ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4085/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4085/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra
recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 641 din 6
septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, s-a respins ca
nefondată contestația formulată de către reclamantul B.M. în contradictoriu cu
pârâtul municipiul Fălticeni prin primar.
La soluționarea cauzei s-au avut în
vedere probele administrate față de care s-au reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 719 din 11 mai
2005 s-a respins cererea de despăgubiri bănești formulată de către reclamant și
s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent constând în acțiuni la societăți
comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală
folosite exclusiv în procesul de privatizare, după opțiunea reclamantului, cu
referire la dispozițiile art. 11 alin. (4), (7) și (8) din Legea 10/2001.
Reclamantul a fost proprietarul
imobilului casă de locuit și 200 mp teren aferent, imobil expropriat prin
Decretul nr. 408/1981 cu acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 300 lei
numai pentru suprafața de teren.
Casa a fost demolată iar terenul este
ocupat de un ansamblu de blocuri.
Măsurile reparatorii în echivalent
au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 4, 7 și 8 din
Legea 10/2001.
Pentru suprafața de 249,78 mp teren
solicitat a fi restituit în natură reclamantul nu a făcut dovada proprietății
iar acest teren nu a făcut nici obiectul notificărilor formulate în temeiul
Legii 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 295 din 11
decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, s-a admis
apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe, care a fost
schimbată după cum urmează:
S-a admis în parte acțiunea. S-a
desființat parțial dispoziția nr. 719 din 11 mai 2005 emisă de către pârât. S-a
constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii constând în
despăgubiri bănești, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru
imobilul casă de locuit expropriat prin Decretul nr. 408/1981. A fost obligat
primarul municipiul Fălticeni să facă reclamantului ofertă de compensare cu
alte bunuri sau servicii în echivalent sau de despăgubiri acordate în
condițiile legii speciale (capitolul VII din Legea 247/2005), pentru terenul
aferent construcțiilor de 200 mp. A fost obligat intimatul să plătească
reclamantului suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei de apel, s-au
arătat următoarele:
Construcțiile expropriate au fost
demolate, astfel încât, acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin
echivalent.
Cu referire la dispozițiile art. 1
alin. (2) din Legea 10/2001 republicată, art. 11 alin. (2), (5), (6), (7) și
(8) din aceeași lege, s-a reținut că reclamantul este îndreptățit să primească
despăgubiri acordate în condițiile legii speciale cu Titlul VII.
În condițiile în care terenul nu
este restituibil datorită construcțiilor existente pe el și afectațiunilor
necesare folosirii acestora, s-a apreciat incidența art. 11 alin. (4) din lege,
reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent constând în
compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de pârâtă sau despăgubiri
acordate în condițiile legii speciale.
Împotriva deciziei de apel au
declarat recurs ambele părți.
Reclamantul a criticat decizia
pentru următoarele motive:
Prin decizia Curții de Apel s-a
anulat dispoziția emisă de Judecătoria Municipiului Fălticeni dar aceasta a
fost dată de Primăria Municipiului Fălticeni.
I s-au acordat despăgubiri
bănești în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru construcțiile expropriate dar
nu se menționează suma.
Solicită restituirea în natură a
suprafeței de teren de 272 mp pe vechiul amplasament, întrucât concesiunea a
fost făcută după efectuarea notificării în temeiul Legii nr. 10/2001.
Se solicită anularea concesiunii
asupra terenului pentru același motiv pentru care solicită restituirea în
natură.
Instanța a dispus să i se
plătească suma de 1000 RON, dar a cheltuit 1700 RON conform actelor din dosar.
Pârâtul Municipiul Fălticeni a
criticat decizia pentru următoarele motive:
Instanța a acordat despăgubiri
bănești în loc de măsuri reparatorii în echivalent, așa cum prevede art. 11 din
Legea nr. 10/2001.
Terenul a fost atribuit pe alt
amplasament.
Întrucât s-a admis în parte
acțiunea, nu trebuia să se acorde cheltuielile de judecată solicitate de către
reclamant.
Analizând decizia de apel în raport
de criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul fondat al ambelor
recursuri, în limita motivelor apreciate ca întemeiate, după cum urmează:
Recursul declarat de reclamant:
Prima critică formulată nu
constituie un motiv de recurs sub incidența art. 304 C. proc. civ. ci o eroare
materială ce poate fi îndreptată în condițiile prevăzute de art. 281 C. proc.
civ.
Cea de-a doua critică urmează să
fie analizată împreună cu prima critică din celălalt recurs, datorită legăturii
evidente dintre acestea.
În condițiile în care s-a reținut că
imobilul în litigiu a fost expropriat, acestuia îi sunt aplicabile, indiferent
că sunt terenuri sau construcții, dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001
care reglementează exclusiv, cu caracter special, situația imobilelor
expropriate.
Art. 11 din Legea nr. 10/2001, atât
republicată cât și anterior, nu prevede ca modalitate de despăgubire forma
bănească așa cum s-a dispus de către instanța de apel.
