ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 480/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 480/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele;

Prin

cererea înregistrată la data de 31 martie 2005 pe rolul Tribunalului Suceava

sub nr. 217/86/2005 reclamanta V.C.C. a solicitat, prin mandatar V.E.D., în

temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, desființarea dispoziției nr. 332 din

28 februarie 2005 emisă de primarul municipiului Fălticeni și restituirea suprafeței

de 15000 mp situată pe str. G. din municipiul Fălticeni, pe care s-au aflat

construcțiile nr. 89 A, 89 B, 57 și 115, propunând restituirea în natură a

imobilelor pe care s-au edificat construcțiile ulterior revoluției din

decembrie 1989 și, prin echivalent, a imobilelor ocupate de construcții

edificate ulterior.

Prin

Sentința nr. 284 din 7 februarie 2008 pronunțată în Dosar nr. 217/86/2005

Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis cererea reclamantei, a desființat

Dispoziția nr, 332 din 28 februarie 2005 a primarului municipiului Fălticeni și

a dispus restituirea în natură pentru 2150 mp teren situat în Fălticeni, str.

G., constatându-se drepturile reclamantei la despăgubiri pentru diferența de

13150 mp teren afectat de construcții și utilități.

Prin

Decizia nr. 69 din 13 mai 2009 pronunțată în Dosar nr, 217186/2005, Curtea de

Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minări și de familie, a admis

apelul declarat de pârâtul Municipiul Fălticeni, prin primar, împotriva

sentinței mai sus arătate; a schimbat în tot sentința și a respins, ca

nefondată, acțiunea formulată de V.C.C. și continuată de mandatar V.E.D.; a

respins apelurile declarate de V.C.C. și V.E.D.

Prin

Decizia nr. 4440 din 14 septembrie 2010 pronunțată în Dosar nr. 217/86/2005

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulai de V.E.D., în

nume propriu și în calitate de succesor al apelantei V.C.C. împotriva deciziei

anterior arătate, pe care a casat-o, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță

pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva Sentinței nr, 284 din 07

februarie 2008 a Tribunalului Suceava.

Prin

Decizia nr. 55 din 15 octombrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 847/39/2010 Curtea

de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamanta V.C.C., prin mandatar V.E.D., precum și de acesta din urmă în nume

propriu, împotriva Sentinței nr. 284 din 07 februarie 2008 a Tribunalului

Suceava; a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Fălticeni, prin primar

împotriva aceleiași sentințe; a schimbat în parte sentința în sensul că,

menținând dispoziția de admitere a acțiunii și de desființare a Dispoziției nr.

332 din 28 februarie 2005, emisă de primarul municipiului Fălticeni a dispus

acordarea, către reclamantul V.E.D., a măsurilor compensatorii în condițiile

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, pentru suprafața de 9034 mp teren,

situat în orașul Fălticeni, str. G., județul Suceava; a înlăturat dispozițiile

care prevăd restituirea în natură și dreptul la despăgubiri.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de apel, în rejudecare, a constatat că prin

contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4160 din 16

octombrie 2007 la Biroul Notarului Public A.I., reclamanta V.C.C. a cesionat

mandatarului V.E.D. cu titlu oneros, toate drepturile mobiliare și imobiliare,

prezente și viitoare, care i se cuvin în calitate de legatar universal al

defunctei T.M.

Această

împrejurare a determinat incidența în cauza a dispozițiilor art. 1 alin. (3)

din Legea nr, 165/2013, potrivit cărora "în situația în care titularul a

înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a

proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin

puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4)".

Prin

urmare, neavând calitatea de titular ai dreptului dedus judecății, ci de

cesionar al acestui drept litigios, instanța de apel a constatat că reclamantul

V.E.D. este îndreptățit la măsuri compensatorii în condițiile art. 1 alin. (3)

din Legea nr. 165/2013.

În

ceea ce privește întinderea dreptului pentru care au fost acordate măsurile

compensatorii, instanța de apei a reținut că prin notificarea nr. 170 din 09

august 2001, astfel cum a fost completată la 14 mai 2003 de numita V.C.C., s-a

solicitat restituirea terenului în suprafață de aproximativ 15.000 mp,

optându-se pentru retrocedarea în natură a suprafețelor libere, iar pentru cele

ocupate de construcții noi să fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent.

Instanța

de apel a mai reținut că pentru parte din acest teren, respectiv 6266 mp, s-a

constatat dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei

V.C.C. prin Sentința nr. 167 din 22 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 7707 din 04 decembrie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în urma respingerii recursului declarat de Municipiul

Fălticeni.

Prin

urmare, a rămas o diferență de 9034 mp, pentru care reclamanta, prin mandatar,

a solicitat restituirea în natură sau măsuri compensatorii prin echivalent.

