ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9764/2009

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Cu notificarea nr. 294 din 13 august 2001, petentul V.T. a cerut acordarea de despăgubiri, în sumă de 500 milioane lei vechi, pentru imobilul - casă cu anexe gospodărești, care a fost situat în orașul Fălticeni, și care a fost preluat în mod abuziv de stat și, ulterior, demolat, invocând incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Prin dispoziția nr. 550 din 18 martie 2008, P.M. Fălticeni a respins cererea formulată de petentul V.T. (cu mențiunea că acesta a decedat iar procedura a fost continuată de moștenitorii F.D.D. și F.D.), reținând că nu s-a făcut dovada preluării abuzive de stat a imobilului compus din construcții (casă de locuit și anexe gospodărești) și 252 m.p.

teren, situat la adresa indicată de petent. Prin contestația înregistrată, la 21 aprilie 2008, reclamanții F.D. D. și F.D. au solicitat anularea dispoziției menționate și admiterea cererii în despăgubire. În motivarea solicitării de despăgubire reclamanții au susținut că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, astfel cum rezultă din mențiunile adeverințelor nr. 4940 din 5 august 1977 a fostului C.P.O. Fălticeni și nr. 14742 din 8 august 2001 emisă de pârâtă, preluarea realizându-se în vederea realizării planului de sistematizare a orașului, cu mențiunea că terenul s-a preluat în baza Decretului nr. l 7/1981, iar construcțiile fără vreun titlu.

Prin sentința civilă nr. 1503 din 26 septembrie 2008, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis cererea, a anulat dispoziția și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să obțină măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu. În motivarea sentinței instanța a reținut că, potrivit mențiunilor adreselor mai sus arătate, pârâtă, P.M. Fălticeni, confirmă modalitățile de preluare ale imobilului, caz în care, solicitarea de despăgubire formulată de reclamanți este întemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P.M. Fălticeni. În motivarea apelului pârâtul a susținut că despăgubirile acordate reclamanților de prima instanță, anume despăgubiri bănești, contravin dispozițiilor art. 1 alin. (2) teza finală din Legea nr. 10/2001, astfel de despăgubiri putând fi stabilite doar în condițiile legii speciale, modalitate cu care este de acord în ipoteza respingerii apelului.

Totodată, pârâtul a reiterat, fără a dezvolta, susținerea potrivit căreia reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive de stat a imobilului în litigiu. Prin decima civilă nr. 7 din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat, în parte sentința, în sensul că a constatat că, pentru imobilul în litigiu, reclamanții sunt îndreptățiți la obținerea de măsuri reparatorii prin echivalent, adică de despăgubiri care însă se acordă în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de stat, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceiași decizie a fost respinsă excepția lipsei calității de parte a apelantului M. Fălticeni.

În motivarea deciziei instanța a reținut că primul motiv de apel este întemeiat, întrucât prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu se prevede posibilitatea acordării de către pârât de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada de referință prevăzută de acest act normativ, regimul stabilirii și plății unor astfel de despăgubiri fiind cel imperativ instituit prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, caz în care se impune schimbarea sentinței sub acest aspect. Referitor la cele de-al doilea motiv de apel formulat de pârât, instanța a reținut că nu poate fi primit, întrucât reclamanții au probat faptul preluării abuzive de către stat a imobilului. Astfel, instanța de apel a reținut că potrivit mențiunilor adresei nr. 4940 din 5 august 1977 a fostului C.P.O.

Fălticeni, casa de locuit care a aparținut autorilor reclamanților, aspect necontestat de pârât, compusă din 6 camere, 2 bucătării și o sală, a fost demolată în luna noiembrie 1976 în vederea realizării planului de sistematizarea a O. Fălticeni, aspect confirmat și prin mențiunile nr. 14742 din 8 august 2001 emisă de pârâtă, prin care se atestă și faptul preluării terenului în baza Decretului nr. 17/1981. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul P.M. Fălticeni, invocând incidența motivelor prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului pârâtul susține că „instanța de fond a admis contestația formulată de reclamanți trecând cu ușurință peste motivul principal al respingerii notificării, acela de a nu face dovada preluării abuzive a imobilului solicitat (un document juridic valabil)” și că împotriva hotărârii primei instanțe a formulat apel, prin care a invocat două motive, însă instanța de apel „s-a limitat a dezvolta mai mult primul punct al cererii” iar „cu privire la cel de-al doilea a reținut fără temei legale că preluarea abuzivă s-a făcut având ca bază o adeverință, nr. 4940 din 5 august 1977, ceea ce nu este admis potrivit legii”, motiv pentru care se impune casarea celor două hotărâri cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: În drept, recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta sa depinde, în primul rând, de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris și numai în măsura în care a fost dezvoltat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Când recursul nu este motivat sau când se indică doar formal anumite motive de recurs, fără însă ca acestea să fie în vreun mod dezvoltate în raport cu considerentele hotărârii atacată, calea de atac este lovită de nulitate. În speța supusă analizei, prin cererea de recurs pârâtul a indicat trei motive de recurs, anume cele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia iar potrivit pct. 9, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10, potrivit căruia se poate cere casarea unei hotărâri când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovedi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, se constată că nu mai poate face obiectul analizei întrucât a fost abrogat prin dispozițiile Legii nr. 219/2005.

Or, din dezvoltarea motivelor de recurs se constată ca pârâtul nu a invocat nicio critică care să se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., mai sus enunțate. De altminteri, verificând lucrările dosarului se constată că reclamanții a învestit instanțele de fond cu judecata unei contestații, formulată de reclamanți, în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, împotriva dispoziției nr. 550 din 18 martie 2008 emisă P.M. Fălticeni, iar instanțele de fond s-au pronunțat cu privire la acest act juridic, fără a-i schimba natura ori înțelesul, caz în care indicarea în declarația de recurs, a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se dovedește a fi formală.

Totodată, simpla afirmație formulată de pârât, în sensul că statuarea instanței de apel cu privire la un anumit mijloc de dovadă (adresa nr. 4940 din 5 august 1977 a fostului C.P.O. Fălticeni) ar fi contrară legii, nu îndeplinește condiția referitoare la motivare și nu permite încadrarea acestei afirmații în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Aceasta întrucât, nu se indică textul de lege sau principiul de drept încălcat și, respectiv, nu se arată sensul în care ar fi avut loc această încălcare, caz în care, această afirmație, formulată în termeni generali, nu întrunește caracterul unei critici de nelegalitate. În concluzie, se constată că pârâtul, în realitate, prin motivele de recurs, s-a rezumat să enunțe afirmații cu caracter general la adresa considerentelor pe baza cărora instanța de apel a soluționat pricina, caz în care, Înalta Curte este pusă în imposibilitate de a-și exercita dreptul său de control cu privire la hotărârea recurată.

Așa fiind, reținând și că în cauză nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul P.M. Fălticeni prin primar împotriva deciziei nr. 7 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.