ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 28/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2081 din 13 februarie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC B.B.G.C.P. SA – agenția Buzău prin lichidatori SC M.S.R.V.A. SA și SC P.C.M.C. SRL împotriva pârâtei SC A.I. SA. Cererea cu care a fost sesizată instanța a fost întemeiată pe dispozițiile art. 513 C. proc. civ., având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.246.074.942 lei reprezentând diferența dintre suma cu care imobilul cu destinație de abator a fost adjudecat de pârâtă și prețul cu care respectivul imobil a fost valorificat în cadrul procedurii de lichidare judiciară a debitoarei SC C.S.

SRL Merei. În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă întrucât a fost parte în contractul de garanție imobiliară din 25 aprilie 1996 ce a făcut obiectul executării silite concretizată prin sentința nr. 949 din 20 decembrie 1999 a Judecătoriei Buzău, iar dreptul la acțiune nu este prescris față de data la care acesta a început să curgă - 20 mai 2005 când a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare. Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că, prin sentința 9149 din 20 decembrie 1999, în cadrul executării silite a contractului de garanție imobiliară, imobilul ce a făcut obiectul garanției (abator) a fost adjudecat de pârâtă pentru prețul de 2.198.074.948 lei fără a se menționa că pârâta nu a depus prețul, motiv pentru care reclamanta nu a dovedit existența creanței pe care o solicită.

De asemenea, a considerat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 513 C. proc. civ. întrucât imobilul a fost adjudecat definitiv prin sentința anterior menționată, nefiind scos la licitație din nou și vândut la un preț mai mic decât cel inițial, ci a fost valorificat în cadrul procedurii de lichidare judiciare. Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 286 din 28 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, care a reținut că prima instanță a apreciat corect asupra neaplicării, în cauză, a prevederilor art. 513 C. proc. civ. Astfel, instanța apelului a avut în vedere că, la cererea SC B.B.G.C.P. SA prin sentința 9149/1999 a Judecătoriei Buzău, imobilul a fost adjudecat definitiv către SC A.I.

SA București, imobil ce a aparținut SC C.S. SRL Merei care – la data de 25 ianuarie 2002 – a intrat în procedura insolvenței, procedură ce s-a încheiat la 13 februarie 2002. S-a mai reținut că reclamantul nu poate uza de prevederile art. 513 C. proc. civ. pentru că nu a depus dovezi din care să rezulte că pârâta nu a plătit prețul pentru bunul adjudecat, nici faptul că același bun a fost vândut în condițiile art. 513 C. proc. civ. și, oricum, suma pretins datorată de fostul adjudecător se stabilește de executorul judecătoresc prin procesul-verbal de licitație care constituie titlu executoriu. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia susține următoarele: Instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 100 din Legea nr. 64/1995 conform cu care „vânzarea se va face în condițiile codului de procedură civilă” ceea ce înseamnă că dispozițiile art. 513 C. proc. civ. se aplică și în materia vânzării la licitație în cadrul procedurii falimentului. Se arată că, în condițiile în care debitoarea reclamantei nu ar fi intrat în procedura de faliment, banca ar fi continuat procedura de executare silită și ar fi organizat o nouă licitație în vederea valorificării bunului pentru recuperarea creanței ori, potrivit art. 35 din Legea 64/1995, banca a fost obligată să suspende procedura de executare silită pentru ca bunul să fie valorificat în procedura falimentului.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 513 C. proc. civ. – dacă adjudecatarul nu depune prețul în termen de 30 de zile de la data vânzării, imobilul se va scoate din nou în vânzare în contul acestuia, el fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitație și eventuala diferență de preț. Aceste prevederi determină consecințele nerespectării termenului de plată a prețului de către adjudecatar, prima consecință fiind scoaterea, din nou, la vânzare a imobilului. Numai că, în cauza dedusă judecății prevederile menționate nu-și găsesc aplicabilitatea în condițiile în care, imobilul a fost adjudecat definitiv - în cadrul unei executări silite pornite pe dreptul comun de creditoarea SC B.B.G.C.P.

SA – prin sentința nr. 9149/1999, iar ulterior a fost valorificat – în cadrul unei executări silite concursuale – solicitată de aceeași creditoare împreună cu alți creditori. În situația în care, adjudecatarul licitației organizate în condițiile dreptului comun nu depunea prețul în termenul stabilit de lege, ar fi trebuit ca imobilul să fie scos la vânzare în cadrul aceleiași proceduri. Or, creditoarea nu a dovedit o astfel de împrejurare și nu poate cere a se asimila executarea silită a aceluiași imobil în cadrul procedurii falimentului „scoaterii din nou la vânzare” despre care vorbește art. 513 C. proc. civ. În consecință, criticile recurentei sunt nefondate, instanțele anterioare reținând corect că prevederile art. 513 C. proc.

civ. nu au incidență în cauză, motiv pentru care urmează a se respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. - prin lichidatorii P.B.R.S.I.R.V.A.I.S. SRL împotriva Deciziei nr. 286 din 28 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.