ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2736/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2005 și completată la primul termen de judecată, reclamanta A. Dolj în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA Craiova a solicitat instanței de arbitraj, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.A. din 1 iulie 2005 și a hotărârii de conducerii societății cu privire la împărțirea diferențelor din reevaluările anilor precedenți, precum și a părții din profitul net realizat în anul 2004 în capitalul social al membrilor cooperatori existenți la data de 30 iunie 2005. Prin Sentința nr. 1 din 16 ianuarie 2006 a Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă și s-a respins cererea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva sentinței arbitrale, reclamanta a formulat acțiune în anulare. Prin sentința nr. 25 din 16 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a fost admisă acțiunea în anulare formulată împotriva sentinței arbitrale, iar pe fond, a fost admisă cererea principală și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. a SC A.P. SA Craiova din 1 iulie 2005 și a hotărârii de conducerii societății cu privire la împărțirea diferențelor din reevaluările anilor precedenți, precum și a părții din profitul net realizat în anul 2004 în capitalul social al membrilor cooperatori existenți la data de 30 iunie 2005. Împotriva acestei sentințe, pârâta SC A.P. SA Craiova a formulat recurs.

Prin decizia nr. 3069 pronunțată la data de 11 octombrie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 6014/2/2006, a fost admis recursul declarat de pârâtă împotriva Sentinței civile nr. 25 din 5 februarie 2007 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Dolj, secția comercială. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4859/63/2008. Prin Sentința nr. 574 din 29 mai 2008 pronunțată în Dosarul nr. 4859/63/2008, Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta

SC M.A. SA

Craiova, în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA Craiova. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția autorității de lucru judecat, având ca obiect acțiunea în anulare a Hotărârii A.G.A. nr. 1 din 01 iulie 2005 a SC A.P. SA Craiova, excepție invocată de pârâtă, este întemeiată și a admis-o, apreciind că în cauză există identitate de obiect, părți și cauză între litigiul aflat pe rol și cel soluționat de Curtea de Arbitraj. În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a hotărârii conducerii societății cu privire la împărțirea diferențelor din reevaluările anilor precedenți, s-a constatat că asupra acestei cereri s-a pronunțat Tribunalul Dolj prin Sentința nr. 4477 din 20 octombrie 2006, soluție menținută de Curtea de Apel Craiova prin respingerea apelului la 17 aprilie 2008 în Dosarul nr. 6083/54/2006.

Împotriva acestei sentințe reclamanta SC M.A.SA Craiova a declarat apel. Prin Decizia nr. 192 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, a fost admis apelul a fost desființată Sentința nr. 574 din 29 mai 2008 a Tribunalului Dolj, secția comercială, și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel, curtea, observând considerentele Deciziei nr. 277 pronunțată la data de 4 feruarie2009 de Î.C.C.J. în Dosarul nr. 16083/54/2006, a reținut, în esență, că la data de 2 octombrie 2007 Curtea de Apel Craiova a apreciat că există litispendență între cauza dedusă judecății în apel împotriva sentinței Tribunalulului Dolj nr. 4477 din 20 octombrie 2006 pronunțată în Dosarul 878/COM/2006 și recursul formulat de SC A.P.

SA Craiova împotriva Sentinței nr. 25 din 5 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 6014/2/2006. Or, prin Decizia nr. 3069 pronunțată în Dosarul nr. 6014/2/2006 la data de 11 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că nu există litispendență și a dispus restituirea dosarului Curții de Apel Craiova, aspect ce rezultă din considerentele Deciziei nr. 277 din 4 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 16083/54/2006. În consecință, s-a constatat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 1201 C. civ. raportat la art. 166 C. proc. civ. și prin urmare în mod greșit a apreciat că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC A.P. SA Craiova a declarat recurs solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței instanței de fond nr. 574 din 29 mai 2008. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta SC A.P. SA Craiova a susținut, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1201 C. civ., considerând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat. Recurenta susține că soluția instanței de apel este nelegală și injustă, întrucât aceasta a ignorat apărările și actele depuse la dosar, respectiv probe din care rezultă că în mod corect instanța de fond a constatat existența triplei identități de obiect, părți și cauză.

Intimata-reclamantă SC M.A. SA Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 308 C. proc. civ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului susținând că instanța de apel a interpretat în mod corect dispozițiile legale și a considerat că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj pentru administrarea de noi probe care să ducă la clarificarea situației având în vedere că în cauză nu există identitate de obiect, cauză și părți între Dosarul nr. 4859/63/2008 și Dosarul nr. 878/COM/2005. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când o a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cerere și cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”. De asemenea, art. 163 C. proc. civ. statuează că „nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe”. Prin urmare, pentru a exista puterea de lucru judecat „res judicata pro veritate habetur”, ca și în cazul litispendenței, trebuie să existe tripla identitate de obiect, cauză și părți. Prin decizia irevocabilă nr. 3069 din 11 octombrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 6014/2/2006, în rejudecare actualul Dosar nr. 4859/63/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în prezentul litigiu nu este îndeplinită condiția imperativă a triplei identități de obiect, cauză și părți.

În consecință, în mod corect, instanța de control judiciar a ținut cont de considerentele expuse în hotărârea prin care s-a trimis cauza spre rejudecare, hotărâre prin care s-a constatat irevocabil că nu există litispendență și s-a dispus restituirea dosarului Curții de Apel Craiova, aspect ce a rezultat și din considerentele Deciziei nr. 277 din 4 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 16083/54/2006. Decizia instanței de apel este perfect legală, un argument în plus constituindu-l și respectarea condițiilor impuse de art. 315 C. proc. civ. potrivit cărora „ în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Potrivit textului de lege anterior menționat hotărârea instanței de recurs, în speța de față Decizia nr. 3069 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, este obligatorie atât asupra modului în care instanța de recurs a rezolvat problema de drept, cât și asupra necesității de a administra anumite probe. În speță, instanța care a rejudecat fondul, respectiv Tribunalul Dolj prin sentința nr. 574 din 29 mai 2008, a făcut abstracție de indicațiile date de instanța de recurs prin Decizia nr. 3069 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11 octombrie 2007 prin care s-a constatat că în cauză nu există litispendență, respectiv că nu există triplă identitate de obiect, cauză și părți.

Este perfect legală hotărârea instanței de apel care a reținut că prima instanță a dat o interpretare greșită a dispozițiilor art. 1201 C. civ. și a constatat că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat. Instanța de apel a observat faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3069 din 11 octombrie 2007 a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj cu dispoziția expresă de a se administra probe suplimentare pentru soluționarea prezentei cauze, or aceasta din urmă, în rejudecare, a soluționat cauza pe excepție fără a cerceta fondul. Reglementarea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

conform căreia „în cazul în care se constată că în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului (...) instanța de apel va desființa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe” constituie o garanție a aplicării principiilor care guvernează procesul civil, cât și principiului prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. privind judecarea cauzei în mod echitabil. Față de aceste considerente, se constată că, în mod judicios instanța de control judiciar a dat eficiență prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. constatând că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, iar pe cale de consecință a admis apelul, a desființat Sentința nr. 574 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru toate argumentele care preced, Înalta Curte constată că motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 privind aplicarea greșită a legii, este nefondat, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică, instanța de control judiciar dând o corectă eficiență textelor legale aplicabile speței de față. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta SC A.P. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 192 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat, menținându-se hotărârea instanței de apel, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.P. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 192 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2010.