ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2400/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Craiova, la data de 15 mai 2009, petenta D.G.F.P. Dolj,

în nume propriu și în numele și pentru Administrația

Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, a solicitat

lămurirea dispozitivului sentinței nr. 151 din 05 iunie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 639/54/2008, prin

care a fost admisă acțiunea formulată de SC A. SRL, în sensul

precizării sumelor pentru care s-a dispus anularea raportului de

inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr. 5988 din 27

noiembrie 2007.

î

n motivarea cererii de

lămurire a dispozitivului s-a precizat că obiectul cererii de chemare

în judecată a constat în anularea raportului de inspecție

fiscală și a deciziei de impunere nr. 5988 din 27 noiembrie 2007,

precum și a deciziei nr. 3/2008 emisă de D.G.F.P. Dolj, cu privire la

suma de 999.709,90 lei reprezentând:

- impozit pe profit - 241.941 lei

- dobânzi aferente impozitului pe

profit - 33.339, 47

- majorări aferente impozitului

pe profit -166.697,35 penalități aferente impozitului pe profit -

10.887,35 lei

- TVA - 287.306 lei

- dobânzi aferente TVA - 46.677,93

lei

- majorări aferente TVA -

197.953,83 lei

- penalități aferente TVA

-14.906,97 lei.

S-a mai precizat că prin actele

atacate s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sumă

totală de 1.119.940 lei, reclamanta necontestându-le în totalitate. Atât

contestația administrativă cât și acțiunea în instanță

privesc doar suma de 999.709,90 lei, provenită din neacceptarea ca

documente justificative a facturilor emise de SC B.P. SRL.

Deși obiectul acțiunii a

fost constituit de suma de 999.709,90 lei reprezentând TVA , impozit pe profit

și accesorii aferente facturilor emise de SC B.P. SRL, prin sentința

pronunțată instanța a dispus anularea actelor administrativ

fiscale, fără să menționeze suma pentru care au fost

anulate.

apel

Prin Încheierea din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cererea

formulată a fost respinsă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în speță nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ., în

condițiile în care s-a solicitat o modificare a dispozitivului sentinței.

S-a apreciat că cererea tinde

la o modificare a soluției, care nu poate fi realizată pe

această cale, nefiind vorba, așa cum pretinde petenta, de o eroare asupra

sumei ci, eventual, de o eroare de judecată, care poate fi îndreptată

doar prin exercitarea căilor de atac.

hotărârii primei instanțe

Încheierea menționată a

fost atacată cu recurs de către cele două autorități

petente, pentru motive pe care le-au încadrat în prevederile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ.

În esență, recurentele au

arătat că hotărârea cuprinde motive străine de natura

cauzei, în sensul că instanța s-a referit la o cerere de suspendare a

executării, deși în realitate cererea de lămurire a

dispozitivului privește o sentință de anulare a unor acte

administrative.

De asemenea, recurentele au

arătat că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a art. 281

1

C. proc. civ., instanța considerând

că în speță se pune problema unei erori de judecată, iar nu

a unei lămuriri a dispozitivului în concordanță cu împrejurările

reținute în considerente, procedură care nu este

condiționată de exercitarea căilor de atac.

reclamante

Prin notele scrise depuse la dosar, SC

A. SRL Craiova a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, pe

de o parte, că motivele invocate în cererea de lămurire a

dispozitivului nu au constituit și motive de recurs împotriva

sentinței de fond, deși puteau fi încadrate în prevederile art. 304

pct. 6 C. proc. civ., ceea de atrage inadmisibilitatea cererii de lămurire

a dispozitivului.

Pe de altă parte, a arătat

că lămurirea dispozitivului după soluționarea recursului

declarat împotriva sentinței este tardivă.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor

de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

ținând seama și de apărările intimatei-reclamante, Înalta

Curte constată că recursul este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs

Potrivit art. 281

1

C.

proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori

acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere

instanței care a pronunțat hotărârea să

lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile

potrivnice.

Legea nu prevede un termen în care

să se ceară lămurirea și nu o condiționează de exercitarea

căilor de atac, astfel că măsura poate fi dispusă oricând,

având scopul de a clarifica, de a interpreta dispozitivul în vederea evitării

dificultăților ce ar putea apărea în executare.

Cu referire concretă la

criticile formulate în recurs, Înalta Curte constată că în

speță este întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., întrucât deși prin sentința a cărei lămurire s-a solicitat

s-a dispus anularea unor acte administrativ-fiscale, instanța s-a referit

la modificarea soluției date cu privire la cererea de suspendare, pe care

a considerat-o inadmisibilă pe această cale.

Și motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat, instanța de

fond reținând în mod greșit inaplicabilitatea dispozițiilor art.

281

1

C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte

constată că prin dispozitivul sentinței nr. 141 din 5 iunie 2008

au fost anulate actele administrativ-fiscale emise de autoritățile

pârâte, fără a se preciza cuantumul debitelor fiscale supuse

controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ, deși cererea

de chemare în judecată, întreg probatoriul administrat în cauză

și considerentele sentinței se referă expres la sumele detaliate

la pct. I.1 în cuprinsul prezentei decizii. Cuantumul debitelor contestate nu a

format obiect de analiză în recurs, controlul judiciar fiind concentrat

asupra legalității impunerii, iar nu asupra întinderii

obligațiilor fiscale. Această împrejurare nu împiedică însă

utilizarea procedurii prevăzute în art. 281

1

C. proc. civ., în

vederea înlăturării dificultăților ce s-ar putea ivi în

executare, mai ales în contextul specific procedurii fiscale, în care se poate

afirma, pornind de la dispozițiile art. 209 alin. (1) C. proc. fisc. și

ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că obiectul

contestației, atât în procedura administrativă, cât și în cea

judiciară, rezidă în înseși impozitele, taxele și celelalte

obligații fiscale impuse contribuabililor, iar nu în actul juridic prin

care sunt stabilite acestea, privit în mod formal.

adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va

modifica încheierea atacată în sensul admiterii cererii de lămurire a

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P. Dolj

în nume propriu și în numele și pentru Administrația

Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Dolj împotriva

Încheierii din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică încheierea atacată în

sensul că admite cererea formulată de D.G.F.P. Dolj în nume propriu

și în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice

pentru Contribuabilii Mijlocii .

Lămurește dispozitivul

sentinței nr. 141 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că debitul

fiscal contestat de reclamanta SC A. SRL este în cuantum de 999.709,90 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 mai 2010.