ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 368/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 19 iunie 2007, reclamanta SC U. SA, a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M. Cluj, suspendarea efectelor deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007 și a adresei din 20 februarie 2007, ambele emise de pârâtă, precum și a titlului executor emis în baza acestora, respectiv somația, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect contestația formulată împotriva primei decizii. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 378 din 06 iulie 2007, a admis cererea reclamantei și a suspendat executarea actelor administrative sus-menționate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei, constatând totodată consemnarea, cu recipisa din 04 iulie 2007 a unei cauțiuni în cuantum 50.000 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamant și prin cerere adresată instanței competente să judece anularea în tot sau în parte a actului atacat, o atare cerere urmând a fi examinată prin prisma îndeplinirii cumulative a condițiilor minimale impuse de lege, respectiv existența unui caz temeinic justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În raport de aceste condiții și în lumina prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care definește noțiunea de pagubă iminentă ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, instanța a apreciat că punerea în executare a actului administrativ contestat și obligarea reclamantei la plata sumei de 13.424.965 RON, prin raportare la cifra de afaceri a acesteia, ar lipsi societatea reclamantă de resursele vitale atât pentru stingerea obligației fiscale curente, cât și pentru respectarea obligațiilor comerciale și salariale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâta D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M.

Cluj, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii cererii reclamantei de suspendare a executării adresei din 20 februarie 2007 emisă de recurentă și a deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007, precum și în sensul casării sentinței recurate, sub aspectul modului de soluționare a cererii de suspendare a executării somației emisă în dosarul fiscal nr. 817 din 21 iunie 2007 de către A.F.P.C.M. Cluj-Napoca, și a trimiterii cauzei Judecătoriei Cluj-Napoca spre competentă soluționare. A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, instanța de fond neluând în considerare doctrina și jurisprudența în materie, care a statuat că se va putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat doar în cazuri de excepție, în cazuri limită, legalitatea actului administrativ unilateral fiind prezumată.

În cauză, legalitatea actului administrativ pentru care instanța de fond a dispus suspendarea executării este evidentă, întrucât prin ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006, privind acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate de SC U. SA Cluj-Napoca, această societate comercială a beneficiat de scutiri la plată în proporție de 95% conform art. 1 pct. a) din acest ordin, precum și de alte înlesniri la plată (scutiri, eșalonări), dar cu toate acestea nu a fost în măsură să respecte termenele prevăzute în același ordin.

Având în vedere că decontul de taxă pe valoarea adăugată din 22 decembrie 2006, prin care s-a efectuat compensarea TVA de plată, conform art. 147 1 și urm. din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., a fost depus la organul fiscal în data de 22 decembrie 2006, deci cu două zile întârziere față de termenul prevăzut în art. 3 pct. b) din ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006, în mod corect, s-a susținut, a procedat la emiterea adresei din 20 februarie 2007. Faptul că a fost emisă decizia de nemodificare a bazei de impunere din 25 ianuarie 2007 în baza raportului de inspecție fiscală din 26 ianuarie 2007 nu are nicio relevanță în ceea ce privește clauzele cuprinse în ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006, deoarece inspecția fiscală nu a avut ca obiectiv verificarea modului de respectare a obligațiilor cuprinse în ordinul anterior menționat.

În condițiile și în termenele stabilite prin C. fisc. obligațiile fiscale au fost respectate de către reclamantă, însă nu a fost respectat termenul prevăzut în art. 3 pct. b) din ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006. De asemenea, recurenta a arătat ca în mod nelegal prima instanță s-a pronunțat în sensul suspendării executării deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007, fără a se fi solicitat acest lucru, și că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea executării somației emisă în dosarul fiscal nr. 817 din 31 iunie 2007, întrucât suspendarea prevăzută de art. 15 din Legea nr. 554/2004 privește doar actul administrativ care poate fi atacat conform Legii nr. 554/2004 și nu un act de executare, acesta putând fi contestat în cadrul unei contestații la executare, de competența judecătoriei.

Recursul este fondat și va fi admis, cu consecința modificării în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării somației emisă de A.F.P.C.M. Cluj, și a menținerii dispozițiilor din sentința prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 11 iunie 2007 și a adresei din 20 februarie 2007, ambele emise de D.G.F.P. Cluj, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond ce fac obiectul Dosarului nr. 1039/33/2007, pentru considerentele ce urmează: Instanța de fond a procedat în mod corect la admiterea cererii reclamantei SC U. SA Cluj-Napoca la suspendarea executării adresei din 20 februarie 2007 a D.G.F.P. Cluj și la suspendarea executării deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007 emisă de aceeași autoritate administrativă, prin care s-a respins contestația reclamantei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Într-adevăr, este îndeplinită în cauză cerința cazului bine justificat, existând o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a actelor administrative a căror suspendare a executării s-a solicitat, atât prin prisma motivelor din acțiunea principală în contencios administrativ formulată pentru anularea actelor administrativ fiscale, prin care s-a invocat nelegalitatea formală a acestor acte și nerespectarea dreptului la apărare, cât și datorită conținutului raportului de inspecție fiscală încheiat la 25 ianuarie 2007 de inspectorii din cadrul Activității de Control Fiscal Cluj - Serviciul de Informații Fiscale, prin care, aferent perioadei supuse verificării 01 august 2005-30 noiembrie 2006, s-a constatat că reclamanta înregistrează TVA de rambursat în sumă de 11.679 RON.

Suspendarea executării adresei din 20 februarie 2007 și a deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007 emise de D.G.F.P. Cluj se impune și pentru prevenirea unei pagube iminente, făcându-se dovada în cauză că punerea în executare a actelor administrativ fiscale în discuție, cu consecința firească a pierderii facilităților acordate prin ordinul comun nr. 12/836 din 24 mai 2006 și a reactivării obligației reclamantei de restituire a unei sume în cuantum de 13.424.965 RON, este de natură, prin raportare la cifra de afaceri a contribuabilului în cauză, dar și la alți indicatori economico-financiari ai activității acestuia, cum ar fi cheltuielile cu salariile și valoarea totală a activelor societății, să ducă la serioase dificultăți financiare a reclamantei, și chiar la insolvență.

Prima instanță a dispus însă în mod nelegal suspendarea executării și a somației emisă de A.F.P.C.M. Cluj, fiind evident că nu se poate ataca pe calea contenciosului administrativ un act de executare. Or, contestația formulată împotriva somației de plată, prin care, în speță, contribuabilul a fost înștiințat că figurează în evidențele fiscale cu obligații bugetare și i se pune în vedere să achite sumele datorate în termen de 15 zile, este de competența instanței de executare, și anume judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, potrivit prevederilor art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ., incidente în temeiul normei de trimitere cuprinsă în art. 2 alin. (3) din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. În raport de cele mai sus arătate, având în vedere prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, urmează a se dispune admiterea recursului formulat de D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M. Cluj împotriva sentinței civile nr. 378 din 06 iulie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii reclamantei de suspendare a executării somației, cu menținerea ca legale și temeinice a dispozițiilor din sentința referitoare la admiterea cererii de suspendare a executării adresei din 20 februarie 2007 și a deciziei nr. 1 din 11 iunie 2007, emise de D.G.F.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Cluj - A.F.P.C.M. Cluj împotriva sentinței civile nr. 378 din 06 iulie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării somației. Menține celelalte dispoziții. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.