Nu

au putut fi reținute susținerile apelantului V.E.D. referitoare la

inaplicabilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013,

generată de revocarea cesiunii de drepturi litigioase printr-un contract

material întrucât până la data pronunțării (15 octombrie 2013) nu a fost depusă

la dosar dovada revocării cesiunii.

Deși

instanța de apel nu a avut în vedere contractul de cesiune încheiat la 11

octombrie 2013, fiind înregistrat la dosarul cauzei la data de 21 octombrie

2013, ulterior pronunțării, a apreciat că nu poate fi înlăturată incidența

dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, deoarece imobilul era

înstrăinat deja la momentul intrării în vigoare a legii, iar reclamanta V.C.C.

nu putea dobândi decât calitatea cedată de V.E.D., aceea de cesionar.

Prin

Decizia nr. 1547 din 22 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, în Dosar nr. 847/39/2010, s-a respins recursul

reclamanților împotriva deciziei mai sus arătate, care a devenit astfel

irevocabilă.

Prin

cererea formulată la data de 10 iunie 2014 în temeiul dispozițiilor art. 509

alin. (5) C. proc. civ., reclamanta V.C.C., prin mandatar V.E.D., a solicitat

revizuirea Deciziei nr. 551 din 5 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, cerere înregistrată sub nr. 499/39/2014.

În

motivare s-a arătat că, contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. 4160

din 16 octombrie 2007 a fost desființat prin documentul denumit "Act de

desființare a contractului de cesiune de drepturi litigioase" autentificat

sub nr. 4160 din 16 octombrie 2007 de BNP A.I., revizuenta reintrându-și în

toate drepturile cuvenite ca moștenitoare a defunctei T.M., act pe care îl

anexează în copie legalizată.

În

mod greșit instanța de apel a reținut că revizuenta ar fi legatar universal al

defunctei T.M. Această calitate a pierdut-o din momentul desființării

contractului de cesiune de drepturi litigioase, prin respectivul "Act de

Desființare".

Astfel,

din momentul desființării contractului de drepturi litigioase, V.C.C. a

redobândit calitatea de moștenitoare a defunctei T.M., recăpătându-și dreptul

de a primi restituirea în natură a suprafeței de 2150 mp teren, situat în

municipiul Fălticeni, str. G., precum și despăgubiri, pentru diferența de 13 -

150 mp teren afectat de construcții și utilități, drepturi acordate prin

Sentința nr. 284 din 07 februarie 2008 a Tribunalului Suceava.

Prin

întâmpinare, Municipiul Fălticeni, prin primar, a solicitat respingerea cererii

ca tardiv introdusă iar pe fond, ca nefondată.

Excepția

tardivității cererii de revizuire a fost respinsă prin încheierea din 11

septembrie 2014, încheierea prin care cererea de revizuire a fost încadrată de

instanță în dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin

Decizia nr. 690 din 6 noiembrie 2014 Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a

respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a

reținut că pentru a fi incident acest motiv de revizuire înscrisul nou trebuie

să îndeplinească mai multe condiții cumulativ între care aceea ca înscrisul să

fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, condiție

neîndeplinită în cazul de față pentru că actul de desființare a contractului de

cesiune de drepturi litigioase invocat de revizuenta este încheiat ia data de

29 mai 2014, iar decizia instanței de apel este pronunțata la data de 15

octombrie 2013, deci anterior încheierii actului menționat.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 C.

proc. civ. revizuenta V.C.C., prin mandatar V.E.D., arătând că în mod greșit

Curtea de Apel Suceava a reținut că "Actul de desființare" a fost

încheiat la data de 29 mai 2014, la această dată fiind realizată doar o copie

legalizată a respectivului înscris.

Așa

cum rezultă și din încheierea de autentificare depusă în copie la dosar, acesta

a fost încheiat la data de 04 decembrie 2013 și autentificat sub nr. 3694 de

către BNP O.B. și A.E.B.

Ca

atare, din momentul desființării contractului de drepturi litigioase, V.C.C. a

redobândit calitatea de moștenitoare a defunctei T.M., recăpătându-și dreptul

de a primi restituirea în natură a suprafeței de 2150 mp teren situat în

Municipiul Fălticeni, str. G., precum și despăgubiri pentru diferența de 13.150

mp teren afectai de construcții și utilități, drepturi acordate prin Sentința

nr. 284 din 07 februarie 2008 a Tribunalului Suceava.

Recursul

este nefondat, pentru argumentele ce succed:

Revizuirea

unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se

poate cere, conform dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., "dacă,

după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de

partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea

unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Rezultă

că pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire

trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să

prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-o

pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin ei însuși,

fără să fie nevoie a fi confirmat de alte mijloace de probă; înscrisul să fi

existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea

atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în

sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului,

soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Din

analiza dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă că sfera de

aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată, în cauză

nefiind îndeplinite cumulativ condițiile expres prevăzute de acest text legal.

