ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 277/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 4477 din 20

octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 278/COM/2006, s-a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.S.C.M. Craiova împotriva pârâtei S.C.A.

P. Craiova, disjunsă la data de 27 ianuarie 2006 din dosarul nr. 878/COM/2005

al aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut lipsa de interes a reclamantei, în raport de împrejurarea că la data de

28 martie 2005, în ședința A.G.A., s-a aprobat contul de profit și de pierderi,

s-a aprobat raportul comisiei de cenzori și s-a repartizat profitul pe anul

la data de 31 decembrie 2004 reiese că repartizarea profitului net pe anul 2004

s-a efectuat conform instrucțiunilor în vigoare și deciziei nr.6 din 16

decembrie 2003. Cu O.P. nr. 158 din 5 mai 2005 s-a restituit reclamantei

capitalul social. În consecință, reclamantei repartizându-i-se profitul net pe

anul 2004, diferențele din reevaluările anilor precedenți conform hotărârii

A.G.A. din 28 martie 2005, iar la data de 5 mai 2005 și capitalul social,

aceasta nu mai justifică interesul în formularea acțiunii. Oricum, nu sunt

motive de nulitate absolută a hotărârii, deoarece repartizarea sumelor s-a

făcut conform normelor metodologice și deciziei U.C.E.C.O.M. din 2003. Excepția

lipsei calității procesuale a reclamantei nu poate fi primită, aceasta având

calitatea de membru cooperator la data hotărârii contestate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC A.S.C.M. Craiova, care a invocat nelegalitatea și

netemeinicia și a susținut că greșit s-a reținut lipsa sa de interes, în

condițiile în care s-a invocat modul de împărțire injust și nelegal a

dividendelor. De altfel, la data de 3 iunie 2005 la Curtea de Arbitraj de pe

lângă A.N.C.O.M. -U.C.E.C.O.M. București s-a afișat lista cu acționarii,

confirmându-se calitatea sa. Pe fond, acțiunea a fost dovedită, în cauză

impunându-se constatarea nulității hotărârii conducerii societății S.C.A. P. Craiova,

deoarece nu s-a respectat numărul membrilor cooperatori. În anul 2005, apelanta

nu și-a pierdut calitatea de acționar. Conducerea S.C.A. P. Craiova a hotărât

preferențial pentru un număr de 91 de persoane. Apelanta a prezentat situația

de fapt referitoare la activitatea S.C.A. P. Craiova începând cu anul 1991 și a

susținut că era necesară în cauză efectuarea unei expertize contabile.

În ședința publică de la 23 ianuarie

2007, Curtea de Apel Craiova a calificat calea de atac promovată în cauză drept

apel, în raport de obiectul dosarului și de dispozițiile art. 282 alin. (1) C.

proc. civ., așa cum rezultă din consemnările făcute în încheierea de ședință de

la acea dată.

În aceeași ședință, intimata-pârâtă S.C.A.

P. Craiova a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului,

susținând că hotărârea atacată este legală, deoarece împărțirea diferențelor de

reevaluare și a părții din profitul net realizat pe anul 2004 s-a făcut pe baza

bilanțurilor contabile încheiate la finele fiecărui exercițiu financiar și

respectându-se decizia nr. 6 din 6 decembrie 2003 și Hotărârea nr. 7/2000 ale C.N.C.M.,

iar prin hotărârea A.G.A. din 28 martie 2005 s-a aprobat contul de profit și

pierderi și s-a repartizat profitul pe anul 2004. S-a respectat numărul de

membri cooperatori. În adunarea generală din 28 martie 2005 s-a hotărât

restituirea capitalului social deținut de SC A.S.C.M. Craiova, iar restituirea

s-a efectuat cu O.P. nr. 158 din 5 mai 2005, astfel încât apelanta nu mai are

calitatea de membru cooperator.

La data de 2 octombrie 2007, Curtea

de Apel Craiova a reținut că există litispendență, deoarece pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție este înregistrat recursul formulat de S.C.A. P. Craiova

împotriva sentinței nr. 25 din 5 februarie 2007 pronunțată de Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 6014/2/2006, hotărâre prin

care s-a anulat sentința arbitrală nr.1 din 16 ianuarie 2006 și pe fond s-a

constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a S.C.A. P. Craiova

din 1 iulie 2005 și a hotărârii privind împărțirea diferențelor din

reevaluările aferente anilor precedenți, precum și a părții din profitul net

realizat în anul 2004. Ca urmare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 163

alin. (3) C. proc. civ., înaintându-se dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Prin decizia nr. 3069 din 11

octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 6014/2/2006, s-a apreciat că nu există litispendență

și s-a dispus restituirea dosarului Curții de Apel Craiova pentru soluționarea

apelului.

După restituirea dosarului Curții de

Apel Craiova, prin decizia nr. 112 din 17 aprilie 2008, a respins ca nefondat

apelul reclamantei SC A.S.C.M. Craiova, reținând că soluția pronunțată de

instanța de fond este corectă, dar cu următoarea motivare:

Împărțirea diferențelor din

reevaluările aferente anilor precedenți, precum și a părții din profitul net

realizat în anul 2004 de membrii cooperatori înregistrați la data de 30 iunie

2005, s-a decis după intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2005 privind organizarea

și funcționarea cooperației.

