ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7717/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra

recursului civil de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea formulată la 20 aprilie

2007 reclamantul S.F.R. a solicitat în contradictoriu cu municipiul Fălticeni

revizuirea deciziei nr. 1016/2004 a Curții de Apel Suceava în temeiul art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

În fapt revizuentul a invocat

împrejurarea că la 23 martie 2007 a obținut planul de situație al SC E.M.

Suceava din care rezultă că suprafața de 1370 mp revendicată de el nu este

străbătută de cabluri electrice de apă sau canalizare cum s-a stabilit prin

decizia atacată, rețelele de acest gen fiind distribuite de jur împrejur celor

1370 mp, pe teren neexistând nici plantații care să-i confere destinația de

parc.

Curtea de Apel Suceava prin decizia

nr. 169 din 22 mai 2007 a respins cererea de revizuire ca nefondată .

În motivarea deciziei, instanța a

constatat că înscrisul invocat în susținerea cererii a fost emis ulterior

deciziei atacate și relevă faptul că terenul nu este afectat de utilitățile

enumerate și reținute în decizia nr. 1016/2004.

S-a constatat că actul prezentat nu

poate constituit un înscris doveditor nou, el fiind emis după pronunțarea

hotărârii atacată, el neavând caracterul unui înscris doveditor reținut de

partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat din motive mai presus de

voința părții.

Împotriva deciziei nr. 169/2007

revizuentul a formulat recurs la 22 aprilie 2007 invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În fapt recurentul a reluat

motivarea din cererea de revizuire arătând că a obținut în 2007 luna martie de

la SC E.M. Suceava și de la SC A. SA Suceava două planuri de situație din

Fălticeni care atestă că terenul revendicat de el nu este străbătut de conducte

și utilități care să împiedice restituirea lui în natură.

Recurentul a criticat soluția de

respingere a cererii de revizuire pentru împrejurarea că nu s-a constatat că

soluționând recursul, curtea de apel a făcut o apreciere neconformă cu probele

administrate și că deși s-a reținut că terenul nu este liber nu s-au făcut

săpături pentru a se constata acest lucru. S-a mai criticat greșita apreciere a

instanței de recurs în sensul că terenul este un parc, în cauză prezentându-se

fotografii ce înfățișau alt teren și nu cel în discuție.

Cât privește aprecierea că înscrisul

prezentat nu reprezintă un înscris nou s-a arătat că problema conductelor s-a

pus pentru prima dată în decizia pronunțată în apel, fără a se dezvolta în fond

sau în concluziile din apel.

Recursul nu este fondat și se va

respinge pentru considerentele ce urmează.

Tribunalul Suceava prin sentința

civilă nr. 450 din 24 iunie 2003 a admis acțiunea reclamantului S.F.R.

(înregistrată la 24 septembrie 2001), a anulat dispozițiile nr. 232 și nr.

338/2001 emise de Primăria municipiului Fălticeni și a dispus restituirea către

reclamant a suprafeței de 1370 mp teren aferent situat în orașul Fălticeni,

(conform identificării lui prin expertiză) și s-a dispus, totodată plata către

reclamant a sumei de 189.700.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru imobilul

casă de locuit (demolată).

Curtea de Apel Suceava a pronunțat

decizia nr. 1016 din 16 aprilie 2004 a admis apelul municipiului Fălticeni și a

schimbat sentința civilă nr. 450 în sensul că s-a înlăturat dispoziția de

restituire în natură a suprafeței de 1370 mp teren situat în municipiul Fălticeni.

S-au păstrat celelalte dispoziții.

Instanța a reținut din actele depuse

de pârât în apel și din cercetarea la fața locului că terenul în litigiu este

un parc situat între blocuri cu copaci în vârstă de 25-30 ani și sub teren se

află cabluri electrice și telefonice , iar pe margini conducte de gaze și

canalizare pentru deservirea blocurilor din zonă.

Ca urmare, s-a constatat că terenul

nu este liber pentru a putea fi restituit în natură.

