ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1718/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 5

ianuarie 2009 și înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 70/54/2009,

reclamanta SC C.E. SRL Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.,

A.F.P.C. și D.G.F.P. Dolj să se dispună anularea Deciziei nr. 197 din 23

decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Dolj, a Deciziilor de impunere din 28 august 2008

și a raportului de inspecție fiscală emise de A.F.P.C.

În motivarea acțiunii, s-a susținut

că actele administrativ fiscale pe care le contestă sunt netemeinice și

nelegale, cu privire la sumele de: 43.875 lei - impozit pe profit, 10.895 lei

majorări de întârziere și penalități aferente impozitului pe profit, 729.009

lei – T.V.A., 140.898 accesorii aferente T.V.A., 3.840 lei dividende și 2.296

lei majorări de întârziere și penalități.

Reclamanta a mai arătat că în ceea

ce privește respingerea contestației în procedura prealabilă ca nedovedită și

nemotivată, soluția organelor fiscale este vădit nelegală, în condițiile în

care, contestația a fost motivată, iar în dovedirea acesteia s-au depus

înscrisuri probatorii.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 70/54/2009, constatându-se

că din eroare dosarul a fost înregistrat ca dosar de achiziție publică, cauza a

fost scoasă de pe rol și înaintată serviciului arhivă în vederea repartizării

aleatorii la un complet de fond.

La data de 22 ianuarie 2009, cauza a

fost înregistrată pe rolul acestei instanțe ca dosar de fond, sub nr. 240/54/2009.

La termenul de judecată din data de

17 februarie 2009 reclamanta a depus la dosar o precizare la acțiunea inițială

în cuprinsul căreia a dezvoltat motivele de nelegalitate și netemeinicie a

actelor administrativ fiscale contestate.

La data de 17 martie 2009, pârâta D.G.F.P.

Dolj în nume propriu și pentru A.N.A.F. București și A.F.P.C. a formulat

întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive a A.N.A.F. și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea excepției lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. s-a arătat că această pârâtă nu

are calitatea de emitent al actelor administrative fiscale contestate.

În motivarea excepției

inadmisibilității, s-a arătat că, acțiunea dedusă judecății este inadmisibilă

întrucât prin decizia nr. 197/2008, organele fiscale nu au analizat pe fond

contestația.

Prin sentința nr. 173 din 12 mai

2009, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

SC C.E. SRL, astfel cum aceasta a fost precizată; a anulat Decizia nr. 197 din 23

decembrie 2008 emisă de către D.G.F.P. Dolj; a obligat pârâta D.G.F.P. Dolj să

emită o altă decizie prin care să se pronunțe asupra fondului contestației

înregistrate sub nr. 81890 din 9 septembrie 2008 la A.F.P.C. și a respins

petitul privind anularea Deciziei de impunere nr. 4681 din 28 august 2008, a raportului

de impunere fiscală din 27 august 2008 și a deciziei privind nemodificarea bazei

de impunere din 28 august 2008, întocmite de către pârâta A.F.P.C.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea a reținut în esență următoarele.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de către pârâta A.N.A.F. în cuprinsul

întâmpinării s-a apreciat că aceasta este întemeiată.

Pârâta A.N.A.F. nu are calitate

procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, întrucât această autoritate nu a

emis niciunul dintre actele contestate și nici nu are competența legală de a

soluționa contestația îndreptată împotriva raportului de inspecție fiscală și a

deciziei de impunere a căror anulare se solicită de către reclamantă.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii s-a constat că, reclamanta și-a precizat acțiunea,

în sensul că aceasta a solicitat ca în ipoteza în care va fi admisă cererea de

chemare în judecată, pârâta D.G.F.P. Dolj să fie obligată să soluționeze pe

fond contestația îndreptată împotriva raportului de inspecție fiscală și a

deciziei de impunere.

De asemenea, la data de 12 mai 2009

reprezentantul pârâtelor D.G.F.P. Dolj, A.F.P.C. și A.N.A.F. a învederat

instanței că față de precizarea făcută de către reclamantă, nu mai insistă în

soluționarea excepției inadmisibilității.

Cu toate acestea, având în vedere că

reclamanta nu a renunțat expres la judecata capătului de cerere privind

anularea deciziilor de impunere și a raportului de inspecție fiscală, precum și

faptul că prin Decizia nr. 197/2008 emisă de către D.G.F.P. Dolj în

soluționarea contestației administrative, pârâta a respins contestația ca

nemotivată și nedovedită, fără să o fi examinat pe fond, Curtea a apreciat că

excepția inadmisibilității este întemeiată cu privire la acest capăt de cerere.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut

că acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată este în parte întemeiată,

cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 197 din 23

decembrie 2008, emisă de către D.G.F.P. Dolj.

S-a statuat că reclamanta, deși nu

și-a motivat în drept contestația, a motivat-o în fapt și prin precizarea

depusă în faza soluționării contestației administrative, la data de 11

septembrie 2008, a indicat sumele contestate ca nedatorate, fapt care impunea

soluționarea pe fond a contestației și nu respingerea ca nemotivată.

În ceea ce privește respingerea ca

nedovedită a contestației administrative, s-a constatat că soluția adoptată de

organele fiscale este neîntemeiată datorită faptului că reclamanta a răspuns

solicitărilor organelor fiscale în sensul că a depus documentele enumerate în

cuprinsul adresei din 20 octombrie 2008.

