ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 277/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4477 din 20 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 278/COM/2006, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.S.C.M. Craiova împotriva pârâtei S.C.A. P. Craiova, disjunsă la data de 27 ianuarie 2006 din dosarul nr. 878/COM/2005 al aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut lipsa de interes a reclamantei, în raport de împrejurarea că la data de 28 martie 2005, în ședința A.G.A., s-a aprobat contul de profit și de pierderi, s-a aprobat raportul comisiei de cenzori și s-a repartizat profitul pe anul 2004. Din raportul comisiei de cenzori referitor la bilanțul contabil încheiat la data de 31 decembrie 2004 reiese că repartizarea profitului net pe anul 2004 s-a efectuat conform instrucțiunilor în vigoare și deciziei nr.6 din 16 decembrie 2003. Cu O.P.

nr. 158 din 5 mai 2005 s-a restituit reclamantei capitalul social. În consecință, reclamantei repartizându-i-se profitul net pe anul 2004, diferențele din reevaluările anilor precedenți conform hotărârii A.G.A. din 28 martie 2005, iar la data de 5 mai 2005 și capitalul social, aceasta nu mai justifică interesul în formularea acțiunii. Oricum, nu sunt motive de nulitate absolută a hotărârii, deoarece repartizarea sumelor s-a făcut conform normelor metodologice și deciziei U.C.E.C.O.M. din 2003. Excepția lipsei calității procesuale a reclamantei nu poate fi primită, aceasta având calitatea de membru cooperator la data hotărârii contestate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A.S.C.M.

Craiova, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că greșit s-a reținut lipsa sa de interes, în condițiile în care s-a invocat modul de împărțire injust și nelegal a dividendelor. De altfel, la data de 3 iunie 2005 la Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M. -U.C.E.C.O.M. București s-a afișat lista cu acționarii, confirmându-se calitatea sa. Pe fond, acțiunea a fost dovedită, în cauză impunându-se constatarea nulității hotărârii conducerii societății S.C.A. P. Craiova, deoarece nu s-a respectat numărul membrilor cooperatori. În anul 2005, apelanta nu și-a pierdut calitatea de acționar. Conducerea S.C.A. P. Craiova a hotărât preferențial pentru un număr de 91 de persoane. Apelanta a prezentat situația de fapt referitoare la activitatea S.C.A.

P. Craiova începând cu anul 1991 și a susținut că era necesară în cauză efectuarea unei expertize contabile. În ședința publică de la 23 ianuarie 2007, Curtea de Apel Craiova a calificat calea de atac promovată în cauză drept apel, în raport de obiectul dosarului și de dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., așa cum rezultă din consemnările făcute în încheierea de ședință de la acea dată. În aceeași ședință, intimata-pârâtă S.C.A. P. Craiova a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că hotărârea atacată este legală, deoarece împărțirea diferențelor de reevaluare și a părții din profitul net realizat pe anul 2004 s-a făcut pe baza bilanțurilor contabile încheiate la finele fiecărui exercițiu financiar și respectându-se decizia nr. 6 din 6 decembrie 2003 și Hotărârea nr. 7/2000 ale C.N.C.M., iar prin hotărârea A.G.A.

din 28 martie 2005 s-a aprobat contul de profit și pierderi și s-a repartizat profitul pe anul 2004. S-a respectat numărul de membri cooperatori. În adunarea generală din 28 martie 2005 s-a hotărât restituirea capitalului social deținut de SC A.S.C.M. Craiova, iar restituirea s-a efectuat cu O.P. nr. 158 din 5 mai 2005, astfel încât apelanta nu mai are calitatea de membru cooperator. La data de 2 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova a reținut că există litispendență, deoarece pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție este înregistrat recursul formulat de S.C.A. P. Craiova împotriva sentinței nr. 25 din 5 februarie 2007 pronunțată de Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 6014/2/2006, hotărâre prin care s-a anulat sentința arbitrală nr.1 din 16 ianuarie 2006 și pe fond s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a S.C.A.

P. Craiova din 1 iulie 2005 și a hotărârii privind împărțirea diferențelor din reevaluările aferente anilor precedenți, precum și a părții din profitul net realizat în anul 2004. Ca urmare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 163 alin. (3) C. proc. civ., înaintându-se dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia nr. 3069 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 6014/2/2006, s-a apreciat că nu există litispendență și s-a dispus restituirea dosarului Curții de Apel Craiova pentru soluționarea apelului. După restituirea dosarului Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 112 din 17 aprilie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC A.S.C.M.

Craiova, reținând că soluția pronunțată de instanța de fond este corectă, dar cu următoarea motivare: Împărțirea diferențelor din reevaluările aferente anilor precedenți, precum și a părții din profitul net realizat în anul 2004 de membrii cooperatori înregistrați la data de 30 iunie 2005, s-a decis după intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației. Or, potrivit prevederilor acestui act normativ, consiliul de administrație are doar obligația să convoace adunarea generală [art. 35 alin. (1)]. Competența de a hotărî aprobarea situației financiare anuale și de a fixa valoarea dividendelor, aparține, în mod exclusiv, adunării generale ordinare a membrilor cooperatori, conform dispozițiilor art. 40 alin. (2) lit. a). De altfel, în speță, nici nu există o manifestare de voință a consiliului de administrație, materializează într-o hotărâre a acestui organ de conducere.

