ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4530/2003

Prin cererea înregistrată la 10 decembrie 2001 reclamanții D.I. și I.D. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 323 din 31 octombrie 2001 emisă de Primăria Municipiului Fălticeni prin care s-a respins solicitarea reclamanților de a li se restitui în natură suprafața de 500 mp. teren situat în Fălticeni, motivând că Legea nr. 215/2001, în temeiul căreia s-a respins cererea, nu are legătură cu prezentul litigiu și nu s-a ținut seama de actele doveditoare depuse. Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 74 din 20 februarie 2002, a respins cererea formulată de reclamanți. În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că suprafața de teren solicitată prin notificare de reclamanți a format obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, recunoscut prin adeverința nr. 1542 din 1 noiembrie 1991 pentru 0,10 ha, în care sunt incluși și cei 500 mp.

solicitați de reclamanți, fiind puși în posesie prin procesul verbal din 18 noiembrie 1992. Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr.10/2001, se mai arată în motivarea sentinței, nu intră sub incidența acestei legi terenurile a căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000. În baza dispozițiilor legale evocate, tribunalul a respins contestația ca nefondată. Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, susținând că sunt proprietarii terenului solicitat, l-au dobândit prin cumpărare și greșit s-a respins contestația introdusă împotriva dispoziției primăriei.

Prin decizia nr. 45 din 15 octombrie 2002, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că apelanții reclamanți au beneficiat de prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, în temeiul cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra 1000 mp., prin adeverința nr. 1541/1991, care include și terenul pretins, în întindere de 500 mp., fiind puși în posesie prin procesul-verbal din 18 noiembrie 1992. Reclamanții au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, arătând că au lipsit din instanță deoarece nu au primit citații pentru termenul din 15 octombrie 2002, deci nu au luat cunoștință despre data când a fost fixată ședința de judecată la Curtea de Apel Suceava, fiind nemulțumiți de soluția pronunțată în absența lor.

Recursul reclamanților este întemeiat și urmează a se admite pentru alt motiv decât cel relevat de recurenți. Contrar susținerii recurenților, aceștia au fost legal citați pentru termeneul de judecată din 15 octombrie 2002 la Curtea de Apel Suceava, prin afișare la data de 4 septembrie 2002, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare. La acel termen de judecată a fost îndeplinită procedura de citare și cu Primăria Municipiului Fălticeni prin primar, dar nici intimata, ca de altfel nici apelanții reclamanți, nu s-au prezentat în instanță și nu au cerut judecarea cauzei în lipsa lor. În această situație, instanța era datoare să suspende judecata la termenul din 15 octombrie 2002, deoarece nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu a cerut judecarea în lipsă, obligație înscrisă în art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

pen., text de lege care conține o normă imperativă și nu una facultativă. Prin încălcarea dispoziției legale evocate și soluționarea cauzei în absența părților, care nu au cerut în scris judecarea în lipsă, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, a cărei casare se impune, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții I.D. și I.G.D., împotriva deciziei nr. 45 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.