ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 893/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6736 pronunțată în ședința din Camera de Consiliu de la 19 decembrie 2003 de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T.M.A. domiciliată în Craiova, împotriva pârâtei SC E. SRL cu sediul în Craiova și în contradictoriu cu Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj, în sensul că a constatat nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. de la SC E. SRL Craiova din 2 martie 1998, 1 martie 1999, 1 februarie 1999, 6 martie 2000, 6 februarie 2000, 8 februarie 2001, 5 martie 2001, 1 martie 2002 și 10 octombrie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta a convocat-o pe reclamantă uzând de dispozițiile art. 117 alin. (5) și nu de prevederile art. 190 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Totuși și acest mod de convocare nu se conformează dispozițiilor legale, întrucât convocatorul nu cuprinde semnătura acționarilor (din care făcea parte și reclamanta), după cum nu prevede și data întocmirii acestui convocator. Numai într-un singur caz, respectiv pentru A.G.A. din 10 octombrie 2002, s-a dispus și publicarea convocării A.G.A. în cotidianul G.S. (fără a se efectua și publicarea în M.O., așa cum prevăd dispozițiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990), realizându-se în același timp și convocarea potrivit art. 117 alin. (5), respectiv prin convocator (cu aceleași vicii ca și precedentele). În cazul A.G.A.

din 10 octombrie 2003, reclamanta a recunoscut că a avut cunoștință despre aceasta, totuși această adunare generală încalcă prevederile art. 187, care la alin. (2) stipulează faptul că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților în afară de cazul când legea sau actul constitutiv nu prevede altfel. Ori, în speță ordinea de zi a adunării generale din 10 octombrie 2002 viza ieșirea din societate a asociatei T.M.A., ceea ce implicit ducea la modificarea actului constitutiv în ceea ce privește structura și componența acționarului. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 215 din 10 mai 2004, a admis apelul declarat de pârâta SC E. SRL Craiova împotriva sentinței nr. 6736 din 19 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu T.M.A.

și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj, în sensul că a schimbat în parte sentința și a admis în parte acțiunea, constatând nulitatea hotărârilor din 2 martie 1998, 1 martie 1999, 1 februarie 1999, 6 martie 2000, 8 februarie 2001, 5 martie 2001 și 1 martie 2002. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că hotărârile adunărilor generale ale asociaților SC E. SRL Craiova din perioada martie 1998 - octombrie 2002 s-au adoptat sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 31/1990 nemodificată din Legea nr. 161/2003. Ca urmare, în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (2 1 ) din Legea nr. 31/1990, introdus prin Legea nr. 161/2003, referitoare la imprescriptibilitatea dreptului la acțiunea în nulitatea absolută a hotărârilor adunării generale, legea civilă nefiind retroactivă (art. 1 C. civ.).

În aceste condiții, hotărârile adunărilor generale analizate în speță sunt supuse termenului de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dar, întrucât nu au fost publicate în M. Of., indiferent dacă și cui îi revenea obligația publicării, nu se poate reține decăderea părții din dreptul de a cere constatarea nulității. Pe fond, soluția primei instanțe este corectă cu privire la hotărârile adunărilor generale de la 2 martie 1998, 1 martie 1999, 6 martie 2000, 6 februarie 2000, 8 februarie 2001, 5 martie 2001, 1 martie 2002, lovite de nulitate absolută pentru neîndeplinirea condițiilor imperative prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990.

Dispozițiile art. 117, ce reglementează convocarea și organizarea adunării generale a acționarilor se aplică și adunării asociaților societății cu răspundere limitată, în lipsa unor dispoziții speciale ale legii privind adunarea asociaților unei astfel de societăți. Ca urmare, convocarea trebuie făcută prin publicitate [(alin. (3)], prin scrisoare recomandată [(alin. (4)] și respectiv, art. 190 [(alin. (3)], prin afișare la sediul societății însoțită de convocator [(alin. (5)]. Or, în cauză, nici una dintre aceste modalități alternative de convocare nefiind respectată, majoritatea cu care s-au luat deciziile nu poate acoperi nulitatea absolută atrasă de nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990.

În schimb, pentru adunarea generală a asociaților din 10 octombrie 2002, se constată că societatea a procedat corect la convocarea asociatei T.M.A. în condițiile art. 117 alin. (4), coroborat cu art. 190 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prin scrisoare recomandată expediată cu mai mult de 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea ședinței, așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosarul de fond, iar alte motive de nulitate nu au fost invocate. În aceste condiții, soluția de anulare a hotărârii adunării generale a asociaților din 10 octombrie 2002 în raport de dispozițiile art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 este nelegală, fiind pronunțată „plus petita”. Față de considerentele expuse, a fost admis apelul și potrivit art. 296 C. proc.

civ., a fost schimbată în parte sentința, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și s-a constatat numai nulitatea hotărârilor din 2 martie 1998, 1 martie 1999, 1 februarie 1999, 6 martie 2000, 6 februarie 2000, 8 februarie 2001, 5 martie 2001 și 1 martie 2002. Împotriva deciziei nr. 215 din 10 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, au promovat recurs atât reclamanta T.M.A., cât și pârâta SC E. SRL Craiova, care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie. Reclamanta T.M.A.

