ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9764/2009

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Cu notificarea nr. 294

din 13 august 2001, petentul V.T.

a

cerut

acordarea de despăgubiri, în sumă de 500 milioane lei vechi, pentru imobilul -

casă cu anexe gospodărești, care a fost situat în orașul Fălticeni, și care a

fost preluat în mod abuziv de stat și, ulterior, demolat, invocând incidența

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr. 550 din 18 martie 2008, P.M.

Fălticeni

a respins cererea

formulată de petentul V.T. (cu mențiunea că acesta a decedat iar procedura a

fost continuată de moștenitorii F.D.D. și F.D.), reținând că nu s-a făcut

dovada preluării abuzive de stat a imobilului compus din construcții (casă de

locuit și anexe gospodărești) și 252 m.p. teren, situat la adresa indicată de

petent.

Prin contestația

înregistrată, la 21 aprilie 2008, reclamanții F.D.

D. și F.D.

au solicitat anularea dispoziției menționate și admiterea cererii în

despăgubire.

În motivarea solicitării de despăgubire

reclamanții au susținut că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, în

condițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, astfel cum rezultă

din mențiunile adeverințelor nr. 4940 din 5 august 1977 a fostului C.P.O.

Fălticeni și nr. 14742 din 8 august 2001 emisă de pârâtă, preluarea

realizându-se în vederea realizării planului de sistematizare a orașului, cu

mențiunea că terenul s-a preluat în baza Decretului nr. l 7/1981, iar

construcțiile fără vreun titlu.

Prin sentința civilă nr.

1503 din 26 septembrie 2008, Tribunalul Suceava,

secția civilă,

a admis cererea, a anulat dispoziția și a constatat că reclamanții sunt

îndreptățiți să obțină măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești

pentru imobilul în litigiu.

În motivarea sentinței instanța a reținut că,

potrivit mențiunilor adreselor mai sus arătate, pârâtă, P.M. Fălticeni,

confirmă modalitățile de preluare ale imobilului, caz în care, solicitarea de

despăgubire formulată de reclamanți este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul

P.M. Fălticeni.

În motivarea apelului pârâtul a susținut că

despăgubirile acordate reclamanților de prima instanță, anume despăgubiri

bănești, contravin dispozițiilor art. 1 alin. (2) teza finală din Legea nr. 10/2001,

astfel de despăgubiri putând fi stabilite doar în condițiile legii speciale,

modalitate cu care este de acord în ipoteza respingerii apelului.

Totodată, pârâtul a reiterat, fără a

dezvolta, susținerea potrivit căreia reclamanții nu au făcut dovada preluării

abuzive de stat a imobilului în litigiu.

Prin decima civilă nr. 7

din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava,

secția civilă,

a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat, în parte sentința, în

sensul că a constatat că, pentru imobilul în litigiu, reclamanții sunt

îndreptățiți la obținerea de măsuri reparatorii prin echivalent, adică de

despăgubiri care însă se acordă în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

de stat, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceiași decizie

a fost respinsă excepția lipsei calității de parte a

apelantului M. Fălticeni.

În motivarea deciziei instanța a reținut că

primul motiv de apel este întemeiat, întrucât prin dispozițiile Legii nr. 10/2001

nu se prevede posibilitatea acordării de către pârât de despăgubiri bănești

pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada de referință prevăzută de

acest act normativ, regimul stabilirii și plății unor astfel de despăgubiri

fiind cel imperativ instituit prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, caz în

care se impune schimbarea sentinței sub acest aspect.

Referitor la cele de-al doilea motiv de apel

formulat de pârât, instanța a reținut că nu poate fi primit, întrucât

reclamanții au probat faptul preluării abuzive de către stat a imobilului.

Astfel, instanța de apel a reținut că

potrivit mențiunilor adresei nr. 4940 din 5 august 1977 a fostului C.P.O.

