ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.01.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2009

HOTĂRÂRE
09.01.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 514/CA din 17 noiembrie 2008, Curtea

de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea

formulată de recurentul A.V. privind sesizarea Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr.

47/1992, a admis recursul declarat împotriva Încheierii din 3 septembrie 2008

pronunțată de Tribunalul Iași pe care a casat-o și a trimis cauza la aceeași

instanță pentru rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 95 - art. 117 și art. 121

alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 131 - art. 136 C. proc. fisc., a

capitolului 7 din H.G. nr. 1391/2006 și a capitolului 7 din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru a pronunța această

hotărâre Curtea de Apel a reținut, în esență, că Tribunalul Iași a soluționat

excepția invocată de recurent respingând-o ca inadmisibilă, deși potrivit art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992 competența exclusivă să soluționeze aceste

excepții aparține Curții Constituționale.

Această instanță a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituțonalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

constatând că din actele dosarului rezultă că recursul a fost declarat în

termenul prevăzut de acest text de lege așa încât excepția nu are legătură cu

soluționarea cauzei.

Împotriva acestei decizii

recurentul A.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului se

susține că prin necomunicarea deciziei de respingere a excepției ridicate cu

privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

Curtea de Apel Iași a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 261 alin.

(3) și art. 266 alin. (3), ambele C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile de

la art. 255 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul consideră că i

s-a încalcat dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția revizuită

precum și accesul liber la justiție prevăzut de art. 21, prin menținerea în

forma actuală a dreptului de a ataca cu recurs în termen de 48 de ore de la

pronunțarea unei hotărâri sau decizii și nu de la comunicarea în formă scrisă,

după cum ar fi corect și riguros.

Examinând cauza în raport cu

actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recursul de față privește

numai partea din Decizia nr. 514/CA din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, referitoare la cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, întrucât pentru restul

dispozițiilor hotărârea este irevocabilă, fiind pronunțată în calea de atac a

recursului.

Textul legal vizat de

excepția de neconstituționalitate în discuție are următorul cuprins:

„Încheierea prin care a fost

respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată cu

recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțare”.

În cauză s-a constatat că

recurentul A.V. a declarat recurs împotriva Încheierii din 3 septembrie 2008 a

Tribunalului Iași, prin care i se respinsese cererea de sesizare a Curții

Constituționale, în termenul legal de 48 de ore de la pronunțarea acesteia, așa

încât, în mod legal Curtea de Apel Iași a stabilit că dispoziția legală

criticată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru acest considerent, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., reținând că în mod legal s-a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, se va respinge ca

nefondat recursul de față.

Respinge recursul declarat

de A.V., împotriva Deciziei nr. 514/CA din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-10-30
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4756/2009
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 514 din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de
ÎCCJ 2009-05-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6106/2009
ul exclusiv al Curții Constituționale, instanța de judecată trebuia să dispună sesizarea Curții Constituționale. Neprocedând în acest mod, și soluționând pe fond excepția, instanța și-a depășit atribuțiile, asumându-și atribuții rezervate î
ÎCCJ 2016-06-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2016
onalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 293/2004 în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5) și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. 5. Hotărârea instanței cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale Prin d
ÎCCJ 2010-01-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2010
juriștii având o competență recunoscută. 3. Excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurent Recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) și art. 87 din Legea nr. 303/2004 în raport cu disp
ÎCCJ 2008-05-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2478/2008
rii din 9 iunie 2008 pârâta a apreciat că, în cauza de față, excepția era admisibilă întrucât art. 29 alin. (6) al Legii nr. 47/1992 nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În consecință, re
Sursă