ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2963/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 august 2004 reclamanta

C.G.V. a chemat în judecată pe pârâtul municipiul Fălticeni, prin primar,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i restituie prin

echivalent bănesc suprafața de teren de 924 mp, situată în intravilanul

orașului Fălticeni, bun ce a fost revendicat prin sentința civilă nr. 1318 din

2 iunie 1999 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, hotărâre definitivă și

irevocabilă.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că prin menționata sentință civilă au fost rezolvate două capete de

cerere: nulitatea absolută a declarației de donație făcută de defunctul G.I.;

obligarea pârâtului la restituirea în natură, prin echivalent, a suprafeței de

924 mp teren în intravilanul municipiului Fălticeni. Temeiul juridic în baza

căruia s-a admis acțiunea reclamantei a fost art. 119 alin. (3) din Legea nr.

18/1991, modificată prin Legea nr. 169/1997. Deoarece cu ocazia punerii în

executare a sentinței și în urma demersurilor administrative întreprinse s-a

constatat că nu există posibilitatea compensării în natură a terenului cu unul

de aceeași categorie și zonă, reclamanta a cerut prin acțiune restituirea prin

echivalent bănesc.

Învestită, inițial, cu soluționarea

cauzei, Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr. 1238 din 17 septembrie

2004, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Suceava, având în

vedere prevederile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 și cât timp

reclamanta a invocat prin acțiune dispozițiile art. 26 alin. (3) din acest act

normativ.

Tribunalul Suceava, secția civilă,

prin sentința nr. 1042 din 19 ianuarie 2006, a admis acțiunea formulată de

reclamanta C.G.V. și l-a obligat pe pârâtul municipiul Fălticeni, prin primar

să-i restituie suma de 53.944 lei, reprezentând echivalentul bănesc a

suprafeței de 924 mp teren, situat în intravilanul localității Fălticeni, cu

motivarea că atât timp cât se confirmă imposibilitatea compensării în natură a

terenului, pârâtul este ținut să o despăgubească pe reclamantă în baza art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 998 C. civ.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia nr. 280 din 16 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de

pârâtul municipiul Fălticeni, prin primar și a schimbat în tot sentința

Tribunalului Suceava, în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea. Prin

aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamantă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut și motivat că potrivit art. 20 și art. 21 din Legea nr. 10/2001,

coroborate cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., parcurgerea

procedurii administrative este obligatorie și condiționează, în mod absolut,

acțiunea în justiție. Așa cum rezultă din actele dosarului acțiunea reclamantei

este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și cum reclamanta nu a

parcurs procedura administrativă și s-a adresat direct instanței de judecată,

acțiunea nu poate fi primită.

Apelul reclamantei prin care își

exprima nemulțumirea cu privire la cuantumul despăgubirii acordate de tribunal,

care nu reprezintă valoarea de circulație a terenului, a fost, în consecință,

respins.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, a declarat recurs reclamanta C.G.V. care a reproșat instanței că

a calificat greșit acțiunea care „este o cerere pe dreptul civil, în care am

făcut trimitere și la legile speciale care stipulează luarea de măsuri

reparatorii, pentru toate cazurile”. Greșit nu s-a administrat o nouă expertiză

pentru evaluarea corectă a terenului.

Recursul este fondat, în sensul

considerentelor care succed:

Prin sentința civilă nr. 1318 din 2

iunie 1999 Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea formulată de reclamanta

C.G.V., în contradictoriu cu pârâții municipiul Fălticeni, prin primar și

Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și s-a constatat

nulă declarația de donație din 29 martie 1977 formulată de autorul reclamantei,

G.I., în favoarea Statului Român. Au fost obligați pârâții la reparație în

sensul restituirii către reclamantă, în echivalent, a suprafeței de 924 mp

teren intravilan, în raza municipiului Fălticeni.

Conform considerentelor acestei

sentințe (file 5-7 dosar judecătorie), acțiunea reclamantei a fost apreciată de

instanță ca fondată și admisă în baza art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

și art. 119 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr.

169/1997, deci pe legile fondului funciar, ca „legi speciale de reparație”.

Sentința a rămas definitivă, ca

urmare a respingerii apelurilor declarate de pârâți prin decizia civilă nr.

2237 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Suceava, și irevocabilă, prin decizia nr.

585 din 22 februarie 2002 a Curții de Apel Suceava, care a respins recursul

Statului Român.

Urmare a demersurilor întreprinse de

reclamantă pentru aducerea la îndeplinire a sentinței Judecătoriei Fălticeni,

Primăria municipiului Fălticeni, prin adresa nr. 16801 din 25 august 2004 (fila

13 dosar judecătorie), i-a comunicat că hotărârea „nu poate fi pusă în

executare întrucât vechiul amplasament face parte din domeniul public, fiind

ocupat de o construcție (bloc). Alte suprafețe de teren de aceeași calitate și

categorie nu sunt disponibile”. În finalul adresei, Primăria municipiul

Fălticeni o îndrumă pe reclamantă „să urmeze calea legală cu privire la

acordarea de despăgubiri”.

Față de cele ce preced, se constată

că instanțele au calificat greșit demersul judiciar întreprins de reclamantă ca

fiind fondat pe prevederile Legii nr. 10/2001, chiar dacă în acțiune s-au

folosit, ca argumente, dispozițiile art. 26 alin. (3) din această lege,

întrucât scopul urmărit de petentă îl reprezintă obținerea de reparații

pecuniare pentru un teren ce nu-i poate fi restituit, prin compensare cu un alt

teren echivalent, drept ce i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă și

irevocabilă dată în materia fondului funciar.

Cum izvorul pretențiilor solicitate

de reclamantă se găsește într-o hotărâre judecătorească din domeniul funciar,

competența de soluționare a cauzei revine, în primă instanță, judecătoriei,

conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Întrucât instanțele au soluționat

cauza, urmare a calificării greșite a acțiunii, cu neobservarea normelor

referitoare la competența după materie, se impune admiterea recursului declarat

de reclamantă, casarea hotărârilor pronunțate cu încălcarea acestor norme și

reluarea judecății la Judecătoria Fălticeni, ca instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

C.G.V. împotriva deciziei nr. 280 din 16 noiembrie 2006 a Curții de Apel

Suceava, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 1042 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Suceava, secția civilă, ca

și sentința civilă nr. 1238 din 17 septembrie 2004 a Judecătoriei Fălticeni și

trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru soluționare pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2007.