Făcându-se aplicarea art. 11 din
Legea nr. 10/2001 se constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri
reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii
speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, titlul VII din
Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție, în limita sumei de 85.000 RON
stabilită în cauză.
Cuantumul despăgubirilor poate fi
stabilit de către instanță, prin interpretarea art. 16 din titlul VII al Legii
nr. 247/2007, ținând cont și de faptul că la data intrării în vigoare a noii
legi, dispoziția era contestată în fața instanței de judecată.
Prin recurs reclamantul solicită
restituirea unei suprafețe de 272 mp deși prin notificare a solicitat 200 mp,
în aceste limite fiind și soluționată notificarea.
Instanța de apel a reținut că
terenul nu este liber în sensul legii și deci restituibil, întrucât din
expertiza de specialitate efectuată în cauză rezultă terenul de 200 mp este
afectat de magazinul SC H. SRL pe o suprafață de 46 mp, platformă parcare de
115 mp și spațiu verde de 39 mp.
Instanța de apel a făcut o greșită
aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001, care prevede
posibilitatea pentru persoana îndreptățită să opteze pentru restituirea în
natură și pentru imobilele care fac obiectul unui contract de concesiune [alin.
(1)], urmând a se subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice
care a încheiat un asemenea contract, dacă acest contract a fost încheiat
potrivit legii.
Pe de altă parte, potrivit aceluiași
raport de expertiză magazinul este construit din panouri demontabile, ceea ce
nu constituie un impediment pentru restituirea imobilului în natură, în lumina
Legii nr. 10/2001 [art. 10 alin. (3)].
Prin urmare, se constată că
reclamantul este îndreptățit să i se restituie terenul în natură, urmând ca
raporturile cu concesionarul care îl ocupă să se deruleze în condițiile
prevăzute de art. 14 din Legea 10/2001, sub rezerva valabilității contractului
de concesiune.
Valabilitatea contractului de
concesiune solicitată a fi verificată de către reclamant nu poate fi analizată
în litigiul de față în cadrul procesual al recursului, întrucât constituie o
cerere nouă în condițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce privește cheltuielile
de judecată, critică regăsită și în cuprinsul recursului declarat de pârât, se
constată că în condițiile art. 274 C. proc. civ., reținute și de instanța de
apel, reclamantului i se cuvin cheltuieli de judecată de 1700 RON în dosarul de
apel.
Recursul declarat de pârât:
Prima și ultima critică au fost
soluționate prin corelație cu criticile formulate de către reclamant, astfel
cum s-a arătat mai sus.
Critica referitoare la atribuirea
pe un alt amplasament este în afara cauzei în condițiile în care prin decizia
de apel nu s-a dispus restituirea în natură a terenului.
Urmare a criticilor apreciate ca
fondate în ambele recursuri, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și
cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 296 C. proc. civ., Înalta
Curte urmează să admită ambele recursuri formulate în cauză și să dispună după
cum urmează:
Va admite recursurile declarate de
reclamantul B.M. și de pârâtul Municipiul Fălticeni prin Primar împotriva
deciziei 295 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.
Va modifica în parte decizia în
sensul că: va schimba în tot sentința nr. 641 din 6 septembrie 2005 pronunțată
de Tribunalul Suceava, secția civilă. Va admite contestația. Va anula
dispoziția nr. 719 din 11 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Fălticeni. Va
dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 200 mp situat în
municipiul Fălticeni identificat conform raportului de expertiză topografică
întocmit de expert F.J. (filele nr. 70 și următoarele din dosarul de apel) cu
obligația restituirii despăgubirilor primite în sumă de 300 lei reactualizată.
Va constata că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent
constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul
de stabilire și plată a despăgubirilor, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în
limita sumei de 85.000 Ron, pentru imobilul construcție.
Va menține celelalte dispoziții ale
deciziei de apel.
Va obliga pe pârât la plata sumei de
2320 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant (din care 620 Ron
în dosarul de recurs), cu aplicarea art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de
reclamantul B.M. și de pârâtul municipiul Fălticeni prin primar împotriva
deciziei 295 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.
Modifică în parte decizia în sensul
că:
Schimbă în tot sentința nr. 641 din
6 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă.
Admite contestația.
Anulează dispoziția nr. 719 din 11
mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Fălticeni.
Dispune restituirea în natură a
terenului în suprafață de 200 mp situat în municipiul Fălticeni identificat
conform raportului de expertiză topografică întocmit de expert F.J. (filele nr.
70 și următoarele din dosarul de apel) cu obligația restituirii despăgubirilor
primite în sumă de 300 lei reactualizată.
Constată că reclamantul este
îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri
acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a
despăgubirilor, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în limita sumei de 85.000
Ron, pentru imobilul construcție.
Menține celelalte dispoziții ale
deciziei de apel.
Obligă pe pârât la plata sumei de
2320 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi
18 mai 2007.