Or, potrivit prevederilor acestui

act normativ, consiliul de administrație are doar obligația să convoace

adunarea generală [art. 35 alin. (1)]. Competența de a hotărî aprobarea

situației financiare anuale și de a fixa valoarea dividendelor, aparține, în

mod exclusiv, adunării generale ordinare a membrilor cooperatori, conform

dispozițiilor art. 40 alin. (2) lit. a).

De altfel, în speță, nici nu există

o manifestare de voință a consiliului de administrație, materializează într-o

hotărâre a acestui organ de conducere. Nu s-a indicat în cuprinsul acțiunii

numărul sau data hotărârii atacate și nici nu s-a putut individualiza ori

prezenta instanței de control judiciar o asemenea hotărâre, deși s-a pus în

vedere apelantei reclamante acest lucru, așa cum rezultă din consemnările

făcute în încheierea de ședință de la data de 13 februarie 2007.

Partea a indicat înscrisurile aflate

la filele nr. 42 – 50 din dosarul de apel, dar aceste înscrisuri materializează

hotărârea unei adunări generale extraordinare din 1 iulie 2005, a S.C.A. P. Craiova

și tabelul cu membrii cooperatori ai acestei societăți, și nicidecum pretinsa

hotărâre a consiliului de administrație referitoare la împărțirea diferențelor

din reevaluările aferente anilor precedenți și a dividendelor din anul 2004.

În aceste condiții, Curtea constată

că acțiunea în anularea hotărârii consiliului de administrație este inadmisibilă,

legea prevăzând, după cum s-a arătat în precedent, competența exclusivă a

adunării generale a membrilor cooperatori cu privire la aprobarea situațiilor

financiare anuale și la repartizarea dividendelor și, în mod corespunzător,

exclusiv calea de ataca a cererii în anularea hotărârii adunării generale [art.

44 alin. (5) din Legea nr. 1/2005].

De altfel, se observă că apelanta-reclamantă

SC A.S.C.M. Craiova a atacat hotărârea adunării generale a membrilor

cooperatori din 1 iulie 2005 și, potrivit dispozițiilor deciziei nr. 3069 din

11 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

acțiunea având ca obiect anularea hotărârii adunării generale este trimisă spre

competentă soluționare, pe fond, Tribunalului Dolj, secția comercială, potrivit

dispozițiilor art. 44 alin. (5) din Legea nr. 1/2005.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen, reclamanta SC A.S.C.M. Craiova solicitând, admiterea

recursului și, în final, admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată,

respectiv să se constate „nulitatea absolută a Hotărârii conducerii S.C.A. P. Craiova

cu privire la împărțirea diferențelor rezultate din reevaluările anilor

precedenți precum și a părții din profitul net realizat în anul 2004 în

capitalul social, al membrilor cooperatori înregistrați la 30 iunie 2005”.

În recursul său, trimițând la

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta susține că

instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat

natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și hotărârea

judecătorească pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea motivelor sale de

recurs, recurenta reclamantă nu arată nici în ce mod s-a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății sau cum s-a schimbat natura ori înțelesul

acestuia și nici în ce constă lipsa de temei sau încălcarea ori aplicarea

greșită a legii.

Criticile aduse de recurentă

hotărârii atacate privesc în cea mai mare parte interpretarea probelor și

aprecierea stării de fapt de către instanța de apel, deci netemeinicia

hotărârii, și nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs.

Pe de altă parte criticile ce ar

putea fi integrate motivelor de recurs invocate, în principal, lipsa de interes

a reclamantei în promovarea prezentei cereri și, respectiv, calitatea

reclamantei de acționar al pârâtei, nu au legătură cu motivele reținute de

către instanța de apel în decizia atacată, motive care vizează

inadmisibilitatea acțiunii reclamantei.

Instanța de apel a reținut în mod

corect că reclamanta nu a indicat numărul sau data hotărârii atacate și organul

emitent și că nu există o hotărâre a consiliului de administrație pentru

împărțirea diferențelor din reevaluări și a părții din profitul net realizat în

2004 iar, potrivit art. 40 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2005, competența

de a hotărî asupra acestor aspecte revine nu consiliului de administrație ci

adunării generale ordinare a membrilor cooperatori.

Chiar și în recursul său reclamanta

menține, în mod deliberat, această confuzie, evitând să abordeze motivul clar

reținut de instanța de apel, respectiv inadmisibilitatea acțiunii în anularea

unei hotărâri a consiliului de administrație, dar solicită „constatarea

nulității absolute a Hotărârii conducerii (?!) S.C.A. P. Craiova” și

menționează „Consiliul de Conducere al societății a hotărât în mod arbitrar

modul de împărțire al diferențelor din reevaluările aferente anilor precedenți

precum și a părții din profitul net realizat în anul 2004 ...”.

Față de cele arătate rezultă că

instanța de apel, a aplicat în mod corect prevederile Legii nr. 1/2005,

respectiv art. 35 alin. (1) și art. 40 alin. (2) lit. a) din lege. Aceasta

având în vedere și împrejurarea că reclamanta, printr-o altă acțiune arbitrală

trimisă de Înalta Curte spre competentă soluționare pe fond Tribunalului Dolj,

a atacat hotărârea adunării generale a membrilor cooperatori din 1 iulie 2005

cu privire la împărțirea diferențelor din reevaluările aferente anilor precedenți,

precum și a părții din profitul net realizat în anul 2004.

În consecință, Înalta Curte urmează

ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. A.S.C.M. Craiova, împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr.

112 din 17 aprilie 2008, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească

intimatei-pârâte S.C.A. P. Craiova suma de 4.641 lei, reprezentând cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

4 februarie 2009.