ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2307/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 267 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Dolj - Serviciul inspecție fiscală Craiova și Agenția Națională de Administrare Fiscală București - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

A fost anulată în parte decizia din 4 martie 2009 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Soluționare a Contestațiilor cu privire la punctele 3 și 4 și a fost obligată această pârâtă să soluționeze pe fond contestația reclamantei cu privire la taxa pe valoare adăugată în sumă de 237.944 RON și cu privire la suma de 669.062 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată și majorări de întârziere. Instanța a menținut decizia din 4 martie 2009 cu privire la pct. 1 și 2. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC N.C.

SRL a formulat contestație împotriva deciziei din 04 martie 2009 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor privind soluționarea contestației depuse împotriva Raportului de inspecție fiscală din 30 septembrie 2008, a procesului-verbal de control din 30 septembrie 2008 și a deciziei de impunere din 30 septembrie 2009, acte administrative fiscale întocmite de reprezentanții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii - Serviciul Inspecție Fiscală Craiova.

S-a arătat că societatea a făcut obiectul unei inspecții fiscale generale în urma căreia reprezentanții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii - Serviciul Inspecție Fiscală Craiova au stabilit în sarcina societății următoarele obligații fiscale: - impozit pe profit 309.326 RON, - majorări de întârziere 259.080 RON, - taxa de valoare adăugată 1.620.136 RON, - majorări de întârziere TVA 544.786 RON. La data de 13 noiembrie 2009, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, solicitând declinarea cauzei la Curtea de Apel Craiova și, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 1624 din 16 noiembrie 2009, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC N.C. SRL și pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii - Serviciul Inspecție Fiscală Craiova și pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta SC N.C.

SRL a formulat plângere împotriva deciziei din 04 martie 209 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, iar conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel, văzând criteriul valoric al sumei contestate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. 3193/54/2009. La termenul din data de 14 ianuarie 2010 reprezentantul pârâților a invocat excepția inadmisibilității acțiunii referitor la sumele de la pct. 1, 2 și 3 din decizia de soluționare a contestației, arătând în ceea ce privește pct. 1 că decizia nu soluționează contestația pe fond, referitor la pct. 2 că a fost desființată parțial decizia de impunere, iar la pct. 3 este respinsă contestația ca nemotivată nefiind analizat fondul raportului fiscal.

Cu privire la această excepție pârâtul a depus note de ședință la termenul din 11 februarie 2010. La data de 11 februarie 2010 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că urmare controlului s-a depus o sesizare scrisă la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliției județului Dolj și care vizează întreaga sumă de 2.733.328 RON, și nu fracționat, motiv pentru care Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor ar fi trebuit să dispună suspendarea soluționării contestației pentru întreaga sumă, și nu fracționat.

Față de această precizare, reclamanta a solicitat, în principal, anularea deciziei din 04 martie 2009 privind pct. 2, 3, 4 și restituirea cauzei către Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru soluționarea cauzei pe fond, după finalizarea cercetărilor penale, iar în subsidiar reclamanta a considerat că instanța se poate pronunța pe fondul cauzei chiar și pe pct. 1 din decizia atacată, instanța având posibilitatea de a antama fondul cauzei, fiind admisibilă soluționarea întregii cauzei, deoarece nu se prejudiciază în nici un fel părțile în cauză, în condițiile în care se vor administra probe pentru a se verifica temeinicia raportului de inspecție fiscală.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a reținut că prin decizia de soluționare a contestației din 04 martie 2009 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor dată în soluționarea contestației depusă de societatea reclamantă împotriva deciziei de impunere din 30 septembrie 2008, s-a decis: 1) suspendarea soluționării cauzei referitoare la suma de 1.757.025 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 309.326 RON, majorări de întârziere în sumă de 259.080 RON, taxă pe valoare adăugată în sumă de 892.149 RON, majorări de întârziere în sumă de 296.470 RON aferente TVA, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii; 2) desființarea parțială a deciziei de impunere din 30 septembrie 2008 emisă de Direcția generală a finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii pentru suma de 69.297 RON, reprezentând taxă pentru valoare adăugată în sumă de 43.146 RON, majorări de întârziere în sumă de 26.151 RON, urmând ca organele de inspecție fiscală, prin alte persoane decât cele care au întocmit decizia de impunere contestată să procedeze la o nouă verificare a aceRONași perioade și aceluiași tip de impozit ținând cont de prevederile legale aplicabile în speță;

3) respingerea ca nemotivată a contestației formulată de SC N.C. SRL împotriva deciziei de impunere din 30 septembrie 2008 pentru taxa pe valoarea adăugată în sumă de 237.944 RON; 4) respingerea ca neîntemeiată și nemotivată a contestației formulată de SC N.C. SRL împotriva deciziei de impunere din 30 septembrie 2008 pentru suma de 669.062 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 446.897 RON și majorări de întârziere în sumă de 222.165 RON.

