ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2344/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.

Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC T.M.E.T.E. SA Italia a solicitat în contradictoriu cu

pârâtele D.G.F.P. Dolj și A.F.P. Craiova anularea Raportului de Inspecție

Fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 și Deciziei de Impunere privind obligațiile

fiscale suplimentare cu același număr a A.F.P. Craiova – Activitatea

de Inspecție Fiscală, cu consecința exonerării de la plata sumei

de 644.414 lei.

În motivarea cererii, s-a

arătat că la data de 6 mai 2008, inspectorii din cadrul D.G.F.P. Dolj

– A.F.P. a Municipiului Craiova au efectuat o inspecție fiscală generală

a SC T.M.E.T.E. SA Italia, în cadrul căreia au verificat modul de calcul,

înregistrarea și virarea obligațiilor de plată față de

bugetul de stat consolidat, pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 martie 2008.

Ca urmare a efectuării acestui control,

s-au întocmit Raportul de Inspecție Fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008

și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare cu

același număr, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei

obligații de plată suplimentare în cuantum de 644.414 lei.

A mai arătat reclamanta că

împotriva acestor acte, pe care le consideră netemeinice și nelegale,

a formulat contestație, înregistrată la D.G.F.P. Dolj, însă nu i

s-a comunicat decizia de soluționare a acesteia.

La primul termen de judecată din

23 iunie 2009, reclamanta și-a precizat acțiunea, înțelegând să

se judece în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj și A.F.P.C.M. Craiova,

solicitând să fie anulate atât raportul de inspecție fiscală

și decizia de impunere, cât și decizia nr. 153/2008, emisă de D.G.F.P.

Dolj, în soluționarea contestației formulată pe cale administrativă.

De asemenea a solicitat suspendarea

executării actelor administrative a căror anulare este cerută.

privința cererii de suspendare

Prin încheierea din data de 30 iunie 2009,

Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de reclamata SC

T.M.E.T.E. SA Italia, a dispus suspendarea executării raportului de inspecție

fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 și a deciziei de impunere cu

același număr emise de A.F.P.C.M. Craiova, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și a

fixat termen pentru soluționarea pe fond a cauzei la data de 15 septembrie

2009.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că în cauză sunt întrunite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

Cu privire la condiția pagubei iminente

s-a apreciat că prin executarea actelor fiscale a căror suspendare s-a

solicitat se va crea un prejudiciu material reclamantei.

În ceea ce privește cazul bine

justificat, s-a constatat că motivarea reținută de organul

fiscal și indicarea textelor legale incidente nu este completă

și concludentă.

Împotriva încheierii din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs A.F.P.C.M. Dolj, prin reprezentanta sa D.G.F.P.

Dolj, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurenta critică soluția

primei instanțe prin prisma greșitei aplicări a

dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În concret, recurenta arată că motivarea

instanței în privința celor două condiții impuse de lege nu

este convingătoare.

În privința „cazului bine

justificat” susține că temeiurile stabilirii obligațiilor bugetare

rezultă chiar din cuprinsul actelor fiscale atacate.

Referitor la „paguba iminentă”,

recurenta arată că instanța nu s-a raportat la cifra de afaceri a

reclamantei, ci a făcut aprecieri în abstract, în pofida

apărărilor punctuale cuprinse în întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma

recursului declarat, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

relevante

Obiectul acțiunii judiciare

rezolvate prin încheierea pronunțată de către Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 30

iunie 2009 vizează suspendarea executării raportului de inspecție

fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 și deciziei de impunere cu aceleași

coordonate (număr și dată) emise de A.F.P.C.M. Dolj până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de chemare

în judecată vizând anularea acestor acte administrativ fiscale.

În esență, în urma unui control

efectuat la data de 6 mai 2008 la intimată, având ca obiectiv modul de calcul,

înregistrarea și virarea obligațiilor de plată față de

bugetul de stat consolidat pe perioada 1 ianuarie 2005 – 31 martie 2008, s-au

întocmit actele administrativ fiscale atacate prin care s-au stabilit în sarcina

SC T.M.E.T.E. SA Italia, obligații fiscale suplimentare în cuantum de 644.414

lei, reprezentând impozit pe venit, TVA și impozit pe veniturile realizate

în România de nerezidenți, considerate nedatorate de către societatea

comercială.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin.

(1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act

administrativ unilateral este necesar ca reclamantul („persoana

vătămată”) să probeze îndeplinirea cumulativă a

două condiții: „cazul bine justificat” și „paguba

iminentă”.

În privința primei condiții amintite,

prezintă relevanță potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1)

lit. t) din aceeași lege „

împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”.

În accepțiunea

legiuitorului, elementele care sunt de natură a afecta prezumția de legalitate

pe care se fondează caracterul executoriu al actului administrativ,

trebuie să fie clar conturate și convergente în direcția nelegalității

acestuia.

În speță, în

privința acestei condiții, instanța și-a justificat

soluția pronunțată prin prisma neindicării în cuprinsul

raportului de inspecție fiscală a tuturor textelor legale incidente în

perioadele vizate de controlul fiscal.

Fără a intra în

cercetarea fondului cauzei și fără a analiza exhaustiv motivele de

nelegalitate invocate, Înalta Curte consideră că argumentația

primei instanțe la acest punct este neconcludentă, câtă vreme o

motivare incompletă în drept a unui act administrativ nu atrage

eo ipso

consecința nelegalității acestuia.

Și în ceea ce

privește condiția „pagubei iminente”, criticile recurentei sunt fondate.

Printr-o jurisprudență

consolidată (de ex. Decizia nr. 2910 din 29 mai 2008, Decizia nr. 4748 din

16 decembrie 2008) Înalta Curte a stabilit că obligarea la plata unei sume

însemnate de bani nu este suficientă pentru a justifica îndeplinirea celei

de-a doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul, care are sarcina

probei potrivit art. 1169 C. civ., trebuie să demonstreze în concret

că punerea în executare a actului administrativ fiscal determină

disfuncții importante în activitatea sa.

Relevante sunt cifra de afaceri,

cheltuielile cu fondul de salarii, alte cheltuieli normale sau

excepționale pe care le are de suportat în perioada de

referință, dar și contextul mai general al raporturilor sale cu

furnizorii sau cu clienții, instanța de judecată urmând a aprecia

asupra fiecărui caz concret în raport cu probele administrate.

În speță nu s-a

administrat nicio probă cu privire la condiția „pagubei iminente”,

instanța prezumând că valoarea mare a debitului, precum și instituirea

unor măsuri asigurătorii, justifică admiterea cererii.

O astfel de prezumție nu

poate funcționa însă în materia examinată, pentru motivele deja

expuse în cele de preced.

adoptate

Pentru considerentele expuse

la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 14

alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat și se va modifica

încheierea în sensul respingerii cererii de suspendare formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P. Dolj

în numele A.F.P.C.M. Dolj împotriva încheierii din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC T.M.E.T.E.

SA Italia, având ca obiect suspendarea Raportului de Inspecție

Fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 și a Deciziei de Impunere cu

același număr emise de A.F.P.C.M. Craiova, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 mai 2010.