ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8488/2007

Deliberând asupra recursului de față

în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1065 din 2

decembrie 2005 Tribunalul Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, Tribunalul

Suceava a admis acțiunea formulată de reclamanta N.A., a anulat dispoziția nr.

558/2003 emisă de Primarul Municipiului Fălticeni și a constatat că reclamanta

este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 70 mp

teren situat în orașul Fălticeni, județul Suceava, teren preluat în mod abuziv

de stat din patrimoniul autoarei sale N.F., în baza unui act de donație care

însă nu îndeplinea cerințele legale.

Cum terenul, (în suprafață de 70 mp

și nu de 170 mp cât a invocat reclamanta prin notificarea nr. 404/2001 a BEJ H.V.),

nu este în prezent liber instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită să

primească măsuri reparatorii prin echivalent.

În baza hotărârii judecătorești

menționate Primarul Municipiului Fălticeni a emis o nouă dispoziție, anume dispoziția

nr. 1160 din 18 august 2006, prin care a propus acordarea de despăgubiri

reclamantei în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru suprafața de

70 mp teren.

Prin cererea dedusă judecății la

data de 19 septembrie 2006 reclamanta N.A. a solicitat acordarea de

despăgubiri, în procedura Legii nr. 10/2001 pentru construcția care a fost

edificată în orașul Fălticeni care a fost demolată ulterior preluării precum și

pentru o suprafață de 250 mp teren situat la aceeași adresă.

În motivarea cererii reclamanta a

susținut că Primăria Fălticeni căreia i-a notificat pretențiile a analizat doar

în parte solicitările sale și, în mod eronat, nu i-a acordat despăgubiri pentru

întregul imobil preluat de stat în mod abuziv.

Prin sentința civilă nr. 173 din 30

ianuarie 2007 Tribunalul Suceava a respins plângerea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că suprafața de 70 mp teren a fost restituită reclamantei prin sentința

civilă nr. 1065/2005 a Tribunalului Suceava iar pentru construcția demolată

aceasta nu a formulat notificare.

Referitor la teren, prima instanță

reține că reclamanta a formulat notificare doar pentru o suprafață de 170 mp,

astfel cum rezultă și din considerentele dispoziției nr. 1160/2006, însă din

probatoriul administrat rezultă că doar o suprafață de 0,70 ha teren a fost

preluată în patrimoniul statului, fără ca petenta să fi dovedit preluarea de

către stat și a vreunei alte suprafețe de teren, motiv pentru care i s-au

acordat doar pentru 0,07 ha măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta susținând că prin notificarea nr. 404/2002 și

precizările formulate la 28 noiembrie 2001 a cerut acordarea de despăgubiri

pentru un imobil, inclusiv pentru construcție – o casă, bucătărie și anexe

gospodărești – care erau edificate pe terenul situat în str. , construcții

preluate în mod abuziv de stat și ulterior demolate. Totodată reclamanta invocă

că prin mențiunile certificatului nr. 1864 din 16 martie 1990 a dovedit că

suprafața de teren deținută de autoarea sa era de 170 mp și nu de 70 mp sens în

care solicită completarea probatoriilor.

Prin decizia civilă nr. 173 din 23

mai 2007 Curtea de Apel Suceava a respins apelul ca nefondat.

În motivarea deciziei instanța a

reținut că din examinarea efectivă a notificării nr. 404/2001 rezultă că

reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii doar pentru terenul

preluat de stat, nu și pentru construcții, concluzie care nu poate fi dedusă

din folosirea expresiei mai cuprinzătoare de „imobil”.

Reține instanța de apel și faptul că

mențiunile din evidențele fiscale referitoare la întinderea proprietății

reclamantei sunt irelevante cât timp în raport de probatoriul administrat

rezultă cu evidență faptul că în proprietatea statului s-a preluat doar o

suprafață de 70 mp și nu 170 mp teren cât susține aceasta.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta invocând incidența art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 312 alin. (3)

teza I C. proc. civ.

În motivarea recursului reclamanta

arată că instanțele de fond nu au luat în considerare toate înscrisurile depuse

și i-a refuzat, în mod nejustificat, administrarea unor probe – expertiză

tehnică și martori – utile soluționării cauzei.

Reclamanta susține că se impunea în

scopul stabilirii întinderii suprafeței de teren deținută de autoarea sa

verificarea și a actelor persoanelor (vânzătorilor) de la care aceasta a

dobândit prin cumpărare proprietatea și concordanța mențiunilor cu cele trecute

în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autoarea sa cu mențiunea că

numai parțial, în prezent, pe acest teren este edificat un bloc de locuințe

(teren pentru care au primit măsuri reparatorii), bloc care însă nu afectează

amplasamentul terenului pe care a fost edificată casa de locuit a autoarei

pentru care nu a primit nici un fel de despăgubire.

Totodată, reclamanta susține că a

solicitat acordarea de despăgubiri atât pentru terenul preluat de stat cât și

pentru construcțiile demolate prin cele trei notificări, două înregistrate sub

nr. 404/2001 și cea de-a treia sub nr. 799/2001, cu mențiunea că este de acord

să primească un alt teren în compensarea celui preluat de stat în măsura în

care nu-i poate fi restituit în natură.

