ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1320/2007

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de

19 septembrie 2002, pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul B.V., în

contradictoriu cu pârâta SC F. SA Fălticeni, a solicitat, în temeiul Legii nr.

10/2001, ca pentru imobilul situat în raza municipiului Fălticeni, în suprafață

de 4600 mp să fie despăgubit astfel: suprafața de 1000 mp liberă de construcții

să-i fie restituită în natură iar pentru diferența de 3600 mp să-i fie acordate

despăgubiri.

Prin sentința nr. 700 din 5

noiembrie 2002, Tribunalul Suceava, a respins ca nefondată acțiunea

reclamantului.

Pentru a pronunța, astfel, instanța

de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 referitor la terenurile al căror regim juridic este

reglementat de Legea Fondului Funciar și de Legea nr. 1/2000.

Astfel s-a arătat că terenul ce face

obiectul litigiului, a fost anterior cooperativizării, proprietatea părinților

reclamantului, până în 1962, când s-au înscris în C.A.P. cu el.

După apariția Legii fondului funciar,

reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de

18.000 mp din care 13.000 mp lângă filatură iar 5000 mp pe raza municipiului

Fălticeni, devenind incidente dispozițiile art. 8 și urm. din Legea nr.

10/2001.

Prin decizia nr. 16 din 25 martie

2003, Curtea de Apel Suceava, a respins ca nefondat, apelul declarat de

reclamant împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de apel a reținut că în mod constant, reclamantul a precizat că terenul în

litigiu a constituit proprietatea autorilor săi, tatăl său fiind evidențiat în

registrul agricol în perioada 1959-1962, cu suprafața de 4,68 ha. După apariția

Legii nr. 18/1991 reclamantului i s-a reconstituit în indiviziune dreptul de

proprietate pentru suprafața de 4,92 ha, prin titlul de proprietate nr.

336/1994 din care pentru 13.000 mp lângă filatură iar pentru 5000 mp pe raza

municipiului Fălticeni, făcând aplicabile astfel dispozițiile art. 8 din Legea

nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 984 din 9

februarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant, împotriva

hotărârii instanței de apel; s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza

pentru rejudecarea apelului.

Înalta Curte, pentru a pronunța

astfel a reținut că reclamantul a susținut că nu i s-a reconstituit în

întregime dreptul de proprietate asupra terenului ce i se cuvine, că o parte

din terenul ocupat de intimata-pârâtă urmare extinderii din anul 1979, a

aparținut lui și autorilor săi, solicitând identificarea terenurilor prin

mijloace de probă.

S-a apreciat că instanța de apel,

trebuia să individualizeze terenurile care au aparținut recurentului, să

determine regimul lor juridic, să verifice dacă pentru întreaga suprafață de

teren preluată i s-a reconstituit dreptul de proprietate, și să se examineze

schimbul de terenuri efectuat în baza deciziei nr. 731 din 20 decembrie 1978,

relativ la extinderea filaturii.

În final s-a reținut că Legea nr.

10/2001 are un caracter reparator un efect de complinire, astfel că instanța de

apel putea să dispună restituirea terenurilor, dacă erau disponibile sau să

analizeze posibilitatea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.

Rejudecând apelul reclamantului,

Curtea de Apel Suceava, pin decizia nr. 203 din 15 septembrie 2006, l-a admis

și a schimbat în totalitate sentința atacată.

Astfel a admis în parte acțiune

reclamantului astfel cum a fost precizată, a desființat decizia nr. 2838 din 29

august 2000 emisă de intimata-pârâtă SC F. SA Fălticeni, a constatat că

reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața

de 1910 mp teren situat în intravilanul orașului Fălticeni, proprietatea SC F.

SA Fălticeni, societate aflată în lichidare.

Prin aceeași decizie

intimații-pârâți SC F. SA Fălticeni prin SC R.C. SRL au fost obligați să

plătească reclamantului suma de 725 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel, în urma rejudecării apelului, a declarat recurs reclamantul

B.V., prin care a arătat că nu i-a fost aplicată Legea nr. 10/2001, deși

imobilul din litigiu este sub incidența acestei legi că trebuia să-i fie

restituită suprafața de 2146 mp, liberă de construcție, mai puțin 47 mp pe care

este amplasată o magazie ușor demontabilă, fiind aplicabil art. 10 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

Intimații-pârâți SC F. SA Fălticeni prin SC R.C. SRL au declarat recurs

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs,

s-a arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct.

3 și 5 C. proc. civ. deoarece nu a examinat și nu a înlăturat motivat apărările

formulate, nu a respectat recomandările deciziei nr. 984 din 9 februarie 2002 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție privind determinarea regimului juridic al

terenului; că schimbul de terenuri efectuat prin decizia nr. 731 din 20

decembrie 1978 este legal și că prin adresa cu nr. 12355/20/2006, emisă de

primăria Fălticeni recurentului-reclamant i s-a reconstituit dreptul de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru întreaga suprafață de teren cu

care autorul său B.V. a fost înscris în registrul agricol pe anii 1959-1962.

Recursurile vor fi respinse ca

nefondate pentru următoarele considerente.

Cu privire la recursul declarat de

reclamant:

Ca urmare a deciziei de casare nr.

984, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că pentru

diferența de teren pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în

baza Legilor fondului funciar, este aplicabilă Legea nr. 10/2001.

Verificând regimul juridic al

terenului instanța de apel a hotărât că pentru suprafața de 1910 mp,

reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, suprafață

aflată în patrimoniul SC F. SA, societate în lichidare.

Astfel hotărârea instanței de apel

este legală și recursul reclamantului nu este fondat.

Cu privire la recursul pârâtei SC F.

SA Fălticeni prin lichidator SC R.C.:

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privește două ipoteze și anume

pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal și pronunțarea unei hotărâri

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Analizând decizia instanței de apel

prin prisma acestui motiv invocat de pârâtă ca temei legal se constată că

acesta nu este fondat.

Astfel, admițând apelul

reclamantului și rejudecând cauza, instanța de apel a respectat întocmai

recomandările deciziei civile nr. 984 din 9 februarie 2002 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Reținând astfel, că terenul nu poate

fi restituit în natură reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii prin

echivalent.

Procedând în acest fel, nu se poate

reține incidența motivului 9 al art. 304 C. proc. civ., hotărârea instanței de

apel fiind legală.

În raport de dispozițiile art. 312

C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamantul B.V. și de pârâta SC F. SA prin lichidator SC R.C. SRL

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 februarie 2007.