Nu s-a indicat în cuprinsul acțiunii numărul sau data hotărârii atacate și nici nu s-a putut individualiza ori prezenta instanței de control judiciar o asemenea hotărâre, deși s-a pus în vedere apelantei reclamante acest lucru, așa cum rezultă din consemnările făcute în încheierea de ședință de la data de 13 februarie 2007. Partea a indicat înscrisurile aflate la filele nr. 42 – 50 din dosarul de apel, dar aceste înscrisuri materializează hotărârea unei adunări generale extraordinare din 1 iulie 2005, a S.C.A.

P. Craiova și tabelul cu membrii cooperatori ai acestei societăți, și nicidecum pretinsa hotărâre a consiliului de administrație referitoare la împărțirea diferențelor din reevaluările aferente anilor precedenți și a dividendelor din anul 2004. În aceste condiții, Curtea constată că acțiunea în anularea hotărârii consiliului de administrație este inadmisibilă, legea prevăzând, după cum s-a arătat în precedent, competența exclusivă a adunării generale a membrilor cooperatori cu privire la aprobarea situațiilor financiare anuale și la repartizarea dividendelor și, în mod corespunzător, exclusiv calea de ataca a cererii în anularea hotărârii adunării generale [art. 44 alin. (5) din Legea nr. 1/2005].

De altfel, se observă că apelanta-reclamantă SC A.S.C.M. Craiova a atacat hotărârea adunării generale a membrilor cooperatori din 1 iulie 2005 și, potrivit dispozițiilor deciziei nr. 3069 din 11 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, acțiunea având ca obiect anularea hotărârii adunării generale este trimisă spre competentă soluționare, pe fond, Tribunalului Dolj, secția comercială, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (5) din Legea nr. 1/2005. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC A.S.C.M. Craiova solicitând, admiterea recursului și, în final, admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată, respectiv să se constate „nulitatea absolută a Hotărârii conducerii S.C.A.

P. Craiova cu privire la împărțirea diferențelor rezultate din reevaluările anilor precedenți precum și a părții din profitul net realizat în anul 2004 în capitalul social, al membrilor cooperatori înregistrați la 30 iunie 2005”. În recursul său, trimițând la motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și hotărârea judecătorească pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta reclamantă nu arată nici în ce mod s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății sau cum s-a schimbat natura ori înțelesul acestuia și nici în ce constă lipsa de temei sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.

Criticile aduse de recurentă hotărârii atacate privesc în cea mai mare parte interpretarea probelor și aprecierea stării de fapt de către instanța de apel, deci netemeinicia hotărârii, și nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs. Pe de altă parte criticile ce ar putea fi integrate motivelor de recurs invocate, în principal, lipsa de interes a reclamantei în promovarea prezentei cereri și, respectiv, calitatea reclamantei de acționar al pârâtei, nu au legătură cu motivele reținute de către instanța de apel în decizia atacată, motive care vizează inadmisibilitatea acțiunii reclamantei.

Instanța de apel a reținut în mod corect că reclamanta nu a indicat numărul sau data hotărârii atacate și organul emitent și că nu există o hotărâre a consiliului de administrație pentru împărțirea diferențelor din reevaluări și a părții din profitul net realizat în 2004 iar, potrivit art. 40 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2005, competența de a hotărî asupra acestor aspecte revine nu consiliului de administrație ci adunării generale ordinare a membrilor cooperatori. Chiar și în recursul său reclamanta menține, în mod deliberat, această confuzie, evitând să abordeze motivul clar reținut de instanța de apel, respectiv inadmisibilitatea acțiunii în anularea unei hotărâri a consiliului de administrație, dar solicită „constatarea nulității absolute a Hotărârii conducerii (?!) S.C.A.

P. Craiova” și menționează „Consiliul de Conducere al societății a hotărât în mod arbitrar modul de împărțire al diferențelor din reevaluările aferente anilor precedenți precum și a părții din profitul net realizat în anul 2004 ...”. Față de cele arătate rezultă că instanța de apel, a aplicat în mod corect prevederile Legii nr. 1/2005, respectiv art. 35 alin. (1) și art. 40 alin. (2) lit. a) din lege. Aceasta având în vedere și împrejurarea că reclamanta, printr-o altă acțiune arbitrală trimisă de Înalta Curte spre competentă soluționare pe fond Tribunalului Dolj, a atacat hotărârea adunării generale a membrilor cooperatori din 1 iulie 2005 cu privire la împărțirea diferențelor din reevaluările aferente anilor precedenți, precum și a părții din profitul net realizat în anul 2004. În consecință, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A.S.C.M. Craiova, împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr. 112 din 17 aprilie 2008, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei-pârâte S.C.A. P. Craiova suma de 4.641 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.