, precum și în sensul

casării sentinței recurate, sub aspectul modului de soluționare a cererii de suspendare

a executării somației emisă în dosarul fiscal nr. 817 din 21 iunie 2007 de către

A.F.P.C.M. Cluj-Napoca, și a trimiterii cauzei Judecătoriei Cluj-Napoca spre competentă

soluționare.

A învederat recurenta,

prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, instanța

de fond neluând în considerare doctrina și jurisprudența în materie, care a statuat

că se va putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat doar

în cazuri de excepție, în cazuri limită, legalitatea actului administrativ unilateral

fiind prezumată. În cauză, legalitatea actului administrativ pentru care instanța

de fond a dispus suspendarea executării este evidentă, întrucât prin ordinul comun

nr. 12/836 din 24 mai 2006, privind acordarea de înlesniri la plata obligațiilor

bugetare datorate și neachitate de SC U. SA Cluj-Napoca, această societate comercială

a beneficiat de scutiri la plată în proporție de 95% conform art. 1 pct. a) din

acest ordin, precum și de alte înlesniri la plată (scutiri, eșalonări), dar cu toate

acestea nu a fost în măsură să respecte termenele prevăzute în același ordin. Având

în vedere că decontul de taxă pe valoarea adăugată din 22 decembrie 2006, prin care

s-a efectuat compensarea TVA de plată, conform art. 147

1

și urm. din

Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., a fost depus la organul fiscal în data de 22

decembrie 2006, deci cu două zile întârziere față de termenul prevăzut în art. 3

pct. b) din ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006, în mod corect, s-a susținut,

a procedat la emiterea adresei din 20 februarie 2007.

Faptul că a fost emisă

decizia de nemodificare a bazei de impunere din 25 ianuarie 2007 în baza raportului

de inspecție fiscală din 26 ianuarie 2007 nu are nicio relevanță în ceea ce privește

clauzele cuprinse în ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006, deoarece inspecția

fiscală nu a avut ca obiectiv verificarea modului de respectare a obligațiilor cuprinse

în ordinul anterior menționat. În condițiile și în termenele stabilite prin C.

fisc. obligațiile fiscale au fost respectate de către reclamantă, însă nu a fost

respectat termenul prevăzut în art. 3 pct. b) din ordinul comun nr. 12/836 din

24 mai 2006.

De asemenea, recurenta

a arătat ca în mod nelegal prima instanță s-a pronunțat în sensul suspendării executării

deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007, fără a se fi solicitat acest lucru, și că în mod

greșit instanța de fond a dispus suspendarea executării somației emisă în dosarul

fiscal nr. 817 din 31 iunie 2007, întrucât suspendarea prevăzută de art. 15 din

Legea nr. 554/2004 privește doar actul administrativ care poate fi atacat conform

Legii nr. 554/2004 și nu un act de executare, acesta putând fi contestat în cadrul

unei contestații la executare, de competența judecătoriei.

Recursul este fondat și

va fi admis, cu consecința modificării în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii

cererii de suspendare a executării somației emisă de A.F.P.C.M. Cluj, și a menținerii

dispozițiilor din sentința prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei

de impunere din 11 iunie 2007 și a adresei din 20 februarie 2007, ambele emise de

D.G.F.P. Cluj, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond

ce fac obiectul Dosarului nr. 1039/33/2007, pentru considerentele ce urmează:

Instanța de fond a procedat

în mod corect la admiterea cererii reclamantei SC U. SA Cluj-Napoca la suspendarea

executării adresei din 20 februarie 2007 a D.G.F.P. Cluj și la suspendarea executării

deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007 emisă de aceeași autoritate administrativă, prin

care s-a respins contestația reclamantei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Într-adevăr, este îndeplinită

în cauză cerința cazului bine justificat, existând o îndoială puternică asupra prezumției

de legalitate a actelor administrative a căror suspendare a executării s-a solicitat,

atât prin prisma motivelor din acțiunea principală în contencios administrativ formulată

pentru anularea actelor administrativ fiscale, prin care s-a invocat nelegalitatea

formală a acestor acte și nerespectarea dreptului la apărare, cât și datorită conținutului

raportului de inspecție fiscală încheiat la 25 ianuarie 2007 de inspectorii din

cadrul Activității de Control Fiscal Cluj - Serviciul de Informații Fiscale, prin

care, aferent perioadei supuse verificării 01 august 2005-30 noiembrie 2006, s-a

constatat că reclamanta înregistrează TVA de rambursat în sumă de 11.679 RON.

Suspendarea executării

adresei din 20 februarie 2007 și a deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007 emise de D.G.F.P.

Cluj se impune și pentru prevenirea unei pagube iminente, făcându-se dovada în cauză

că punerea în executare a actelor administrativ fiscale în discuție, cu consecința

firească a pierderii facilităților acordate prin ordinul comun nr. 12/836 din

24 mai 2006 și a reactivării obligației reclamantei de restituire a unei sume în

cuantum de 13.424.965 RON, este de natură, prin raportare la cifra de afaceri a

contribuabilului în cauză, dar și la alți indicatori economico-financiari ai activității

acestuia, cum ar fi cheltuielile cu salariile și valoarea totală a activelor societății,

să ducă la serioase dificultăți financiare a reclamantei, și chiar la insolvență.

Prima instanță a dispus

însă în mod nelegal suspendarea executării și a somației emisă de A.F.P.C.M. Cluj,

fiind evident că nu se poate ataca pe calea contenciosului administrativ un act

de executare.

Or, contestația formulată

împotriva somației de plată, prin care, în speță, contribuabilul a fost înștiințat

că figurează în evidențele fiscale cu obligații bugetare și i se pune în vedere

să achite sumele datorate în termen de 15 zile, este de competența instanței de

executare, și anume judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea,

potrivit prevederilor art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ., incidente

în temeiul normei de trimitere cuprinsă în art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003

privind C. proc. fisc.

În raport de cele mai

sus arătate, având în vedere prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, urmează a se dispune admiterea recursului formulat

de D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M. Cluj împotriva sentinței civile nr. 378 din 06 iulie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

și modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii reclamantei

de suspendare a executării somației, cu menținerea ca legale și temeinice a dispozițiilor

din sentința referitoare la admiterea cererii de suspendare a executării adresei

din 20 februarie 2007 și a deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007, emise de D.G.F.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M. Cluj împotriva sentinței civile nr. 378 din 06 iulie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării somației.

Menține celelalte dispoziții.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.