ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4530/2003

Prin

cererea înregistrată la 10 decembrie 2001 reclamanții D.I.  și I.D. au formulat

contestație împotriva dispoziției nr. 323 din 31 octombrie 2001 emisă de

Primăria Municipiului Fălticeni prin care s-a respins solicitarea reclamanților

de a li se restitui în natură suprafața de 500 mp. teren situat în Fălticeni,

motivând că Legea nr. 215/2001, în temeiul căreia s-a respins cererea, nu are

legătură cu prezentul litigiu și nu s-a ținut seama de actele doveditoare

depuse.

Tribunalul

Suceava, prin sentința civilă nr. 74 din 20 februarie 2002, a respins cererea

formulată de reclamanți.

În

motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că suprafața de teren

solicitată  prin notificare de reclamanți a format obiectul cererii de

reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991,

recunoscut prin adeverința nr. 1542 din 1 noiembrie 1991 pentru 0,10 ha, în

care sunt incluși și  cei 500 mp. solicitați de reclamanți, fiind puși în

posesie prin procesul verbal din 18 noiembrie 1992.

Potrivit

art. 8 alin.1 din Legea nr.10/2001, se mai arată în motivarea sentinței, nu

intră sub incidența acestei legi terenurile a căror regim juridic este

reglementat prin Legea  fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000.

În baza

dispozițiilor legale evocate, tribunalul a respins contestația ca nefondată.

Împotriva

sentinței au declarat apel reclamanții, susținând că sunt proprietarii

terenului solicitat, l-au dobândit prin cumpărare și greșit s-a respins

contestația introdusă împotriva dispoziției primăriei.

Prin

decizia nr. 45 din 15 octombrie 2002, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a

respins apelul ca nefondat, cu motivarea că apelanții reclamanți au beneficiat

de prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, în temeiul cărora li s-a

reconstituit dreptul de proprietate asupra 1000 mp., prin adeverința nr. 1541/1991,

care include și terenul pretins, în întindere de 500 mp., fiind puși în posesie

prin procesul-verbal din 18 noiembrie 1992.

Reclamanții

au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, arătând că au lipsit

din instanță deoarece nu au primit citații pentru termenul  din 15 octombrie

2002, deci nu au luat cunoștință despre  data când a fost fixată ședința de

judecată la Curtea de Apel Suceava, fiind nemulțumiți de soluția pronunțată în

absența lor.

Recursul

reclamanților este întemeiat și urmează a se admite pentru alt motiv decât cel

relevat de recurenți.

Contrar

susținerii recurenților, aceștia au fost legal citați pentru termeneul de

judecată din 15 octombrie 2002 la Curtea de Apel Suceava, prin afișare la data

de 4 septembrie 2002, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare.

La acel

termen de judecată a fost  îndeplinită procedura de citare și cu Primăria

Municipiului Fălticeni prin primar, dar nici intimata, ca de altfel nici

apelanții reclamanți, nu s-au prezentat în instanță și nu au cerut judecarea

cauzei în lipsa lor.

În

această situație, instanța era datoare să suspende judecata la termenul din 15

octombrie 2002, deoarece nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea

pricinii și nu a cerut judecarea în lipsă, obligație înscrisă în art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. pen., text de lege care conține o normă imperativă și nu

una facultativă.

Prin

încălcarea dispoziției legale evocate și soluționarea cauzei în absența

părților, care nu au cerut în scris judecarea în lipsă, instanța de apel a

pronunțat o hotărâre nelegală, a cărei casare se impune, cu trimiterea cauzei

la aceeași instanță, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții I.D. și

I.G.D., împotriva deciziei nr. 45 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel

Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza, aceleiași instanțe,

pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  5 noiembrie  2003.