ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3140/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr. 1920/C din 26 aprilie 2005,

contestatoarea G.L. a solicitat Tribunalului Suceava, în contradictoriu cu

intimații Primăria municipiului Fălticeni și Ministerul Finanțelor Publice, să

dispună anularea dispoziției nr. 543/2005, emisă de prima intimată și să admită

cererea de acordarea despăgubirilor bănești solicitate în temeiul Legii nr.

10/2001 pentru imobilul (teren în suprafață de 476 mp și casă de

locuit-demolată) expropriat în baza Decretului nr. 128/1987.

Tribunalul Suceava, secția civilă,

prin sentința nr. 1155 din 11 iulie 2006, a admis cererea de chemare în

judecată și a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii

prin echivalent, sub formă de despăgubiri în sumă de 115.452.066 lei.

Instanța a reținut că prin

dispoziția nr. 543/2005, Primăria municipiului Fălticeni a respins cererea de

acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul în litigiu și a stabilit ca

valoare echivalentă în limita căreia urmau să se acorde celelalte măsuri

reparatorii, suma de 228.785.337 lei (ROL) -sumă cu mult inferioară celei

stabilite prin raportul de expertiză întocmit în cauză de inginerul M.M.,

respectiv de 1.154.520.660 Rol.

În aplicarea art. 11 alin. (4) și

(8) din Legea nr. 10/2001 republicată, instanța a reținut că măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau

servicii oferite în schimb, cu acordul persoanei îndreptățite sau în

despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de restituire

și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, potrivit deciziei nr. 270 din 2 noiembrie 2006, pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice în limita căreia a

fost declarat apelul, a fost înlăturată, cu motivarea că reclamanta a optat

pentru despăgubiri bănești și, conform art. 37 din Legea nr. 10/2001, în

vigoare la data introduceri contestației, la nivelul Ministerului Finanțelor

Publice se centralizau notificările și ofertele de acordare a despăgubirilor

bănești, cadrul procesual fiind corect stabilit.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs apelantul, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a

fost reiterată excepția calității procesuale pasive, susținându-se în esență,

că prevederile art. 37 din Legea nr. 10/2001 în forma existentă la data

introducerii contestației, avute în vedere de instanța de apel pentru

respingerea apelului, se referă doar la centralizarea notificărilor și a

ofertelor de acordare a despăgubirilor bănești soluționate în faza

administrativă a procedurii, aplicarea acestora neputând fi extinsă în sensul

conferiri calității procesuale Statului Român și în cazul litigiilor prin care

se solicită acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.

Recurentul a formulat critici și pe

fondul cauzei.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că recursul este fondat.

Contestația introductivă, care viza

cuantumul și felul măsurilor reparatorii oferite prin dispoziția nr. 543/200,

emisă de intimata Primăria municipiului Focșani, a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, iar în cursul procesului

nu s-a invocat de vreuna dintre părți că emitenta dispoziției atacate nu ar fi

unitatea competentă conform legii speciale de reparație să soluționeze

notificările privind acordarea de despăgubirii pentru imobilul expropriat.

În acest cadru procesual, au

calitate procesuală exclusiv titularul cererii de chemare în judecată (calitate

procesuală activă) și emitentul dispoziției (calitate procesuală pasivă),

citarea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice pentru eventuala

opozabilitate a hotărârii judecătorești fiind lipsită de temei legal.

Conform Legii nr. 10/2001, în forma

în vigoare la data pronunțării contestației, Ministerul Finanțelor Publice

putea avea calitate procesuală pasivă în faza judiciară a procedurilor

reglementate prin actul normativ analizat doar în două situații, expres și

limitativ prevăzute de art. 26 alin. (3) și art. 31 alin. (4) și (7), nici una

dintre acestea nefiind incidentă în cauza dedusă judecății.

Nici modificările intervenite prin

Legea nr. 247/2005 nu justifică o opinie contrară.

De altfel, soluția adoptată de prima

instanță, în sensul constatării dreptului contestatoarei la măsuri reparatorii

prin echivalent (despăgubiri acordate în condițiile titlului VII din Legea nr.

247/2005) în alt cuantum decât cel stabilit prin dispoziția atacată, emisă de

Primăria municipiului Fălticeni, confirmă lipsa legitimității procesuale pasive

a Ministerului Finanțelor Publice, în sarcina căruia nu a fost reținută vreuna

din obligațiile reglementate de legea specială de reparație.

Pentru considerentele prezentate

care fac inutilă analiza criticilor formulate pe fondul cauzei, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită

recursul, să modifice decizia în sensul admiterii apelului și să schimbe în

parte sentința tribunalului, în sensul respingerii contestației față de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei

nr. 270 din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Modifică decizia menționată și admițând apelul

declarat de aceeași pârât.

Schimbă în parte sentința civilă nr. 1155 din 11 iunie 2006 a

Tribunalului Suceava în sensul că:

- respinge contestația formulată de reclamanta G.L.

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român pentru lipsa calității procesuale

pasive.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie

2007.