În ceea ce privește pct. 1) din Decizia din 4 martie 2009 instanța a reținut că reclamanta a formulat apărări de fond privind nerealitatea constatărilor organelor de inspecție fiscală din cuprinsul raportului de inspecție fiscală și a netemeiniciei deciziei de impunere, fără însă a contesta măsura suspendării soluționării cauzei referitoare la suma de 1.757.025 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 309.326 RON, majorări de întârziere în sumă de 259.080 RON, taxă pe valoare adăugată în sumă de 892.149 RON, majorări de întârziere în sumă de 296.470 RON aferente TVA, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 214 din O.G. nr. 92/2003, iar prin precizările acțiunii din datele de 11 februarie 2010 și 11 martie 2010 reclamanta a susținut că soluția suspendării se impunea pentru întreaga sumă ce a făcut obiectul sesizării organelor de urmărire penală, respectiv și pentru sumele ce au făcut obiectul pct. 2, 3 și 4 din decizia de soluționare a contestației.

Față de aceste aspecte, constatându-se că reclamanta nu a invocat motive de netemeinicie a soluției de suspendare a soluționării contestației până la pronunțarea pe latura penală, potrivit art. 214 din O.G. nr. 92/2003, ci a reiterat motivele de netemeinicie a deciziei de impunere, Curtea constată, în ceea ce privește pct. 1 din decizia din 04 martie 2009, că acțiunea reclamantului este inadmisibilă.

Față de faptul că Direcția generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenția Națională de Administrare Fiscală, în procedura prealabilă, prin pct. 2 al deciziei din 04 martie 2009 a desființat parțial decizia de impunere din 30 septembrie 2008 pentru suma de 69.297 RON, reprezentând taxă pentru valoare adăugată în sumă de 43.146 RON, majorări de întârziere în sumă de 26.151 RON, Curtea a apreciat că acțiunea reclamantei, în ceea ce privește aceste sume, este lipsită de interes, neexistând un folos practic ce ar putea fi obținut în condițiile în care actul administrativ fiscal, decizia de impunere, care ar fi avut efecte vătămătoare asupra societății reclamante a fost desființată.

Cu privire la soluția adoptată prin pct. 3 și 4 din dispozitivul deciziei din 04 martie 2009 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care contestația a fost respinsă ca nemotivată pentru taxa pe valoarea adăugată în sumă de 237.944 RON și ca nemotivată și neîntemeiată pentru suma de 669.062 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 446.897 RON și majorări de întârziere în sumă de 222.165 RON, instanța reține, din interpretarea dispozițiilor legale în materie, că lipsa motivelor de fapt și de drept în contestația administrativă trebuie îndeplinite în mod cumulativ, iar lipsa încadrării în drept nu împiedică soluționarea contestației în condițiile în care din expunerea situației de fapt și a sumelor contestate, există posibilitatea soluționării pe fond a contestației, respingerea contestației pentru lipsa încadrării în drept, fiind o măsură drastică luată cu exces de formalism.

Analizând contestația înregistrată din 21 noiembrie 2008 la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj - Administrația Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii Dolj, Curtea reține că reclamanta a criticat decizia de impunere prin raportare la fiecare motiv de fapt și de drept al acesteia, printr-o motivare amplă reclamanta expunându-și atât argumente de fapt, cât și de drept, în susținerea netemeiniciei și nelegalității măsurilor dispuse de organele de inspecție fiscală. Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod greșit Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenția Națională de Administrare Fiscală a reținut, în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată în sumă de 237.944 RON și suma de 669.062 RON reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 446.897 RON și majorări de întârziere în sumă de 222.165 RON, că reclamanta nu s-a conformat obligațiilor prevăzute de art. 206 din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. și art. 12.1 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 519/2005 în condițiile în care contestația reclamantei îndeplinește condiția motivării prin raportare la toate constatările organelor de inspecție fiscală, organul de soluționare competent nefiind pus în situația de a se substitui contestatoarei cu privire la motivele de fapt și de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal. În ceea ce privește pct. 4 din decizia din 04 martie 2009, Curtea reține de asemenea că sunt încălcate dispozițiile art. 217 din O.G. nr. 92/2003 potrivit cu care „dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei„ prin aceea că deși s-a reținut nemotivarea contestației, totuși aceasta a fost respinsă atât ca nemotivată cât și ca neîntemeiată.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea a constatat întemeiată în parte acțiunea reclamantei, urmând a fi anulată în parte decizia din 4 martie 2009 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Soluționare a Contestațiilor cu privire la pct. 3 și 4 și obligată această pârâtă să soluționeze pe fond contestația reclamantei cu privire la taxa pe valoare adăugată în sumă de 237.944 RON și cu privire la suma de 669.062 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată și majorări de întârziere, menținând decizia cu privire la pct. 1 și 2. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală.

