ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2400/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 15 mai 2009, petenta D.G.F.P. Dolj, în nume propriu și în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței nr. 151 din 05 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 639/54/2008, prin care a fost admisă acțiunea formulată de SC A. SRL, în sensul precizării sumelor pentru care s-a dispus anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr. 5988 din 27 noiembrie 2007. î n motivarea cererii de lămurire a dispozitivului s-a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată a constat în anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr. 5988 din 27 noiembrie 2007, precum și a deciziei nr. 3/2008 emisă de D.G.F.P.

Dolj, cu privire la suma de 999.709,90 lei reprezentând: - impozit pe profit - 241.941 lei - dobânzi aferente impozitului pe profit - 33.339, 47 - majorări aferente impozitului pe profit -166.697,35 penalități aferente impozitului pe profit - 10.887,35 lei - TVA - 287.306 lei - dobânzi aferente TVA - 46.677,93 lei - majorări aferente TVA - 197.953,83 lei - penalități aferente TVA -14.906,97 lei. S-a mai precizat că prin actele atacate s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 1.119.940 lei, reclamanta necontestându-le în totalitate. Atât contestația administrativă cât și acțiunea în instanță privesc doar suma de 999.709,90 lei, provenită din neacceptarea ca documente justificative a facturilor emise de SC B.P.

SRL. Deși obiectul acțiunii a fost constituit de suma de 999.709,90 lei reprezentând TVA , impozit pe profit și accesorii aferente facturilor emise de SC B.P. SRL, prin sentința pronunțată instanța a dispus anularea actelor administrativ fiscale, fără să menționeze suma pentru care au fost anulate. 2. Hotărârea Curții de apel Prin Încheierea din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cererea formulată a fost respinsă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ., în condițiile în care s-a solicitat o modificare a dispozitivului sentinței. S-a apreciat că cererea tinde la o modificare a soluției, care nu poate fi realizată pe această cale, nefiind vorba, așa cum pretinde petenta, de o eroare asupra sumei ci, eventual, de o eroare de judecată, care poate fi îndreptată doar prin exercitarea căilor de atac.

3. Recursul exercitat împotriva hotărârii primei instanțe Încheierea menționată a fost atacată cu recurs de către cele două autorități petente, pentru motive pe care le-au încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În esență, recurentele au arătat că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, în sensul că instanța s-a referit la o cerere de suspendare a executării, deși în realitate cererea de lămurire a dispozitivului privește o sentință de anulare a unor acte administrative. De asemenea, recurentele au arătat că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 281 1 C. proc. civ., instanța considerând că în speță se pune problema unei erori de judecată, iar nu a unei lămuriri a dispozitivului în concordanță cu împrejurările reținute în considerente, procedură care nu este condiționată de exercitarea căilor de atac.

4. Apărările intimatei reclamante Prin notele scrise depuse la dosar, SC A. SRL Craiova a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, pe de o parte, că motivele invocate în cererea de lămurire a dispozitivului nu au constituit și motive de recurs împotriva sentinței de fond, deși puteau fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., ceea de atrage inadmisibilitatea cererii de lămurire a dispozitivului. Pe de altă parte, a arătat că lămurirea dispozitivului după soluționarea recursului declarat împotriva sentinței este tardivă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., ținând seama și de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente relevante, corespunzătoare motivelor de recurs Potrivit art. 281 1 C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. Legea nu prevede un termen în care să se ceară lămurirea și nu o condiționează de exercitarea căilor de atac, astfel că măsura poate fi dispusă oricând, având scopul de a clarifica, de a interpreta dispozitivul în vederea evitării dificultăților ce ar putea apărea în executare.

Cu referire concretă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte constată că în speță este întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât deși prin sentința a cărei lămurire s-a solicitat s-a dispus anularea unor acte administrativ-fiscale, instanța s-a referit la modificarea soluției date cu privire la cererea de suspendare, pe care a considerat-o inadmisibilă pe această cale. Și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat, instanța de fond reținând în mod greșit inaplicabilitatea dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte constată că prin dispozitivul sentinței nr. 141 din 5 iunie 2008 au fost anulate actele administrativ-fiscale emise de autoritățile pârâte, fără a se preciza cuantumul debitelor fiscale supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ, deși cererea de chemare în judecată, întreg probatoriul administrat în cauză și considerentele sentinței se referă expres la sumele detaliate la pct. I.1 în cuprinsul prezentei decizii. Cuantumul debitelor contestate nu a format obiect de analiză în recurs, controlul judiciar fiind concentrat asupra legalității impunerii, iar nu asupra întinderii obligațiilor fiscale. Această împrejurare nu împiedică însă utilizarea procedurii prevăzute în art. 281 1 C. proc.

civ., în vederea înlăturării dificultăților ce s-ar putea ivi în executare, mai ales în contextul specific procedurii fiscale, în care se poate afirma, pornind de la dispozițiile art. 209 alin. (1) C. proc. fisc. și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că obiectul contestației, atât în procedura administrativă, cât și în cea judiciară, rezidă în înseși impozitele, taxele și celelalte obligații fiscale impuse contribuabililor, iar nu în actul juridic prin care sunt stabilite acestea, privit în mod formal. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) – (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica încheierea atacată în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în nume propriu și în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Dolj împotriva Încheierii din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată în sensul că admite cererea formulată de D.G.F.P. Dolj în nume propriu și în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii . Lămurește dispozitivul sentinței nr. 141 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că debitul fiscal contestat de reclamanta SC A. SRL este în cuantum de 999.709,90 lei. Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.