Fălticeni, casa de locuit care a aparținut autorilor reclamanților, aspect

necontestat de pârât, compusă din 6 camere, 2 bucătării și o sală, a fost

demolată în luna noiembrie 1976 în vederea realizării planului de

sistematizarea a O. Fălticeni, aspect confirmat și prin mențiunile nr. 14742

din 8 august 2001 emisă de pârâtă, prin care se atestă și faptul preluării terenului

în baza Decretului nr. 17/1981.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul

P.M. Fălticeni, invocând incidența motivelor prevăzute de dispozițiile art. 304

pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului pârâtul susține că „instanța

de fond a

admis contestația formulată de

reclamanți trecând cu ușurință peste motivul

principal al respingerii notificării, acela de a nu face dovada

preluării abuzive a

imobilului

solicitat (un document juridic valabil)”

și că împotriva hotărârii

primei instanțe a formulat apel, prin

care a invocat două motive, însă instanța de apel „s-a limitat a dezvolta mai

mult primul punct al cererii” iar

„cu

privire la cel de-al doilea a reținut fără temei legale că preluarea abuzivă

s-a

făcut având ca bază o

adeverință, nr. 4940 din 5 august 1977, ceea ce nu este admis

potrivit

legii”, motiv pentru care se impune casarea celor două hotărâri cu trimiterea

cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății.

Analizând recursul, Înalta

Curte constată că nu poate fi primit pentru

următoarele considerente:

În drept,

recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta

sa depinde, în primul rând, de modul cum sunt formulate motivele de recurs,

căci numai motivul formulat în scris și numai în măsura în care a fost dezvoltat

poate fi cercetat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Când recursul nu este motivat sau când se

indică doar formal anumite motive de recurs, fără însă ca acestea să fie în

vreun mod dezvoltate în raport cu considerentele hotărârii atacată, calea de

atac este lovită de nulitate.

În speța supusă analizei,

prin cererea de recurs pârâtul a indicat trei

motive de recurs, anume cele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ.

Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se

poate cere modificarea unei hotărâri când instanța, interpretând greșit actul

juridic

dedus judecății, a schimbat natura

ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al

acestuia

iar potrivit pct. 9, când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost data cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10,

potrivit căruia se poate cere casarea unei hotărâri când instanța nu s-a pronunțat

asupra unui

mijloc de apărare sau asupra

unei dovedi administrate, care erau hotărâtoare

pentru dezlegarea

pricinii, se constată că nu mai poate face obiectul analizei întrucât a fost

abrogat prin dispozițiile Legii nr. 219/2005.

Or, din dezvoltarea motivelor de recurs se

constată ca pârâtul nu a invocat nicio critică care să se circumscrie motivelor

de recurs prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., mai sus

enunțate.

De altminteri, verificând lucrările dosarului

se constată că reclamanții a învestit instanțele de fond cu judecata unei

contestații, formulată de reclamanți, în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, împotriva dispoziției nr. 550 din 18 martie 2008 emisă P.M.

Fălticeni, iar instanțele de fond s-au pronunțat cu privire la acest act

juridic, fără a-i schimba natura ori înțelesul, caz în care indicarea în

declarația de recurs, a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se

dovedește a fi formală.

Totodată, simpla afirmație formulată de

pârât, în sensul că statuarea instanței de apel cu privire la un anumit mijloc

de dovadă (adresa nr. 4940 din 5 august 1977 a fostului C.P.O. Fălticeni) ar fi

contrară legii, nu îndeplinește condiția referitoare la motivare și nu permite

încadrarea acestei afirmații în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Aceasta întrucât, nu se indică textul de lege

sau principiul de drept încălcat și, respectiv, nu se arată sensul în care ar

fi avut loc această încălcare, caz în care, această afirmație, formulată în

termeni generali, nu întrunește caracterul unei critici de nelegalitate.

În concluzie, se constată că pârâtul, în

realitate, prin motivele de recurs, s-a rezumat să enunțe afirmații cu caracter

general la adresa considerentelor pe baza cărora instanța de apel a soluționat

pricina, caz în care, Înalta Curte este pusă în imposibilitate de a-și exercita

dreptul său de control cu privire la hotărârea recurată.

Așa fiind, reținând și că în cauză nu sunt

date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate

cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecății este lovit de

nulitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul P.M.

Fălticeni prin primar împotriva deciziei nr. 7 din 20 ianuarie 2009 a Curții de

Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

decembrie 2009.