și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, considerând că sentința atacată este nelegală și netemeinică. I. În recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj se critică soluția instanței de fond pentru că este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar și cele ale art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece nicăieri în cererile depuse la instanța de fond intimata nu a solicitat expres obligarea Agenția Națională de Administrare Fiscală la soluționarea pe fond a contestației formulate în procedura prealabilă împotriva sumelor de 237.944 RON și 669.062 RON, astfel că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut. Pe fondul recursului s-a apreciat că soluția instanței de fond este greșită pentru că potrivit art. 206 din O.G.

nr. 92/2003 și pct. 12.1 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 519/2005 se instituie obligativitatea contestatorului de a-și motiva în drept acțiunea și respingerea ca nemotivată nu reprezintă un exces de formalism, așa cum a apreciat instanța de fond. II. În recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală. au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece prevederile legale (art. 206 alin. (1) lit. c) și O.G. nr. 92/2003 - C. proc. fisc. și pct. 12.1. lit. a) și b) din Ordinul nr. 519/2005), stabilesc că facă nu sunt aduse argumente de fapt și de drept care să combată constatările organelor de inspecție fiscală, contestația poate fi respinsă ca nemotivată.

Referitor la suma de 669.062 RON înscrisă la pct. 4 se arată că această sumă este compusă din două alte sume, respectiv 446.897 RON - TVA pentru care contestația a fost respinsă ca neîntemeiată, iar pentru suma de 222.165 RON, reprezentând majorări de întârziere, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată și nemotivată. Însă suma de 222.165 RON este aferentă sumei de 684.841 RON - TVA și pentru această ultimă sumă contestația a fost respinsă ca neîntemeiată (pentru suma de 446.897 RON) și ca nemotivată (pentru suma de 237.944 RON) și de aceea s-a adoptat soluția respingerii ca neîntemeiată și nemotivată pentru suma de 222.165 RON. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea în totalitate a acțiunii precizate.

3. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente: Instanța de fond a anulat decizia din 4 martie 2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală. numai în privința pct. 3 și 4. La pct. 3 al deciziei a fost respinsă ca nemotivată contestația administrativă pentru TVA în valoare de 237.944 RON, iar la pct. 4 a fost respinsă ca neîntemeiată și nemotivată contestația adresată organului fiscal competent pentru suma de 669.062 RON reprezentând TVA - 446.897 RON și majorări de întârziere - 222.165 RON. Problema ce trebuie rezolvată în prezentul recurs este aceea dacă a fost sau nu motivată contestația în procedura administrativă formulată de reclamanta SC N.C.

SRL pentru cele două sume, respectiv 237.944 RON reprezentând TVA și 669.062 RON, din care 446.897 RON TVA și 222.165 RON - majorări de întârziere. Într-adevăr, art. 206 alin. (1) lit. a) și d) din O.U.G. nr. 92/2003 prevăd următoarele: „Contestația se formulează în scris și va cuprinde(…) c) motivele de fapt și de drept; d) dovezile pe care se întemeiază, iar sancțiunea pentru neindicarea motivelor de fapt și de drept este respingerea contestației ca nemotivată”. Din analiza contestației depuse de societatea reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală, a procesului-verbal de control din 20 septembrie 2008 și a deciziei de impunere din 30 septembrie 2008 rezultă că aceasta a fost motivată în fapt și în drept în privința sumelor prevăzute la pct. 3 și 4 din decizia din 4 martie 2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală și nu se impunea respingerea contestației ca nemotivată și pentru unele sume ca neîntemeiată.

Referitor la criticile privind obligarea organului fiscal să soluționeze pe fond contestația în privința acestor sume, respectiv că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, se constată că aceste critici sunt nefondate. Obligarea Agenția Națională de Administrare Fiscală. la soluționarea pe fond a acestei contestații este consecința anulării pct. 3 și 4 din decizia din 2009 și a caracterului obligatoriu al parcurgerii procedurii administrative. În condițiile în care au fost anulate unele puncte din decizie prin care organul de soluționare a contestației nu a analizat fondul problemei, ci a soluționat contestația printr-o excepție, chiar dacă nu se solicită expres, instanța trebuie să oblige organul fiscal să soluționeze pe fond contestația deoarece controlul judecătoresc nu poate fi exercitat în lipsa pronunțării organului fiscal.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice Dolj împotriva sentinței nr. 267 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2011.