ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3607/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3607/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4083 din 13 iulie 2006,

Tribunalul Dolj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

S.F. și s-a respins excepția tardivității acțiunii formulate de reclamantul C.M.

împotriva pârâților C.J., S.F. și SC C. SA

Prin aceeași sentință

s-a admis acțiunea precizată și s-a constatat nulitatea absolută a

procesului-verbal din 2 martie 1999 întocmit în adunarea generală a

acționarilor SC C. SA Craiova și a actelor subsecvente, respectiv hotărârea din

2 martie 1999 și actul adițional din 8 martie 1999, luându-se act că

reclamantul a renunțat la judecarea petitului, privind constatarea nulității încheierii

judecătorului delegat 17 martie 1999.

Pârâtul C.M. a

formulat cerere de completare a sentinței, iar Tribunalul Dolj - prin sentința nr.

4606 din 17 martie 2006 - a admis cererea și a dispus restabilirea situației

anterioare adoptării hotărârii nr. 1 din 2 martie 1999.

Apelurile declarate

de pârâți împotriva sentinței au fost admise prin decizia nr. 33 din 14

februarie 2007 de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care a anulat

sentințele și a reținut cauza pentru rejudecare.

Rejudecând cauza,

Curtea de Apel Craiova a pronunțat Decizia nr. 64 din 14 martie 2007 prin care

a luat act de renunțare la judecata capătului de cerere referitor la

constatarea nulității încheierii judecătorului delegat, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților S.F. și C.J., precum și excepția

autorității de lucru judecat și a respins acțiunea reclamanților.

Recursul formulat de

reclamant împotriva deciziei a fost admis prin Decizia nr. 3397 din 31

octombrie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, care

a casat în parte decizia și a trimis cauza spre rejudecarea acțiunii în

constatarea nulității hotărârii A.G.A., menținând celelalte dispoziții.

Prin aceeași decizie,

recursul formulat de reclamant împotriva deciziei nr. 33 din 14 februarie 2007

a fost respins.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța recursului a reținut greșita aplicare a dispozițiilor art. 1021

C. civ., întrucât nu erau îndeplinite condițiile triplei identități, cauza

juridică a cererii soluționată prin sentința nr. 1887/2001 fiind diferită, iar

cea de-a doua acțiune s-a întemeiat pe rezoluția din 14 septembrie 2005 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. De asemenea, s-a reținut că prin

hotărârea invocată cererea s-a respins ca tardivă, fără a se soluționa fondul

cauzei, iar în prezentul litigiu, excepția tardivității a fost respinsă față de

modificările aduse Legii nr. 31/1990.

În consecință,

instanța a considerat că se impune soluționarea cererii pe fond.

Prin Decizia nr. 114

din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca

tardivă acțiunea reclamantului și s-a luat act că pârâta SC C. SA Craiova nu a

solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

În considerentele

deciziei s-a reținut că împotriva adunării generale ce face obiectul acțiunii

se poate exercita calea de atac prevăzută de lege la data adoptării hotărârii

și anume, acțiunea în anulare promovată în termen de 15 zile de la data

publicării în M. Of. al României, partea a IV-a, indiferent dacă se invocă

motive de nulitate absolută sau relativă, conform prevederilor art. 131 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 în vigoare la 2 martie 1999.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamantul, care a invocat motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susține

următoarele:

- Prin decizia

atacată s-au încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ., în contextul în care

instanța de recurs a dispus casarea deciziei cu îndrumarea de a soluționa cauza

pe fond.

- În condițiile în

care prin Decizia nr. 64/2007 s-a soluționat definitiv excepția tardivității

(aceasta nefăcând obiectul controlului judiciar în recurs) prin decizia

atacată, recurentului i s-a creat o situație mai rea în propria sa cale de

atac, încălcându-se prevederile art. 296 și 316 C. proc. civ.

- Prin soluționarea

în mod irevocabil a excepției tardivității cererii s-au aplicat greșit prevederile

art. 1201 C. proc. civ. și art. 166 C. proc. civ.

- Au fost aplicate

greșit prevederile art. 184 C. proc. civ. întrucât instanța trebuia să

procedeze la soluționarea cauzei pe fond și să constate falsul săvârșit de

pârâtă.

- Instanța a încălcat

principiul disponibilității și problemele de drept dezlegate de instanța

recursului, soluționând cauza pe o excepție întemeiată pe prevederile art. 132 alin.

(5) din Legea nr. 31/1990 republicată.

- Prin refuzul de a

soluționa cauza pe fond, recurentului i s-a încălcat atât dreptul

constituțional al accesului liber la justiție, cât și dreptul la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Recursul este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte va

proceda la gruparea criticilor ce se subscriu aceluiași motiv de nelegalitate

și care vizează încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., urmând a

răspunde acestora printr-un argument comun.

Astfel, potrivit art.

315 C. proc. civ. - în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Textul menționat

conține dispoziții imperative ce vizează obligativitatea îndrumărilor date de

instanța de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de aceasta și cu

privire la necesitatea administrării unor probe.

Precizările făcute în

textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii

pronunțate.

În cauză, prin Decizia

nr. 3397 din 31 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit

în mod clar limitele rejudecării și anume, soluționarea acțiunii în constatarea

nulității absolute a hotărârii A.G.A. pe fond, reținând că excepția tardivității

acțiunii a fost tranșată anterior.

Neconformându-se

deciziei de casare, prin readucerea în discuție a excepției de tardivitate a

acțiunii în nulitatea hotărârii A.G.A., instanța de apel a pronunțat o hotărâre

lovită de nulitate motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa decizia atacată cu consecința

trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu prilejul

rejudecării, instanța apelului se va conforma îndrumărilor deciziei de casare

menționate cu respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de

reclamantul

C.M. împotriva Deciziei nr. 114 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2008.