ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4044/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj,

reclamantul

C.M. a chemat în judecată pe pârâții C.J., S.F. și SC C. SA Craiova solicitând

instanței să constate nulitatea absolută a proceselor verbale din data de 02

martie 1999 întocmite în Adunarea Generală Ordinară și Extraordinară a

Acționarilor SC C. SA precum și a celorlalte acte încheiate respectiv hotărârea

nr. 1 din 02 martie 1999, actul adițional nr. 321 din 08 martie 1999,

încheierea judecătorului delegat nr. 592 din 17 martie 1999 și restabilirea situației

anterioare adoptării acestei hotărâri a adunării generale a acționarilor.

Prin sentința nr. 4083

din 13 iulie 2006, Tribunalul Dolj a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului S.F. și a respins excepția tardivității acțiunii formulate

de reclamantul C.M. împotriva pârâților C.J., S.F. și SC C. SA

Prin aceeași sentință

s-a admis acțiunea precizată și s-a constatat nulitatea absolută a

procesului-verbal din 2 martie 1999 întocmit în adunarea generală a

acționarilor SC C. SA Craiova și a actelor subsecvente, respectiv hotărârea din

2 martie 1999 și actul adițional nr. 321 din 8 martie 1999, luându-se act că

reclamantul a renunțat la judecarea petitului, privind constatarea nulității

încheierii judecătorului delegat nr. 592 din 17 martie 1999.

Pârâtul C.M. a

formulat cerere de completare a sentinței, iar Tribunalul Dolj - prin sentința nr.

4606 din 17 martie 2006 - a admis cererea și a dispus restabilirea situației

anterioare adoptării hotărârii nr. 1 din 2 martie 1999.

Apelurile declarate

de pârâți împotriva sentinței au fost admise prin decizia nr. 33 din 14

februarie 2007 de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care a anulat

sentințele și a reținut cauza pentru rejudecare.

Rejudecând cauza,

Curtea de Apel Craiova a pronunțat decizia nr. 64 din 14 martie 2007 prin care

a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere referitor la

constatarea nulității încheierii judecătorului delegat, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților S.F. și C.J., precum și excepția

autorității de lucru judecat și a respins acțiunea reclamanților.

Recursul formulat de

reclamant împotriva deciziei a fost admis prin decizia nr. 3397 din 31

octombrie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, care

a casat în parte decizia și a trimis cauza spre rejudecarea acțiunii în

constatarea nulității hotărârii A.G.A., menținând celelalte dispoziții.

Prin aceeași decizie,

recursul formulat de reclamant împotriva deciziei nr. 33 din 14 februarie 2007

a fost respins.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de recurs a reținut greșita aplicare a dispozițiilor art. 1021

C. civ. De asemenea, s-a reținut că prin hotărârea invocată cererea s-a respins

ca tardivă, fără a se soluționa fondul cauzei, iar în prezentul litigiu,

excepția tardivității a fost respinsă față de modificările aduse Legii nr. 31/1990.

Prin decizia nr. 114

din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca

tardivă acțiunea reclamantului și a luat act că pârâta SC C. SA Craiova nu a

solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

În considerentele

deciziei s-a reținut că împotriva hotărârii adunării generale ce face obiectul

acțiunii se poate exercita calea de atac prevăzută de lege la data adoptării

hotărârii și anume, acțiunea în anulare promovată în termen de 15 zile de la

data publicării în M. Of. al României, partea a IV-a, indiferent dacă se invocă

motive de nulitate absolută sau relativă, conform prevederilor art. 131 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 în vigoare la 2 martie 1999.

Prin decizia nr. 3607

din 2 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de reclamantul C.M. împotriva deciziei nr. 114 din 17 aprilie 2008 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

În esență, în

considerentele deciziei s-a reținut încălcarea prevederilor art. 315 C. proc.

civ. și s-a constatat că instanța apelului nu s-a conformat deciziei de casare

prin readucerea în discuție a excepției de tardivitate a acțiunii în nulitatea

hotărârii A.G.A.

În rejudecare, Curtea

de Apel Craiova, secția comercială, a pronunțat decizia nr. 28 din 19 mai 2008

prin care a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.

Prin decizia nr. 2788

din 09 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul

nr. 535/54/2009, s-a admis recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva

deciziei nr. 28 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, s-a casat decizia și

s-a trimis cauza la aceiași instanță pentru rejudecare pe fond, instanța de

recurs reținând următoarele:

- instanța trebuia să

aibă în vedere limitele învestirii astfel încât să se pronunțe asupra

obiectului cererii deduse judecății ca o garanție a aplicării principiului

disponibilității;

- instanța anterioară

avea a se pronunța asupra nulității absolute a mai multor acte juridice pretins

a fi false și nimic nu impieta asupra posibilității analizării pe cale

incidentală a falsului în condițiile art. 184 C. proc. civ., temei pe care

instanța trebuia să-l aibă în vedere, fiind date premisele aplicării lui;

- instanța trebuia să

aibă în vedere că, în lipsa unei norme de procedură care să prevadă competența

instanței penale de a soluționa acțiunea civilă în care procurorul a adoptat o

soluție de netrimitere în judecată și că, în raport cu prevederile art. 184 C.

proc. civ., competența de a dispune desființarea totală sau parțială a unui

înscris falsificat, - în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de

urmărire penală - aparține instanței civile;

- cum acțiunea pentru

desființarea totală sau parțială a unui înscris presupus a fi falsificat

aparține părților, iar reclamantul (fiind și cel care a formulat plângerea

penală) a uzat de această posibilitate, apare ca nefundamentată motivarea

instanței prin care a reținut că nu există o hotărâre judecătorească penală cu

privire la existența falsului la persoanele vinovate de săvârșirea faptei,

respectiv la vinovăția acestora.

Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 106 din 18 mai 2010, a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamantul C.M. și a luat act că pârâta nu

solicită cheltuieli de judecată.

În pronunțarea

acestei decizii instanța a avut în vedere următoarele considerente:

-

intenția acționarilor majoritari a fost de a continua dezbaterile pentru cele

două adunări generale și a lua măsurile enunțate în convocator. Cerințele de

cvorum și de majoritate fiind îndeplinite conform Legea nr. 31/1990, în

reprezentarea acționarilor majoritari nu a fost săvârșită vreo infracțiune,

respectiv de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Procesul verbal care se

apreciază a fi parțial fals de către reclamant, consemnează punct cu punct

votarea problemelor înscrise pe ordinea de zi, nu cuprinde nici o problemă în

afara celor enunțate în convocator, fapt de altfel necontestat de reclamant;

-

procesul-verbal întocmit după suspendarea adunării generale este o continuare a

celor consemnate în prima parte a adunării. Faptul că nu s-a consemnat locul

reluării dezbaterilor, acasă la martorul M.G., nu înseamnă că înscrisul sub

semnătură privată este fals față de dispozițiile art. 290 C. pen.;

-

faptul că s-a inserat în procesul verbal, că acționarii prezenți reprezintă

64,1% din acțiuni nu reprezintă un fals, fiind eventual o eroare de calcul (

sau s-a avut în vedere capitalul social faptic și nu scriptic) consemnare fără

efecte juridice căci oricum cei trei acționari dețineau peste 50% din acțiuni;

-

consemnarea din procesul verbal că s-au distribuit buletine de vot și în realitate

nu ar fi fost așa, nu produce vreun efect juridic care să atragă anularea

acestuia ca fiind fals, din moment ce voința acționarilor a fost unanimă în

luarea măsurilor consemnate așa cum rezultă din declarațiile celor trei

acționari. De asemenea, faptul că nu s-a luat măsura divizării societății și

s-a consemnat în procesul verbal că luarea acestei măsuri este inoportună în

acel moment, nu înseamnă că s-a săvârșit un fals în înscrisuri private;

-

cu privire la hotărârea de majorare a capitalului social instanța a reținut că

prin cele hotărâte în adunarea din 2 martie 1999, scopul acționarilor

majoritari enumerați, nu a fost de a săvârși un fals în dauna societății ci ca

situația de fapt să fie reflectată și în drept prin înscrierea la O.R.C. a

numărului real de acțiuni, prin aducerea la zi a structurii acționariatului,

pentru a intra în legalitate și nu invers;

-

susținerea reclamantului că există neconcordanță între procesul verbal și

hotărâre, cu privire la alegerea administratorului și a cenzorilor este

nefondată întrucât în procesul verbal s-a consemnat alegerea administratorului

unic în persoana lui C.J. și votarea în unanimitate, iar în hotărâre s-a că

menționat conducerea și administrarea societății este asigurată da

Administratorul unic, ales în persoana D-lui C.J., care îndeplinește

prerogativele Consiliului de administrație.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.M.D., solicitând admiterea

acestuia și casarea deciziei atacate.

Recurentul își

subsumează criticile art. 304 punctele 5, 7 și 9 C. proc. civ. și vizează în

esență următoarele aspecte:

- instanța de apel nu

a analizat în mod obiectiv toate apărările invocate de recurent prin cererea de

chemare în judecată, inclusiv probele făcute de acesta în sprijinul acestor

apărări, în special cele administrate în faza cercetării penale, fiindu-i

astfel încălcat dreptul la un proces echitabil în accepțiunea art. 6 CEDO;

- instanța de

judecată nu numai că a făcut abstracție de apărările și probele invocate de

recurent, ci s-a transformat pur și simplu într-un apărător al pârâților, ceea

ce face ca practic hotărârea să fie nemotivată, în sensul art. 261, pct. c) C. proc.

civ.;

- decizia atacată nu

respectă cerințele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.;

- instanța de apel nu

a respectat problemele de drept dezlegate de instanța superioară, sub aspectul

rejudecării cauzei în camera de consiliu, încălcând în acest fel nu numai

prevederile art. 315 dar și cele ale art. 105, alin. (2), C. proc. civ., fapt

ce duce la nulitatea hotărârii în baza art. 304, pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte,

examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat pentru motivele ce se vot arăta.

Criticile

recurentului pârât vizează în proporție covârșitoare aspecte de netemeinicie cu

trimitere la aprecierea probelor și la situații de fapt, ce nu pot forma

obiectul examenului de legalitate și această fază procesuală.

Cât privește critica

vizând nerespectarea de către instanță a cerințelor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., aceasta se dovedește a fi neîntemeiată, dată de faptul că instanța de

fond a judecat strict în limitele casării impuse prin decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 2788 din 9 noiembrie 2009, instanța de fond având a se

pronunța asupra nulității absolute a mai multor acte juridice pretins a fi

false.

Cum nu se poate

reproșa acestei instanțe nemotivarea hotărârii pronunțate, aceasta respectând

cerințele motivării instituită de art. 261 alin. (5) C. proc. civ. critica

recurentului va fi îndepărtată.

Referitor la ultima

critică, este de reținut că aceasta se raportează la decizia de casare a

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3397 din 31 octombrie 2007 -

pronunțată într-un ciclu procesual anterior (al doilea din cele patru),

împrejurare față de care acest motiv nu poate fi supus analizei în acest stadiu

procesual.

În considerarea celor

ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de

recurentul - reclamant C.M.D. împotriva deciziei nr. 106 din 18 mai 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.