Analizând recursul, Înalta Curte

constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 312 alin. (5)

teza I C. proc. civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată

a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs,

după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea

casată sau altei instanțe de același grad.

Totodată, potrivit art. 914 C. proc.

civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care

casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

Cu alte cuvinte, instanța de recurs

este în imposibilitate să verifice legalitatea hotărârilor judecătorești

recurate ori de câte ori instanțele de fond au omis să intre în cercetarea

fondului pricinilor ce le sunt deduse judecății și omit să stabilească

împrejurările de fapt ale acestora.

Or, în speță, cu privire la

pretențiile reclamantei referitoare la acordarea unei despăgubiri pentru

construcțiile situate în orașul Fălticeni, și care ar fi fost preluate de stat

odată cu terenul deținut de autoarea sa la aceeași adresă, în baza unei donații

a cărei nulitate absolută a fost constatată prin sentința civilă nr. 106 din 16

februarie 2006 a Tribunalului Suceava, instanțele de fond au reținut că nu pot

face obiect al analizei în procedura Legii nr. 10/2001, întrucât reclamanta nu

a formulat o notificare, cerință prevăzută de art. din Legea nr. 10/2001.

Or, verificând lucrările dosarului

se constată că reclamanta a formulat pe lângă notificarea transmisă sub nr. 404

din 8 noiembrie 2001 de BEJ N.V. (f. 18 dos. 2330/8/2006) în care a pretins

despăgubiri „atât pentru demolarea casei cu trei camere cât și pentru restul

anexelor – 2 magazii mari” dar și pentru suprafața de teren pe care autoarea sa

a deținut-o prin cumpărare, și o a doua notificare, înregistrată sub nr. 799

din 28 decembrie 201 la Primăria orașului Fălticeni (f. 14 dos. nr. 2330/2006)

în care reiterează pretențiile formulate cu privire la imobilul situat în str. ,

anume a cerut restituirea terenului și daune pentru demolarea construcțiilor.

Or, din cuprinsul sentinței civile

nr. 1065 din 2 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava ca, de altminteri, și al

dispoziției nr. 1160 din 18 august 2006 emisă de Primarul Municipiului

Fălticeni în executarea hotărârii judecătoriei menționate rezultă că unitatea

deținătoare, Primarul Municipiului Fălticeni, în soluționarea notificării nr. 404/2001

a analizat exclusiv cererea reclamantei pentru restituirea în natură a

suprafeței de 170 mp teren situat în Municipiul Fălticeni, fără a se analiza,

nici în procedura administrativă și nici în cea judiciară, pretenția

reclamantei cu privire la construcțiile care ar fi existat pe acest teren și

care ar fi fost preluate de stat iar apoi demolate.

Totodată, din lucrările dosarului nu

rezultă că entitatea deținătoare ar fi analizat și soluționat notificarea

înregistrată sub nr. 799/2001 prin care reclamanta reitera, în mod explicit,

solicitarea de a-i fi acordate despăgubiri pentru construcțiile demolate și

terenul aferent, caz în care aceasta era în drept să se adreseze în justiție

pentru valorificarea dreptului pretins.

Așa fiind, cum în mod necontestat

reclamanta a formulat prin notificare pretenții și în legătură cu anumite

construcții care au fost preluate de stat și despre care afirmă că nu ar fi fost

demolate de autoarea sa, astfel cum se menționează în înscrisul intitulat

„acceptare” datat 26 octombrie 1978 (f. 17 dos. nr. 2330186/2006 al

Tribunalului Suceava) instanțele aveau a verifica și dispune cu privire la

această cerere.

Totodată, instanțele de fond aveau a

verifica și stabili dacă există identitate între suprafața de teren solicitată

prin notificare a nr. 404/2001, soluționată prin dispoziția nr. 558/2003 a

Primarului orașului Fălticeni care a fost anulată prin sentința civilă nr.

1065/2005 a Tribunalului Suceava (hotărâre în baza căreia a fost emisă ulterior

dispoziția nr. 1160/2006 a Primarului orașului Fălticeni) și cea solicitată

prin notificarea nr. 799/2001 și a dispune în consecință.

În acest context al analizei este de

menționat că simpla trimitere în considerentele hotărârii la chestiunile care

au făcut obiectul judecății finalizată prin pronunțarea sentinței civile nr.

1065/2005 a Tribunalului București nu echivalează cu o motivare a hotărârii în

sensul art. 261 pct. C. proc. civ. și cu atât mai puțin trimiterile la

dispoziția nr. 1160/2006 a Primăriei Municipiului Fălticeni, dispoziție emisă

în executarea sentinței arătate.

Așa fiind, cum instanțele de fond au

soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului împrejurările de fapt

ale cauzei nefiind pe deplin stabilite Înalta Curte în baza art. 312 alin. (5)

coroborat cu art. 314 C. proc. civ. va admite recursul și va casa decizia

recurată și va trimite pricina curții de apel, ca în baza efectului devolutiv,

și reia judecata apelului declarat de reclamantă cu observarea celor mai sus

arătate.

În rejudecare, instanța de apel va

analiza, sub formă de reparări, și celelalte aspecte invocate de reclamantă

prin recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta N.M. împotriva deciziei nr. 173 din 23 mai 2007 a Curții de Apel

Suceava, secția civilă, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 decembrie 2007

.