ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1512/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Prin dispoziția nr. 1375 din 09 septembrie 2008 emisă de Primăria municipiului Fălticeni prin Primar a fost respinsă notificarea nr. 444/2001 pronunțată de S.G. și R.A. pentru acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 409 mp situat în Fălticeni, județul Suceava. În motivarea soluției de respingere a notificării s-a reținut că imobilul construcție nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, deoarece a fost demolat la cererea proprietarului, iar în ceea ce privește terenul s-a reținut că face parte din totalul de 754 mp, teren înscris în certificatele suplimentare de moștenitor nr. 209 și 210 din 03 octombrie 1997. Prin contestația formulată de S.G.

și R.A. s-a solicitat desființarea dispoziției nr. 1375 din 09 septembrie 2008 și acordarea despăgubirilor bănești numai pentru suprafața de 250 mp teren care a făcut obiectul unei donații către stat în anul 1979, donație a cărei nulitate absolută a fost constatată prin sentința civilă nr. 2338 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Reclamanții au arătat că imobilul proprietatea părinților lor, dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1279 din 22 noiembrie 1945 nu a făcut obiectul restituirii, deși este menționat în certificatele suplimentare de moștenitor eliberate după părinți, că terenul solicitat nu se identifică cu terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numita T.N.

la data de 09 februarie 1998. Prin sentința civilă nr. 1958 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Suceava a admis acțiunea a desființat dispoziția nr. 1375 din 09 septembrie 2008 emisă de Primăria municipiului Fălticeni prin Primar și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru suprafața de 250 mp teren situată în municipiul Fălticeni, județul Suceava. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit certificatelor de moștenitor nr. 1426 din 26 septembrie 1983, nr. 127 din 16 iunie 1997, nr. 209 și 210 din 02 octombrie 1997 reclamanții sunt moștenitori, în calitate de descendenți ai defuncților S.G. și M., care, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1279 din 22 noiembrie 1945 au dobândit un imobil compus din casă cu șase camere, verandă, bucătărie, cămară și teren aferent în suprafață de 754 mp.

S-a mai reținut că obiectul donației către stat l-a constituit suprafața de 250 mp, conform ofertei proprietarului din 19 mai 1979 și deciziei de acceptare a donației nr. 1417 din 03 august 1979 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular Suceava și că donația a fost constatată nulă prin sentința nr. 634 din 05 aprilie 2002 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și irevocabilă. Astfel, instanța de fond a conchis că imobilul se înscrie în categoria celor preluate abuziv și supuse restituirii conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, că în prezent este afectat de blocuri și nu poate fi restituit în natură, fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. (2) din același act normativ.

Prin apelul formulat de pârâtă s-a criticat hotărârea instanței de fond, susținându-se că suprafața de 409 mp teren solicitată prin notificare face parte din suprafața de 754 mp teren, descrisă în certificatul suplimentar de moștenitor nr. 210 din 03 octombrie 1997, dat în completarea certificatului de moștenitor nr. 127 din 16 iunie 1997. S-a mai arătat că donația efectuată în favoarea statului a fost anulată, dar că prin obținerea certificatului suplimentar de moștenitor reclamanții au devenit proprietari de drept și că terenul a intrat în circuitul civil. A susținut apelanta că existența celor două certificate suplimentare de moștenitor, pe de o parte și soluția pronunțată de prima instanță, pe de altă parte, echivalează cu o dublă acordare de drepturi cu privire la terenul solicitat.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 28 din 10 martie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria municipiului Fălticeni, reținând că în mod corect instanța de fond a stabilit că imobilul situat în Fălticeni, compus din casă cu anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 754 mp a fost proprietatea părinților reclamanților și că cei doi reclamanți au calitate de moștenitori ai lor. Prin actul de donație încheiat la 19 mai 1979 autorii reclamanților au donat statului suprafața de 250 mp din terenul de 754 mp, donație care a fost constatată nulă prin sentința civilă nr. 634 din 05 aprilie 2002 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și irevocabilă. Prin certificatele de moștenitor nr. 209 din 03 octombrie 1997 și nr. 210 din aceeași dată, suplimentare la certificatele de moștenitor cu nr. 1426 din 26 septembrie 1983 și nr. 127 din 16 iunie 1997 emise după defuncții S.G.

