ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1512/2010

Deliberând în condițiile

art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin dispoziția nr. 1375 din

09 septembrie 2008 emisă de Primăria municipiului Fălticeni prin Primar a fost

respinsă notificarea nr. 444/2001 pronunțată de S.G. și R.A. pentru acordarea

despăgubirilor bănești pentru imobilul casă de locuit și terenul aferent în

suprafață de 409 mp situat în Fălticeni, județul Suceava.

În motivarea soluției de

respingere a notificării s-a reținut că imobilul construcție nu intră sub

incidența Legii nr. 10/2001, deoarece a fost demolat la cererea proprietarului,

iar în ceea ce privește terenul s-a reținut că face parte din totalul de 754

mp, teren înscris în certificatele suplimentare de moștenitor nr. 209 și 210

din 03 octombrie 1997.

Prin contestația formulată

de S.G. și R.A. s-a solicitat desființarea dispoziției nr. 1375 din 09

septembrie 2008 și acordarea despăgubirilor bănești numai pentru suprafața de

250 mp teren care a făcut obiectul unei donații către stat în anul 1979,

donație a cărei nulitate absolută a fost constatată prin sentința civilă nr. 2338

din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Reclamanții au arătat că

imobilul proprietatea părinților lor, dobândit prin actul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1279 din 22 noiembrie 1945 nu a făcut obiectul

restituirii, deși este menționat în certificatele suplimentare de moștenitor

eliberate după părinți, că terenul solicitat nu se identifică cu terenul ce a

făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numita T.N. la

data de 09 februarie 1998.

Prin sentința civilă nr. 1958

din 16 decembrie 2008, Tribunalul Suceava a admis acțiunea a desființat

dispoziția nr. 1375 din 09 septembrie 2008 emisă de Primăria municipiului

Fălticeni prin Primar și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru suprafața de 250 mp teren

situată în municipiul Fălticeni, județul Suceava.

Pentru a pronunța această

hotărâre tribunalul a reținut că potrivit certificatelor de moștenitor nr. 1426

din 26 septembrie 1983, nr. 127 din 16 iunie 1997, nr. 209 și 210 din 02

octombrie 1997 reclamanții sunt moștenitori, în calitate de descendenți ai

defuncților S.G. și M., care, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 1279 din 22 noiembrie 1945 au dobândit un imobil compus din casă cu șase camere,

verandă, bucătărie, cămară și teren aferent în suprafață de 754 mp.

S-a mai reținut că obiectul

donației către stat l-a constituit suprafața de 250 mp, conform ofertei

proprietarului din 19 mai 1979 și deciziei de acceptare a donației nr. 1417 din

03 august 1979 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular Suceava

și că donația a fost constatată nulă prin sentința nr. 634 din 05 aprilie 2002

a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și irevocabilă.

Astfel, instanța de fond a

conchis că imobilul se înscrie în categoria celor preluate abuziv și supuse restituirii

conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, că în prezent este afectat de

blocuri și nu poate fi restituit în natură, fiind incidente dispozițiile art. 1

alin. (2) din același act normativ.

Prin apelul formulat de

pârâtă s-a criticat hotărârea instanței de fond, susținându-se că suprafața de

409 mp teren solicitată prin notificare face parte din suprafața de 754 mp

teren, descrisă în certificatul suplimentar de moștenitor nr. 210 din 03 octombrie

1997, dat în completarea certificatului de moștenitor nr. 127 din 16 iunie 1997.

S-a mai arătat că donația

efectuată în favoarea statului a fost anulată, dar că prin obținerea

certificatului suplimentar de moștenitor reclamanții au devenit proprietari de

drept și că terenul a intrat în circuitul civil.

A susținut apelanta că

existența celor două certificate suplimentare de moștenitor, pe de o parte și

soluția pronunțată de prima instanță, pe de altă parte, echivalează cu o dublă

acordare de drepturi cu privire la terenul solicitat.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia nr. 28 din 10 martie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria municipiului Fălticeni, reținând că în mod corect

instanța de fond a stabilit că imobilul situat în Fălticeni, compus din casă cu

anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 754 mp a fost

proprietatea părinților reclamanților și că cei doi reclamanți au calitate de

moștenitori ai lor.

Prin actul de donație

încheiat la 19 mai 1979 autorii reclamanților au donat statului suprafața de

250 mp din terenul de 754 mp, donație care a fost constatată nulă prin sentința

civilă nr. 634 din 05 aprilie 2002 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și

irevocabilă.

