ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2106/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 270 din 3 iulie 2009, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC "A." SRL în

contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F., acțiune având ca obiect

anularea Deciziei din 9 martie 2009 emisă de A.N.A.F., a deciziei de impunere

fiscală pentru obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția

fiscală și a raportului de inspecție fiscală, înregistrate în 3 decembrie 2008.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut că soluția adoptată de autoritatea

publică fiscală, în sensul suspendării procedurii administrative, este legală,

întrucât sunt întrunite condițiile impuse de art. 214 C. proc. fisc., ca urmare

a faptului că, la data de 3 decembrie 2008, D.G.F.P. Dolj a înaintat

procesul-verbal de control încheiat la 28 noiembrie 2008 către I.J.P. Dolj

pentru efectuarea cercetărilor penale privind încălcarea Legii contabilității

de către societatea reclamantă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, care a solicitat modificarea sa, în

sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În primul motiv de

recurs, ce poate fi încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurenta susține că motivarea hotărârii atacate este insuficientă și se

bazează doar pe susținerile intimatelor, fără a ține seama și a analiza și

argumentele prezentate societate.

În plus, recurenta

arată că prima instanță nu a analizat materialul probator administrat în cauză.

În cel de-al doilea

motiv de recurs, ce poate fi circumscris cazului de modificare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că prima instanță a ignorat unele

aspecte esențiale pentru soluționarea corectă a cauzei, cum ar fi faptul că nu

există nicio dovadă a existenței unei plângeri penale.

Analizând sentința

recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

1) Primul motiv de

recurs este nefondat.

În raport de

prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să

cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,

precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.

Așadar, se poate aprecia

că textul legal anterior menționat consacră principiul motivării hotărârilor,

pentru a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea

exercita controlul judiciar.

Art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. reglementează motivul de recurs referitor la cazul în care hotărârea

nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

Prin urmare, în

dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată.

Art. 261 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ. nu impune obligația de a se răspunde punctual la toate

susținerile și afirmațiile părților, textul făcând referire expresă numai la

indicarea motivelor pentru care au fost respinse cererile acestora.

În consecință,

instanța are posibilitatea de a proceda la sintetizarea acestora, în raport de

legătura lor logică, și să le examineze grupat.

În speța de față,

instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind expuse în

mod corespunzător argumentele care au format convingerea primei instanțe cu

privire la soluția pronunțată. În plus, sentința atacată nu cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

2) Nici motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.

Astfel, prin Decizia

de impunere din 3 decembrie 2008, D.G.F.P. Dolj a stabilit în sarcina de plată

a recurentei suma de 1.462.238 RON, reprezentând:

- Impozit pe profit

în sumă de 750.203 RON;

- majorări de

întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 59.545 RON;

- TVA în sumă de

573.373 RON;

- majorări de

întârziere aferente T.V.A. în sumă de 79.117 RON.

Prin Decizia nr. 75

din 9 martie 2009, A.N.A.F. - D.G.S.C. a dispus suspendarea soluționării contestației

formulate de recurentă împotriva deciziei de impunere anterior menționate, în

temeiul art. 214 C. proc. fisc.

În considerentele

acestei decizii administrative se reține faptul că organele de inspecție

fiscală au constatat că în perioada supusă verificării (1 ianuarie 2005 - 31

decembrie 2006) recurenta nu a înregistrat în evidența contabilă factura din 21

noiembrie 2006 privind livrarea cantității de 95.160 Kg porumb către SC

"S." SRL, în valoare de 32.773 RON, cu T.V.A. aferentă în sumă de

6.227 RON.

În lunile decembrie

2007 și ianuarie 2008, în baza facturii fiscale din 14 decembrie 2007,

recurenta a înregistrat de două ori în contul 624 "cheltuieli cu

transportul de marfă și de persoane" suma de 168.067 RON, reprezentând

contravaloarea serviciilor de transport în perioada decembrie 2006 - septembrie

2007 și a dedus de două ori T.V.A. în sumă de 63.866 RON. Totodată, a

înregistrat pe cheltuieli sume de pe facturi în copie xerox.

De asemenea,

recurenta nu a respectat prevederile legale și nu a efectuat inventarierea

soldurilor analitice din contul 401 "furnizori" și contul 404

"furnizori pentru imobilizări", neavând niciun fel de punctaj sau de

confirmare scrisă în format semnat și parafat de furnizorii existenți în sold

la data de 30 septembrie 2008. De asemenea, respectivii furnizori nu își

desfășoară activitatea la sediul declarat pentru unul din acești furnizori,

respectiv SC "C." SRL, fiind întocmită sesizare penală.

Prin adresa din 3

decembrie 2008, D.G.F.P. Dolj a înaintat procesul-verbal de control încheiat la

data de 28 noiembrie 2008, având aceleași constatări cu cele din raportul de

inspecție fiscală din 3 decembrie 2008, I.J.P. Dolj.

Conform art. 214

alin. (1) C. proc. fisc., organul de soluționare competent poate suspenda, prin

decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat

activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența

indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrăurire

hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă;

b) soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau

inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

În raport de cele

reținute în considerentele deciziei contestate, Înalta Curte apreciază, în

acord cu concluzia primei instanțe, că este corectă soluția adoptată de

autoritatea intimată de suspendare a soluționării contestației administrative

și de sesizare a I.J.P. Dolj.

Într-adevăr, între

stabilirea obligațiilor fiscale, constatate prin raportul de inspecție fiscală

din 3 decembrie 2008, în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere din 3

decembrie 2008, și stabilirea caracterului infracțional al faptelor există o

strânsă interdependență de care depinde soluționarea recursului administrativ.

Mai precis, această

interdependență constă în faptul că în speță se pune problema realității unor

operațiuni desfășurate de recurentă prin înregistrarea unor facturi pentru care

furnizorii nu au putut fi identificați sau a unor facturi în copie xerox.

Așadar, în mod corect

autoritatea fiscală a apreciat că nu se poate pronunța pe fondul recursului

administrativ înainte de finalizarea cercetărilor penale.

Prin urmare, pentru

considerentele anterior expuse, apreciind că nu sunt întemeiate motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004,

modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC "A." SRL Băilești împotriva Sentinței civile nr. 270

din 3 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 aprilie 2010.