apreciază că instanța de apel greșit a constatat că nu au fost ridicate alte motive de nulitate în afară de convocare, privind adunarea generală din 10 octombrie 2002, în realitate prin acțiunea introductivă solicitându-se constatarea nulității absolute a hotărârilor adunării generale pe perioada 1998 - 2002, inclusiv perioada care cuprinde și hotărârea din 10 octombrie 2002, iar instanța de fond nu a dat mai mult decât s-a cerut. La rândul său, pârâta SC E. SRL Craiova a criticat aceeași decizie sub aspectul că reclamanta a avut cunoștință de toate adunările generale ale societății și de toate activitățile financiare derulate, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. De asemenea, pârâta SC E. SRL Craiova a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului declarat de reclamantă. Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererile de recurs, constată că toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie expuse de reclamanta T.M.A. sunt neîntemeiate, recursul declarat de aceasta urmând a fi respins, ca nefondat, iar recursul pârâtei SC E. SRL Craiova urmează a fi constatat nul, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 6803 din 29 octombrie 2003, reclamanta T.M.A., a solicitat, ca pe între A.G.A.

perioadă cât a fost asociată la SC E. SRL Craiova, să se constate că hotărârile adunării generale sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost luate cu încălcarea prevederilor art. 187 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, deoarece adunarea generală nu a decis prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților, precum și cu încălcarea prevederilor art. 190 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990, adunarea generală nefiind convocată de administrator prin scrisoare recomandată cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia. Din actul adițional la contractul și statutul societății comerciale E. SA Craiova, autentificat sub nr. 932 din 12 februarie 1997 Biroul Notarului Public S.I.

din Craiova, rezultă neîndoios că în calitatea de asociați F..P. deține 200 părți sociale, cu o valoare totală de 1.000.000 lei, reprezentând 41,67 % din capitalul social total, T.M.A. deține 160 părți sociale, cu valoare totală de 800.000 lei reprezentând 33,33 % din capitalul social total și F.A. deține 120 părți sociale, cu o valoare totală de 600.000 lei reprezentând 25 % din capitalul social total. Această situație este confirmată și de certificatul constatator nr. 2748 din 17 februarie 2003 eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului. Verificând concluziile scrise depuse de reclamanta T.M.A. în faza procesuală a soluționării cauzei la instanța de fond, aceasta recunoaște într-adevăr că A.G.A.

din data de 10 octombrie 2002 a fost convocată în conformitate cu dispozițiile legale în materie, situație probată și cu actele administrate de părți. Bine motivat și amplu documentat instanța de apel a admis în parte apelul, menținând hotărârea A.G.A. din 10 octombrie 2002, fiind dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 187 din Legea nr. 31/1990. Astfel, hotărârile asociaților se iau în adunarea generală, iar adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în condițiile în care fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Numai pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Semnificație juridică o au în stabilirea corectă a situației de fapt și de drept conținutul cererii de chemare în judecată, cu mențiunile exprese stipulate în conținutul art. 112 C. proc. civ., respectiv cele specificate la pct. 4, arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea. Apare cât se poate de evident, că în cererea de chemare în judecată și notele de concluzii nu se face expres precizarea temeiului de drept al acțiunii în sensul aplicării dispozițiilor imperative ale art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Așa cum s-a expus anterior, reclamanta T.M.A. a considerat și a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea hotărârilor judecătorești, dar numai în temeiul reglementar art. 187 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Ulterior motivării cererii de chemare în judecată, în mod constant reclamanta și-a menținut și fundamentat punctul de vedere al aplicării, ca temei de drept al acțiunii numai dispozițiile art. 187 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 situație probată cu notele scrise, dosar fond și întâmpinarea depusă în faza procesuală a apelului. Invocarea temeiului de drept prevăzut de art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în faza procesuală a recursului, nu este de natură a schimba soluția juridică dispusă de instanța de apel, corect constatându-se că instanța de fond s-a pronunțat „plus petita”.

Referitor la recursul pârâtei SC E. SRL Craiova, se constată că a fost efectuată comunicarea deciziei nr. 215 din 10 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, către SC E. SRL la data de 16 iunie 2004, conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare, iar motivele de recurs au fost depuse la Registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, la data de 30 august 2004. Reglementările imperative cuprinse în art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că recursul se va motiva în termen de 15 zile de la comunicarea motivării hotărârii și conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Apare cât se poate de evident că acest termen nu a fost respectat, încălcarea lui conducând la sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste rațiuni juridice și argumentele expuse anterior, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta T.M.A., nefiind îndeplinite nici una din condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., precum și a constata nul recursul promovat de pârâta SC E. SRL Craiova, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 215 din 10 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta T.M.A., împotriva deciziei nr. 215 din 10 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Constată nul recursul declarat de pârâta SC E. SRL Craiova împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.