ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4748/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea civilă pronunțată la data de 6 iunie

2008 în Dosarul nr. 3533/112/2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios,

administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC

D.I. SRL Feldru, în contradictoriu cu A.F.M. București și a dispus suspendarea executării

deciziei de impunere privind obligații la fondul pentru mediu constatate în

raportul de inspecție fiscală nr. 18.223 din 5 noiembrie 2007 și accesoriile aferente

calculate, emise de pârâtă până la 5 noiembrie 2007 cu nr. 18224, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii principale.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut ca fiind întrunite cele două condiții

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine

justificat și prevenirea unei pagube iminente, cele două noțiuni fiind definite

de Legea nr. 262/2007, care a adus modificări și completări legii inițiale a contenciosului

administrativ.

Cazul bine justificat există

în speța de față,reține instanța de fond, întrucât examinând temeinicia cererii

deduse spre judecată (fondul cauzei) apreciază că reclamanții au șanse de

câștig pe fond, iar în ceea ce privește paguba iminentă, definită ca un

prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, este îndeplinită și

această condiție, deoarece au fost luate în calcul și posibilitățile de

întoarcere a executării, dificultatea unei eventuale întoarceri a executării în

materie fiscală justificând suspendarea executării actului administrativ.

Este invocată, în speța

dedusă judecății și practica C.E.D.O., care face trimitere la art. 6 alin. (1) din

C.E.D.O., referitor la dreptul de „acces la instanță” și dreptul la un „proces

echitabil”.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal pârâta A.F.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., respectiv „când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei

instanțe” și motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Într-un prin motiv de

recurs, susține recurenta că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței

altei instanțe, litigiul dedus judecății având ca obiect anularea unor acte administrative

emise de pârâta A.F.M. și care privesc obligații de plată la bugetul Fondului

pentru Mediu de până la 500.000 lei, astfel că nu era competentă să se pronunțe

Curtea de Apel Cluj, ci Tribunalul Cluj.

În al doilea motiv de recurs,

precizează că instanța de fond nu a analizat în concret dacă sunt îndeplinite

cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului

administrativ pentru admisibilitatea cererii de suspendare, ci a apreciat în general

că sunt  întemeiate cele două condiții, cazul bine justificat și iminența producerii

unei pagube, la dosar neexistând probe în dovedirea susținerilor

intimatei-reclamante.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din interpretarea coroborată

a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, pentru suspendarea executării unui act administrativ, solicitată

prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a

actului respectiv, este necesar a fi întrunite cumulativ două condiții: existența

unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, care astfel poate fi

prevenită.

Cele două condiții prin tonul

lor restrictiv-imperativ denotă caracterul de excepției al măsurii suspendării executării

actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor

împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să

fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat” și a „iminenței

producerii pagubei”.

Cele două condiții prevăzute

în art. 14 alin. (1) nu se consideră a fi însă îndeplinite prin invocarea unor simple

argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului

administrativ a cărei executare se solicită a fi suspendată.

În speță, instanța de fond,

a reținut ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat prin simpla

apreciere că reclamanții-intimați „au șanse de câștig pe fondul cauzei”, fără a

se sprijini pe anumite dovezi și fără a face o examinare temeinică a cererii

dedusă judecății sub acest aspect în limita în care în permitea cercetarea sumară

a aparentei dreptului.

Existența unui caz bine justificat,

în sensul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, poate fi

reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și

evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre

fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, or prima

instanță nu a argumentat ca în speță ar exista o astfel de situație.

În ceea ce privește

prevenirea pagubei iminente, motivarea instanței de fond, care reține ca fiind îndeplinită

și această condiție, este deficitară, pentru că nu este suficient argumentul că

trebuie luate în calcul posibilitățile de întoarcere a executării, aceasta fiind

modalitatea de reparare a pagubei în cazul în care partea ar avea câștig de

cauză pe fondul cauzei.

Susținerea potrivit căreia,

prin chiar achitarea sumei datorate s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu

în patrimoniul persoanei ce datorează suma, nu este suficientă pentru a

demonstra iminența producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o

consecință a executării, iar nu însăși în executarea actului administrativ

atacat.

Astfel, s-ar ajunge la

concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este

presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce

ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării

actelor administrative astfel cum acesta este reglementată de Legea nr. 554/2004.

În lipsa unor probe din care

să rezulte temeinicia susținerilor reclamantei referitoare la existența cazului

bine justificat și la prevenirea producerii unei pagube iminente, instanța de fond

nu putea să admită cererea de suspendare a executări actului administrativ,

astfel încât încheierea pronunțată este nelegală și netemeinică, impunându-se

admiterea recursului, în baza art. 312 C. proc. civ. și modificarea în tot a încheierii

atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de suspendare.

În ceea ce privește motivul

de recurs privind soluționarea cauzei de către o instanța necompetentă, acesta este

nefondat, în speță, cererea de suspendare a executării actului administrativ fiind

formulată în condițiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ, adică

prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte

a actului atacat.

Cum cererea pentru anularea

actului administrativ atacat se află pe rolul Curții Apel Cluj, iar instanța de

recurs este investită doar cu soluționarea recursului împotriva încheierii prin

care s-a soluționat cererea de suspendare, nu poate fi luat în discuție motivul

de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., problema competenței

materiale a instanței urmând a fi pusă în discuția părților la instanța de fond,

în cauza ce are ca obiect anularea actului administrativ atacat.

Cu alte cuvinte, cererea de

suspendare a executării actului administrativ, nu poate fi separată de fondul

cauzei, chiar dacă poate fi atacată separat cu recurs, atunci când este formulată

în condițiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

A.F.M. împotriva încheierii civile din 6 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot încheierea

atacată și în fond respinge cererea de suspendare formulată de SC D.I. SRL

Feldru, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2008.