ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 28/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2081 din 13 februarie 2008,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de reclamanta SC B.B.G.C.P. SA – agenția Buzău prin lichidatori SC M.S.R.V.A.

SA și SC P.C.M.C. SRL împotriva pârâtei SC A.I. SA.

Cererea cu care a fost

sesizată instanța a fost întemeiată pe dispozițiile art. 513 C. proc. civ.,

având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.246.074.942 lei

reprezentând diferența dintre suma cu care imobilul cu destinație de abator a

fost adjudecat de pârâtă și prețul cu care respectivul imobil a fost

valorificat în cadrul procedurii de lichidare judiciară a debitoarei SC C.S.

SRL Merei.

În considerentele sentinței

s-a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă întrucât a fost parte

în contractul de garanție imobiliară din 25 aprilie 1996 ce a făcut obiectul

executării silite concretizată prin sentința nr. 949 din 20 decembrie 1999 a

Judecătoriei Buzău, iar dreptul la acțiune nu este prescris față de data la

care acesta a început să curgă - 20 mai 2005 când a fost încheiat contractul de

vânzare - cumpărare.

Pe fondul cauzei s-a avut în

vedere că, prin sentința 9149 din 20 decembrie 1999, în cadrul executării

silite a contractului de garanție imobiliară, imobilul ce a făcut obiectul

garanției (abator) a fost adjudecat de pârâtă pentru prețul de 2.198.074.948

lei fără a se menționa că pârâta nu a depus prețul, motiv pentru care

reclamanta nu a dovedit existența creanței pe care o solicită.

De asemenea, a considerat că

nu sunt incidente în cauză prevederile art. 513 C. proc. civ. întrucât imobilul

a fost adjudecat definitiv prin sentința anterior menționată, nefiind scos la

licitație din nou și vândut la un preț mai mic decât cel inițial, ci a fost

valorificat în cadrul procedurii de lichidare judiciare.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 286

din 28 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, care a

reținut că prima instanță a apreciat corect asupra neaplicării, în cauză, a

prevederilor art. 513 C. proc. civ.

Astfel, instanța apelului a

avut în vedere că, la cererea SC B.B.G.C.P. SA prin sentința 9149/1999 a

Judecătoriei Buzău, imobilul a fost adjudecat definitiv către SC A.I. SA

București, imobil ce a aparținut SC C.S. SRL Merei care – la data de 25

ianuarie 2002 – a intrat în procedura insolvenței, procedură ce s-a încheiat la

13 februarie 2002.

S-a mai reținut că

reclamantul nu poate uza de prevederile art. 513 C. proc. civ. pentru că nu a

depus dovezi din care să rezulte că pârâta nu a plătit prețul pentru bunul

adjudecat, nici faptul că același bun a fost vândut în condițiile art. 513 C.

proc. civ. și, oricum, suma pretins datorată de fostul adjudecător se

stabilește de executorul judecătoresc prin procesul-verbal de licitație care

constituie titlu executoriu.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susține următoarele:

Instanța de apel nu a avut

în vedere dispozițiile art. 100 din Legea nr. 64/1995 conform cu care „vânzarea

se va face în condițiile codului de procedură civilă” ceea ce înseamnă că

dispozițiile art. 513 C. proc. civ. se aplică și în materia vânzării la

licitație în cadrul procedurii falimentului.

Se arată că, în condițiile

în care debitoarea reclamantei nu ar fi intrat în procedura de faliment, banca

ar fi continuat procedura de executare silită și ar fi organizat o nouă

licitație în vederea valorificării bunului pentru recuperarea creanței ori,

potrivit art. 35 din Legea 64/1995, banca a fost obligată să suspende procedura

de executare silită pentru ca bunul să fie valorificat în procedura

falimentului.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 513 C. proc.

civ. – dacă adjudecatarul nu depune prețul în termen de 30 de zile de la data

vânzării, imobilul se va scoate din nou în vânzare în contul acestuia, el fiind

obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitație și eventuala

diferență de preț.

Aceste prevederi determină

consecințele nerespectării termenului de plată a prețului de către adjudecatar,

prima consecință fiind scoaterea, din nou, la vânzare a imobilului.

Numai că, în cauza dedusă

judecății prevederile menționate nu-și găsesc aplicabilitatea în condițiile în

care, imobilul a fost adjudecat definitiv - în cadrul unei executări silite

pornite pe dreptul comun de creditoarea SC B.B.G.C.P. SA – prin sentința nr. 9149/1999,

iar ulterior a fost valorificat – în cadrul unei executări silite concursuale –

solicitată de aceeași creditoare împreună cu alți creditori.

În situația în care,

adjudecatarul licitației organizate în condițiile dreptului comun nu depunea

prețul în termenul stabilit de lege, ar fi trebuit ca imobilul să fie scos la

vânzare în cadrul aceleiași proceduri.

Or, creditoarea nu a dovedit

o astfel de împrejurare și nu poate cere a se asimila executarea silită a

aceluiași imobil în cadrul procedurii falimentului „scoaterii din nou la

vânzare” despre care vorbește art. 513 C. proc. civ.

În consecință, criticile

recurentei sunt nefondate, instanțele anterioare reținând corect că prevederile

art. 513 C. proc. civ. nu au incidență în cauză, motiv pentru care urmează a se

respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta

B. - prin lichidatorii P.B.R.S.I.R.V.A.I.S. SRL împotriva Deciziei nr. 286

din 28 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2009.