ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3155/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții F.T.N. și F.T.I. au contestat dispoziția nr. 374 din 12 decembrie 2001 emisă de Primarul Municipiului Fălticeni, prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 1,25 ha teren expropriat de la defuncții lor părinți prin Decretul nr. 301/1957, ori de acordare de despăgubiri bănești. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 197 din 21 mai 2002, a respins acțiunea introdusă de reclamanți cu motivarea că, potrivit decretului de expropriere, autorii lor au fost despăgubiți prin atribuirea unei suprafețe de teren corespunzătoare. Sentința primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, care, prin decizia nr. 2 din 21 ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, terenul în cauză nu intră sub incidența acestei legi, regimul juridic al acestuia fiind reglementat de dispozițiile legale referitoare la fondul funciar, Legile nr. 18/1991, nr. 1/2000 și nr. 169/1997, ale căror condiții și termene reclamanții le-au ignorat. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanții au declarat recurs solicitând casarea ambelor hotărâri, modificarea dispoziției atacate și în fond admiterea cererii (notificării) adresate unității deținătoare cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001. În motivare, recurenții reiterează susținerile formulate în instanțele anterioare, în sensul că demersul lor judiciar întemeiat pe dispozițiile legale referitoare la fondul funciar le-a fost respins pe motiv că ar fi fost despăgubiți prin atribuirea altui teren în schimbul celui expropriat, fapt nedovedit în cauză.

Recursul este fondat. Astfel cum s-a arătat în expunerea rezumată a actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a ajuns la concluzia că reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea terenului confiscat de la autorii lor, pe motiv că ar fi primit un alt teren în schimb, conform mențiunilor din decretul de expropriere, în timp ce instanța de apel le-a imputat faptul că ei nu au recurs la procedura specială referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Ambele soluții sunt greșite.

Astfel, concluzia la care a ajuns prima instanță, în sensul că autorii reclamanților ar fi fost despăgubiți prin atribuire de teren echivalent, conform pct. 2 din Decretul de expropriere nr. 301/1957, nu este confirmată prin probe, întrucât afirmația făcută în acest sens prin adresa nr. 9445 din 22 martie 2002 emisă de Primăria Municipiului Fălticeni este contrazisă de aceeași unitate emitentă care, prin adresa nr. 9945 din 12 martie 2001, precizează că “reclamanții nu au primit despăgubiri bănești sau teren în schimb”. Ca urmare, era imperios necesar să se facă dovezi certe în sensul aducerii la îndeplinire a prevederii cuprinse în pct. 2 din Decretul de expropriere nr. 301/1957 prin prezentarea înscrisurilor necesare, inclusiv procesele-verbale de predare-primire, respectiv de punere în posesie a autorilor reclamanților.

În ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de apel, se impun următoarele precizări. În adevăr, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Interpretarea ce trebuie dată acestui text se impune a fi în concordanță (la speță) cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 și, în același timp, conformă Normelor metodologice de aplicare unitară a acestei legi, adoptate prin H.G.R.

nr. 498 din 14 mai 2003. Astfel, restituirea în natură a terenurilor (inclusiv cele arabile) în intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este disponibil (nu este ocupat de construcții ale terților ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariția legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare).

Ținând seama că legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost restituite, prin formularea “și nerestituite” cuprinsă de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu actele normative anterioare cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a legii, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite. Or, până la sus-menționata dată, reclamanților nu le-a fost restituit terenul solicitat, cererea fiindu-le respinsă prin Ordinul Prefectului Județului Suceava nr. 1357 din 5 noiembrie 1976, cu aceeași motivare, nesusținută de probe, că “proprietarii inițiali au fost despăgubiți prin acordare de teren în echivalență”.

Față de cele reținute, hotărârile pronunțate în cauză apar ca fiind contrarii spiritului și finalității Legii nr. 10/2001 astfel că se impune casarea lor, prin admiterea recursului, în baza art. 312 și art. 313 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de probe în sensul arătat, cu acest prilej urmând a fi observate cererea subsidiară de acordare de despăgubiri (a se vedea notificarea) și dispozițiile art. 11 alin. (4), (6) și (7) din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții F.N. și F.I. împotriva deciziei nr. 2 din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 197 din 21 mai 2002 a Tribunalului Suceava, secția civilă, și trimite cauza la aceeași instanță de fond pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2004.