Prin certificatele de

moștenitor nr. 209 din 03 octombrie 1997 și nr. 210 din aceeași dată,

suplimentare la certificatele de moștenitor cu nr. 1426 din 26 septembrie 1983

și nr. 127 din 16 iunie 1997 emise după defuncții S.G. și M. se evidențiază că

suprafața de 754 mp face parte din masa succesorală rămasă după cei doi autori.

S-a reținut că prin

constatarea nulității donației terenul în litigiu a reintrat în patrimoniul

reclamanților, dar, în condițiile în care a fost preluat abuziv și că în anul

1979 pe el au fost construite blocuri de locuințe, reclamanții sunt lipsiți de

atributele dreptului de proprietate, astfel că în mod corect s-a dat efect dispozițiilor

art. 2 alin. (2), art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și s-a constatat că

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru acest teren.

Împotriva deciziei nr. 28

din 10 martie 2009 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs în termen legal

pârâta Primăria municipiului Fălticeni invocând ca temei de drept art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor

recurenta invocă în primul rând lipsa calității sale procesuale pasive,

întrucât potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 republicată, numai unitatea

administrativ-teritorială care are capacitate juridică poate sta în instanță ca

parte, fiind reprezentată de primar sau împuternicit.

Pe fondul cauzei se susține

că instanța de apel nu a ținut cont de apărările invocate și s-a limitat la

interpretarea apărărilor reclamanților, nereale în condițiile în care aceștia

au dovedit că sunt moștenitorii autorilor lor și că au posesia efectivă a

terenului, situație în care se bucură de toate atributele dreptului de

proprietate.

Examinând recursul în raport

de criticile formulate, Înalta Curte îl reține ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată în recurs nu subzistă, în primul rând fiind

formulată ambiguu, are doar un caracter enunțiativ, fără a fi dovedită. Fiind o

excepție absolută, de ordine publică ar fi putut fi invocată în fața instanței

de fond sau apel. În aceste faze procesuale nu s-a pus problema că recurenta nu

ar avea calitate procesuală pasivă în proces, ea aflându-se chiar și în prezent

în posesia imobilului teren de 250 mp revendicat.

Intimații-reclamanți au

dovedit în mod indubitabil în toate fazele procesuale că imobilul a fost

preluat abuziv de stat, că pe el este amplasată construcția unui bloc de

locuințe proprietatea statului, situație în care nu există posibilitatea nici

practică, nici teoretică de a reintra în posesia și folosința efectivă.

Este adevărat că sub aspect

formal, prin certificatele suplimentare de moștenitor reclamanții au dobândit

dreptul de proprietate asupra terenului.

În același sens este și

sentința nr. 634 din 05 aprilie 2002 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și

irevocabilă prin care s-a constatat nulitatea absolută a donației făcută de

autorul reclamanților către stat privind terenul de 250 mp.

Acest teren a fost preluat

abuziv de stat, inclus în masa succesorală inițială, dar nu s-a întors niciodată

în posesia și folosința reclamanților, pe el fiind edificat în prezent un bloc

de locuințe. Deși reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate, de

atributele esențiale ale acestuia a beneficiat și beneficiază și în acest

moment recurenta, stare de fapt ce îi întărește acesteia calitatea procesuală

pasivă în situația de față.

Pe fondul cauzei recursul se

întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se

nelegalitatea deciziei nr. 28 din 10 martie 2009, fără a se dezvolta criticile

aduse conform cerințelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Recurenta susține că trebuia

dată eficiență art. 304

1

C. proc. civ. în sensul examinării cauzei

sub toate aspectele.

În ceea ce privește acest

aspect invocat, instanța de recurs reține că acest text de lege nu are nici o

legătură cu speța de față, el fiind aplicabil numai acelor hotărâri

judecătorești care, potrivit legii nu pot fi atacate cu apel. Instanța de

recurs este ținută să efectueze controlul judiciar numai prin prisma motivelor

limitativ prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Simpla critică generică

potrivit căreia prin hotărârea recurată nu a fost valorificat probatoriul

administrat în favoarea recurentei, instanța limitându-se să interpreteze mai

mult apărările intimaților nu poate fi reținută ca motiv de recurs, un asemenea

motiv fiind înlăturat prin abrogarea pct. 10 din art. 304 C. proc. civ. prin

Legea nr. 219/2005.

Față de considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează ca recursul pârâtei

să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat

de pârâta Primăria Municipiului Fălticeni împotriva deciziei nr. 28 din 10

martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2010.