S-a reținut că la emiterea Deciziei nr.

197/2008 au fost încălcate dispozițiile art. 213 alin. (1) și (4) C. proc.

fisc., ceea ce determină anularea acesteia și obligarea D.G.F.P. Dolj să emită

o altă decizie prin care să se pronunțe asupra fondului contestației

înregistrată sub nr. 8190 din 9 septembrie 2008 la A.N.A.F. Craiova.

Referitor la petitul privind

anularea deciziei de impunere nr. 468/2008, a raportului de inspecție fiscală

și a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere întocmite de către pârâta

A.F.P.C., instanța de fond l-a respins, dat fiind faptul că în procedura

administrativă, prin Decizia nr. 197/2008, nu a fost soluționat fondul

contestației.

Împotriva sentinței nr. 173 din 12

mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

declarat recurs D.G.F.P. Dolj, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs se susține că

sentința atacată este netemeinică și nelegală, fiindu-i aduse, în esență, următoarele

critici.

Instanța de fond a dat o

interpretare eronată art. 206 C. proc. fisc., în condițiile în care aceste

dispoziții prevăd obligativitatea contestatorului de a-și motiva și în drept

contestația. Întrucât acesta nu a îndeplinit această obligație, organului de

soluționare a contestației nu îi revine sarcina de a identifica motivele de

drept pe care se întemeiază aceasta.

Se menționează și faptul că

hotărârea conține motive contradictorii întrucât, deși prima instanță a reținut

cerința îndeplinirii cumulative a prevederilor art. 206 menționat, eronat a

admis în parte acțiunea, considerând că respingerea cererii pentru neindicarea

motivelor de drept este o măsură drastică, luată cu exces de formalism.

În opinia recurentei-pârâte instanța

de fond în mod greșit a reținut că intimata-reclamantă a depus documentele

menționate în cuprinsul adresei din 20 octombrie 2008, deoarece aceasta nu a

înaintat contractul de comodat, autorizația de construire a proiectului, devizele

și situațiile de lucrări, procesele verbale de recepție, ori, în lipsa acestora,

contestația este nedovedită, fiind corectă soluția pronunțată de D.G.F.P. Dolj

prin Decizia nr. 197/2008.

Intimata-reclamantă a formulat

întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată, dat fiind faptul

că însăși organul fiscal în considerentele Deciziei nr. 197/2008 a reținut

corecta motivare, în condițiile în care susține că trece la soluționarea pe

fond, astfel că nu putea respinge contestația ca nemotivată și nedovedită.

De asemenea, se arată că a motivat

contestația administrativă, expunându-și pe larg argumentele în ceea ce

privește nelegalitatea actelor contestate, iar la 16 martie 2010 prin Decizia

nr. 13, organul de control a dispus reverificarea sa, inclusiv pentru T.V.A. și

impozit pe profit, aferente unor perioade cuprinse în actele contestate, fapt

care impune, mai mult, analizarea pe fond a plângerii administrative.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și în raport de

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este

nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Este adevărat că, în raport de

dispozițiile art. 206 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, contestația împotriva

titlului de creanță trebuie să cuprindă, printre altele și motivele de fapt și

de drept pe care se întemeiază.

De asemenea potrivit pct. 12.1 și

12.5 din Instrucțiunile pentru aplicarea art. 216 al O.G. nr. 92/2003, aprobate

prin Ordinul nr. 519/2005, contestația poate fi respinsă ca nemotivată, în

situația în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt și de drept în

susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse

soluționării.

Însă, din cuprinsul Deciziei nr. 197

din 23 decembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă în soluționarea plângerii

prealabile cât și din contestația intimatei-reclamante înregistrată sub nr. 81890

din 9 septembrie 2008 la pârâtă (dosar fond) rezultă că intimata-reclamantă a

menționat în contestație argumentele pentru care a apreciat ca fiind nelegale sumele

impuse prin Decizia de impunere din 28 august 2008, fiind invocate în drept și

prevederile Codului fiscal și art. 969 și următoarele C. civ.

Prin urmare, în mod corect instanța

de fond a reținut că în raport de argumentele aduse în susținerile contestației,

aceasta îndeplinea cerința motivării, fiind posibilă soluționarea pe fond a

acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 213 alin. (1) C. proc. fisc.

În consecință sentința pronunțată de

prima instanță este legală și temeinică, iar organul fiscal trebuie să

analizeze contestația formulată de intimata-reclamantă în procedura

administrativă prealabilă și să se pronunțe cu privire la temeinicia impunerii

sumelor menționate și contestate din Decizia de impunere nr. 469/2008.

Aceasta cu atât mai mult cu cât nu a

fost infirmată susținerea intimatei-reclamante potrivit căreia s-a emis Decizia

de reverificare din 16 martie 2010, cu privire la T.V.A. pentru perioada 1

ianuarie 2005 – 31 mai 2008 și impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie 2005

– 31 decembrie 2007, perioade ce au format obiectul verificării și prin actele

contestate în cauza de față, fapt ce impune o analiză pe fond a contestației.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II, coroborat cu art. 20 din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P.

Dolj, împotriva sentinței nr. 173 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 martie 2010.