ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2344/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC T.M.E.T.E. SA Italia a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Dolj și A.F.P. Craiova anularea Raportului de Inspecție Fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 și Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare cu același număr a A.F.P. Craiova – Activitatea de Inspecție Fiscală, cu consecința exonerării de la plata sumei de 644.414 lei. În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 6 mai 2008, inspectorii din cadrul D.G.F.P.

Dolj – A.F.P. a Municipiului Craiova au efectuat o inspecție fiscală generală a SC T.M.E.T.E. SA Italia, în cadrul căreia au verificat modul de calcul, înregistrarea și virarea obligațiilor de plată față de bugetul de stat consolidat, pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 martie 2008. Ca urmare a efectuării acestui control, s-au întocmit Raportul de Inspecție Fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare cu același număr, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare în cuantum de 644.414 lei. A mai arătat reclamanta că împotriva acestor acte, pe care le consideră netemeinice și nelegale, a formulat contestație, înregistrată la D.G.F.P.

Dolj, însă nu i s-a comunicat decizia de soluționare a acesteia. La primul termen de judecată din 23 iunie 2009, reclamanta și-a precizat acțiunea, înțelegând să se judece în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj și A.F.P.C.M. Craiova, solicitând să fie anulate atât raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, cât și decizia nr. 153/2008, emisă de D.G.F.P. Dolj, în soluționarea contestației formulată pe cale administrativă. De asemenea a solicitat suspendarea executării actelor administrative a căror anulare este cerută. 2. Soluția Curții de apel în privința cererii de suspendare Prin încheierea din data de 30 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de reclamata SC T.M.E.T.E.

SA Italia, a dispus suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 și a deciziei de impunere cu același număr emise de A.F.P.C.M. Craiova, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și a fixat termen pentru soluționarea pe fond a cauzei la data de 15 septembrie 2009. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și paguba iminentă. Cu privire la condiția pagubei iminente s-a apreciat că prin executarea actelor fiscale a căror suspendare s-a solicitat se va crea un prejudiciu material reclamantei. În ceea ce privește cazul bine justificat, s-a constatat că motivarea reținută de organul fiscal și indicarea textelor legale incidente nu este completă și concludentă.

3. Recursul declarat de A.F.P.C.M. Dolj Împotriva încheierii din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs A.F.P.C.M. Dolj, prin reprezentanta sa D.G.F.P. Dolj, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta critică soluția primei instanțe prin prisma greșitei aplicări a dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. În concret, recurenta arată că motivarea instanței în privința celor două condiții impuse de lege nu este convingătoare. În privința „cazului bine justificat” susține că temeiurile stabilirii obligațiilor bugetare rezultă chiar din cuprinsul actelor fiscale atacate. Referitor la „paguba iminentă”, recurenta arată că instanța nu s-a raportat la cifra de afaceri a reclamantei, ci a făcut aprecieri în abstract, în pofida apărărilor punctuale cuprinse în întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând încheierea atacată prin prisma recursului declarat, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Obiectul acțiunii judiciare rezolvate prin încheierea pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 30 iunie 2009 vizează suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 și deciziei de impunere cu aceleași coordonate (număr și dată) emise de A.F.P.C.M. Dolj până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de chemare în judecată vizând anularea acestor acte administrativ fiscale.

În esență, în urma unui control efectuat la data de 6 mai 2008 la intimată, având ca obiectiv modul de calcul, înregistrarea și virarea obligațiilor de plată față de bugetul de stat consolidat pe perioada 1 ianuarie 2005 – 31 martie 2008, s-au întocmit actele administrativ fiscale atacate prin care s-au stabilit în sarcina SC T.M.E.T.E. SA Italia, obligații fiscale suplimentare în cuantum de 644.414 lei, reprezentând impozit pe venit, TVA și impozit pe veniturile realizate în România de nerezidenți, considerate nedatorate de către societatea comercială. Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral este necesar ca reclamantul („persoana vătămată”) să probeze îndeplinirea cumulativă a două condiții: „cazul bine justificat” și „paguba iminentă”.

În privința primei condiții amintite, prezintă relevanță potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege „ împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. În accepțiunea legiuitorului, elementele care sunt de natură a afecta prezumția de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al actului administrativ, trebuie să fie clar conturate și convergente în direcția nelegalității acestuia. În speță, în privința acestei condiții, instanța și-a justificat soluția pronunțată prin prisma neindicării în cuprinsul raportului de inspecție fiscală a tuturor textelor legale incidente în perioadele vizate de controlul fiscal.

Fără a intra în cercetarea fondului cauzei și fără a analiza exhaustiv motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte consideră că argumentația primei instanțe la acest punct este neconcludentă, câtă vreme o motivare incompletă în drept a unui act administrativ nu atrage eo ipso consecința nelegalității acestuia. Și în ceea ce privește condiția „pagubei iminente”, criticile recurentei sunt fondate. Printr-o jurisprudență consolidată (de ex. Decizia nr. 2910 din 29 mai 2008, Decizia nr. 4748 din 16 decembrie 2008) Înalta Curte a stabilit că obligarea la plata unei sume însemnate de bani nu este suficientă pentru a justifica îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul, care are sarcina probei potrivit art. 1169 C. civ., trebuie să demonstreze în concret că punerea în executare a actului administrativ fiscal determină disfuncții importante în activitatea sa. Relevante sunt cifra de afaceri, cheltuielile cu fondul de salarii, alte cheltuieli normale sau excepționale pe care le are de suportat în perioada de referință, dar și contextul mai general al raporturilor sale cu furnizorii sau cu clienții, instanța de judecată urmând a aprecia asupra fiecărui caz concret în raport cu probele administrate. În speță nu s-a administrat nicio probă cu privire la condiția „pagubei iminente”, instanța prezumând că valoarea mare a debitului, precum și instituirea unor măsuri asigurătorii, justifică admiterea cererii.

O astfel de prezumție nu poate funcționa însă în materia examinată, pentru motivele deja expuse în cele de preced. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat și se va modifica încheierea în sensul respingerii cererii de suspendare formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în numele A.F.P.C.M. Dolj împotriva încheierii din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC T.M.E.T.E. SA Italia, având ca obiect suspendarea Raportului de Inspecție Fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 și a Deciziei de Impunere cu același număr emise de A.F.P.C.M. Craiova, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.