ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6391/2011

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Suceava la data de 5 mai 2008, reclamanta V.O. a chemat

în judecată pe pârâtul Municipiul Fălticeni, prin primar, solicitând instanței

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună desființarea dispoziției nr. 379/2008

emisă de pârât și obligarea acestuia la plata despăgubirilor pentru imobilele

preluate abuziv de stat și demolate.

Prin sentința civilă nr.

92 din 20 ianuarie 2009, Tribunalul Suceava, Secția civilă a respins acțiunea.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a probat faptul că părinții săi,

M.M. și M.F. au fost proprietarii unei case de locuit cu atelier, însă nu a

probat că imobilele au fost preluate abuziv în perioada 6 martie 1954 - 22

decembrie 1989.

Prin decizia nr. 75

din 15 mai 2009, Curtea de Apel Suceava, Secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins apelul declarat de reclamantă, reținând în

esență că aceasta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă preluarea de către

Statul Român a imobilelor revendicate, anul emigrării autorilor săi în Israel

sau descrierea detaliată a imobilelor demolate, astfel că, în lipsa acestor

dovezi, instanța nu poate stabili dacă situației juridice invocate i se aplică

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs

reclamanta V.O.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de

proprietate intelectuală la data de 14 iulie 2009.

La termenul de la 4

iunie 2010, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea

cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, iar la 4 iulie 2011, din

oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 23 septembrie

2011 când, instanța a invocat excepția perimării recursului.

Analizând cu

prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

Înalta Curte o va admite, pentru

considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1)

C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art.

249 și 250 C. proc. civ.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 4

iunie 2010, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

Din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 iunie 2011, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în

vederea continuării judecății.

Reținând

că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1)

C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea

operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de

dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să

constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta V.O. împotriva deciziei nr. 75 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2011.