În

sensul textului legal, poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea unei

hotărâri numai un înscris care a existat la data când s-a pronunțat hotărârea a

cărei revizuire se solicită, deoarece numai în această situație ar fi putut fi

reținut de partea potrivnică ori nu ar fi putut fi prezentat dintr-o împrejurare

de forță majoră.

Anterioritatea

înscrisului invocat în revizuire față de data pronunțării hotărârii obiect al

căii extraordinare de atac este prevăzută de lege în termeni nesusceptibili de

interpretare.

La

data de 31 martie 2005, revizuenta, prin mandatar, a învestit instanța de

judecată cu o cerere de desființare a dispoziției emisă de autoritatea locală

în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului

identificat în notificarea ce a stat la baza emiterii respectivei dispoziții.

Pe

parcursul judecării cauzei ce s-a realizat în mai multe cicluri procesuale,

între revizuenta și mandatarul său, numitul V.E.D., a intervenit contractul de

cesiune de drepturi litigioase autentificat la BNP A.I. sub nr. 4160 din 16

octombrie 2007, prin care aceasta a cesionat mandatarului său, cu titlu oneros,

toate drepturile mobiliare și imobiliare, prezente și viitoare, care i se cuvin

în calitate de legatar universal al defunctei T.M.

Această

împrejurare a determinat reținerea aplicabilității în cauză a art. 1 alin. (3)

din Legea nr. 165/2013, prin decizia obiect al revizuirii acordându-se

cesionarului de drepturi litigioase măsuri compensatorii prin puncte pentru

suprafața de teren în litigiu.

Atât

prin cererea de revizuire formulată împotriva acestei decizii, cât și prin

prezentul recurs, revizuenta susține că actul de desființare a contractului de

cesiune de drepturi litigioase nr. 4160 din 16 octombrie 2007 reprezintă un

"înscris nou" în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care, dacă ar fi

fost avut în vedere la judecata cauzei în fond, ar fi determinat o altă

soluție. Aceasta întrucât, prin actul de desființare revizuenta V.C.C. a

redevenit legatar universal al defunctei T.M., sens în care dispozițiile art. 1

alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind acordarea de măsuri reparatorii prin

metoda compensării prin puncte nu își mai justifică aplicarea.

Prin

Decizia nr. 690 din 06 noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, prin care s-a

respins prezenta cerere de revizuire, s-a apreciat că înscrisul de care s-a

prevalat revizuenta în această procedură nu respectă cerința de a fi calificat

drept înscris nou, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

deoarece actul de desființare a contractului de cesiune de drepturi litigioase

nr. 4160 din 16 octombrie 2007 a fost încheiat la data de 29 mai 2014, așadar

ulterior pronunțării deciziei supusă revizuirii, însă recurenta-revizuentă

susține că ia data arătată s-a efectuat doar o copie legalizată a acestui

document, actul fiind încheiat la data de 04 decembrie 2013 și autentificat sub

nr. 3694.

Înalta

Curte constată că, indiferent la care din cele două date s-ar raporta analiza

cererii de revizuire, 29 mai 2014 sau 04 decembrie 2013, încheierea actului de

desființare se situează, în ambele situații, după momentul pronunțării deciziei

obiect al revizuirii - 15 octombrie 2013, sens în care acesta nu poate fi

considerat im înscris nou în înțelesul dat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

după cum corect a stabilit prima instanță.

Nu

poate constitui înscris doveditor apt să conducă la admiterea unei cereri de

revizuire niciun act emis după pronunțarea hotărârii a cărei desființare se

cere într-o asemenea procedură, chiar dacă prin el s-ar confirma o situație

fundamental deosebită de aceea care a fost reținută de instanță ca determinantă

în darea soluției.

Pe

de altă parte, se constată că înscrisul depus de către revizuenta la dosar,

atașat cererii sale de recurs, și care a fost, într-adevăr, autentificai sub

nr. 3694 la data de 4 decembrie 2013 (adică înscrisul menționat prin criticile

de recurs ce combat dezlegările date de prima instanță) este un cu totul altul

decât acela de care s-a prevalat aceeași parte la momentul promovării cererii

de revizuire și pe care 1-a invocat ca înscris nou, anume actul de desființare

a contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. 4160 din 16 octombrie

2007, motiv pentru care nu se poate reține că prin cele susținute și dovedite

în calea de atac a recursului, revizuenta ar fi Infirmat concluzia, corect

reținută de prima instanță, a neîntrunirii în cauza a condițiilor speciale

prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru

aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuenta V.C.C. împotriva Deciziei nr. 690

din 06 noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.

Procesat

de GGC - GV