și M. se evidențiază că suprafața de 754 mp face parte din masa succesorală rămasă după cei doi autori. S-a reținut că prin constatarea nulității donației terenul în litigiu a reintrat în patrimoniul reclamanților, dar, în condițiile în care a fost preluat abuziv și că în anul 1979 pe el au fost construite blocuri de locuințe, reclamanții sunt lipsiți de atributele dreptului de proprietate, astfel că în mod corect s-a dat efect dispozițiilor art. 2 alin. (2), art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru acest teren. Împotriva deciziei nr. 28 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs în termen legal pârâta Primăria municipiului Fălticeni invocând ca temei de drept art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În dezvoltarea criticilor recurenta invocă în primul rând lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 republicată, numai unitatea administrativ-teritorială care are capacitate juridică poate sta în instanță ca parte, fiind reprezentată de primar sau împuternicit. Pe fondul cauzei se susține că instanța de apel nu a ținut cont de apărările invocate și s-a limitat la interpretarea apărărilor reclamanților, nereale în condițiile în care aceștia au dovedit că sunt moștenitorii autorilor lor și că au posesia efectivă a terenului, situație în care se bucură de toate atributele dreptului de proprietate. Examinând recursul în raport de criticile formulate, Înalta Curte îl reține ca nefondat pentru următoarele considerente: Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în recurs nu subzistă, în primul rând fiind formulată ambiguu, are doar un caracter enunțiativ, fără a fi dovedită.

Fiind o excepție absolută, de ordine publică ar fi putut fi invocată în fața instanței de fond sau apel. În aceste faze procesuale nu s-a pus problema că recurenta nu ar avea calitate procesuală pasivă în proces, ea aflându-se chiar și în prezent în posesia imobilului teren de 250 mp revendicat. Intimații-reclamanți au dovedit în mod indubitabil în toate fazele procesuale că imobilul a fost preluat abuziv de stat, că pe el este amplasată construcția unui bloc de locuințe proprietatea statului, situație în care nu există posibilitatea nici practică, nici teoretică de a reintra în posesia și folosința efectivă. Este adevărat că sub aspect formal, prin certificatele suplimentare de moștenitor reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului.

În același sens este și sentința nr. 634 din 05 aprilie 2002 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat nulitatea absolută a donației făcută de autorul reclamanților către stat privind terenul de 250 mp. Acest teren a fost preluat abuziv de stat, inclus în masa succesorală inițială, dar nu s-a întors niciodată în posesia și folosința reclamanților, pe el fiind edificat în prezent un bloc de locuințe. Deși reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate, de atributele esențiale ale acestuia a beneficiat și beneficiază și în acest moment recurenta, stare de fapt ce îi întărește acesteia calitatea procesuală pasivă în situația de față. Pe fondul cauzei recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținându-se nelegalitatea deciziei nr. 28 din 10 martie 2009, fără a se dezvolta criticile aduse conform cerințelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Recurenta susține că trebuia dată eficiență art. 304 1 C. proc. civ. în sensul examinării cauzei sub toate aspectele. În ceea ce privește acest aspect invocat, instanța de recurs reține că acest text de lege nu are nici o legătură cu speța de față, el fiind aplicabil numai acelor hotărâri judecătorești care, potrivit legii nu pot fi atacate cu apel. Instanța de recurs este ținută să efectueze controlul judiciar numai prin prisma motivelor limitativ prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Simpla critică generică potrivit căreia prin hotărârea recurată nu a fost valorificat probatoriul administrat în favoarea recurentei, instanța limitându-se să interpreteze mai mult apărările intimaților nu poate fi reținută ca motiv de recurs, un asemenea motiv fiind înlăturat prin abrogarea pct. 10 din art. 304 C. proc. civ. prin Legea nr. 219/2005. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează ca recursul pârâtei să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Primăria Municipiului Fălticeni împotriva deciziei nr. 28 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2010.