Înalta Curte de Casație și Justiție

prin decizia civilă nr. 1066 din 10 noiembrie 2005 a constatat nul recursul

declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 1016/2004 a Curții de Apel

Suceava.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă după darea hotărârii s-au

descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților sau dacă

s-a modificat sau desființat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Înscrisurile de care recurentul a

înțeles să se folosească în revizuire sunt schițe ale terenului revendicat

(filele 4,9 și 10) precum și două adrese primite de revizuent de la două

societăți comerciale SC E.M. Suceava, cu nr. 159 din 23 martie 2007 (fila 5) și

respectiv și de la SC A. SA Suceava nr. 423 din 22 martie 2007 (fila 8 din

dosarul de revizuire al curții de apel ).

Prima adresă exprimă un aviz de

amplasament favorabil pe terenul din strada S. nr. 70 fără să reiasă din act

pentru ce obiectiv s-a dat avizul, iar secunda adresă confirmă faptul că

porțiunea din terenul revendicat, are aceeași situație fără să se înregistreze

schimbări în raport de constatările din anul 2006. Este vorba așadar de o

corespondență ulterioară deciziei nr. 1016/2007 pe care petiționarului

revizuent a avut-o cu diferite societăți.

Planșele reprezentând schițele

terenului nu sunt o noutate, asemenea schițe existând și în dosarul instanței

de apel.

Ca urmare instanța a constatat în

mod legal și temeinic că actele invocate nu reprezintă acte noi care să fi fost

descoperite, în termenii Codului de procedură civilă, adică ele să fi existat

la momentul pronunțării hotărârii dar din motive expres prevăzute de textul

art. 322 pct. 5, ele să nu fi putut fi prezentate în cauză.

Or, se constată că asemenea planuri

au existat în cauză și deci, o interpretare nouă pe reprezentările și

semnificațiile de tehnică reproductivă, neputând fi pusă din nou în discuție pe

cale unei revizuirii.

Corespondența purtată de revizuent

ulterior judecării apelului nu are nici ea caracterul de înscris nou prin aceea

că ea relevă o corespondență ulterioară hotărârii între părți.

De altfel criticile cu privire la

greșita stabilire a situației de fapt referitor la teren au fost invocate de

revizuentul reclamant și pe calea recursului declarat împotriva deciziei nr.

1016/2004 a curții de apel, recurs soluționat prin decizia nr. 9066 din 10

noiembrie 2005.

Conținutul înscrisurilor nu este de

altfel nici relevant pentru soluționarea cauzei, în sensul că dacă ar fi existat

la momentul judecății ar fi condus la altă soluție decât cea care s-a

pronunțat.

Se reține că nu s-a făcut dovada

împiedicării prezentării la proces a acestor documente, revizuentul recurent

arătând că după ce a obținut hotărârea și a solicitat celor două societăți să-i

remită planurile.

Nu s-a dovedit împiedicarea care

l-a oprit pe reclamant să prezinte aceste acte în apărare la proces.

Împrejurarea că nu s-a mai preocupat de probe față de poziția reprezentantului

pârâtei care a fost de acord la fond cu pretențiile formulate, nu este de

natură a fi considerată o împiedicare a reclamantului de a produce probe la

dosar, față de împrejurarea că indiferent de recunoașterea părții adverse

pretențiile de revendicare în natură trebuiau dovedite conform criteriilor

Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte decizia de fond a

fost atacată cu apel de pârât și deci reclamantul a fost la curent cu

schimbarea de atitudine a acestuia.

Se reține că la termenul din 23

martie 2004 în apel, conform jurnalului de ședință, s-a dispus depunerea la

dosar a actelor referitoare la stabilirea naturii juridice și situației de fapt

a terenului.

Dezbateri cu privire la aceste

probleme au avut loc cu ocazia judecării apelului, când părțile și-au exprimat

poziția, așa cum este consemnat în practicaua deciziei nr. 1016/2004.

Ca urmare constatând că înscrisurile

depuse la dosar, nu reprezintă în accepțiunea art. 322 pct. 5 un înscris nou

emis sau reținut de partea potrivnică sau care să nu fi putut fi prezentat, din

motive mai presus de voința părții ele nefiind probe esențiale, în mod corect

s-a respins cererea de revizuire.

Constatând că nu sunt întrunite în

cauză condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va respinge ca

nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de revizuentul

S.F.R. împotriva deciziei nr. 1016 din 16 aprilie 2004 a Curții de Apel

Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie

2007.