ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 893/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 6736

pronunțată în ședința din Camera de Consiliu de la 19 decembrie 2003 de

Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamanta T.M.A. domiciliată în Craiova,

împotriva pârâtei SC E. SRL cu sediul în Craiova și în contradictoriu cu

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj, în sensul că a

constatat nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. de la SC E. SRL Craiova din 2

martie 1998, 1 martie 1999, 1 februarie 1999, 6 martie 2000, 6 februarie 2000,

8 februarie 2001, 5 martie 2001, 1 martie 2002 și 10 octombrie 2002.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că pârâta a convocat-o pe reclamantă uzând de

dispozițiile art. 117 alin. (5) și nu de prevederile art. 190 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990. Totuși și acest mod de convocare nu se conformează

dispozițiilor legale, întrucât convocatorul nu cuprinde semnătura acționarilor

(din care făcea parte și reclamanta), după cum nu prevede și data întocmirii

acestui convocator.

Numai într-un singur caz,

respectiv pentru A.G.A. din 10 octombrie 2002, s-a dispus și publicarea

convocării A.G.A. în cotidianul G.S. (fără a se efectua și publicarea în M.O.,

așa cum prevăd dispozițiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990),

realizându-se în același timp și convocarea potrivit art. 117 alin. (5),

respectiv prin convocator (cu aceleași vicii ca și precedentele). În cazul

A.G.A. din 10 octombrie 2003, reclamanta a recunoscut că a avut cunoștință

despre aceasta, totuși această adunare generală încalcă prevederile art. 187,

care la alin. (2) stipulează faptul că pentru hotărârile având ca obiect

modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților în afară

de cazul când legea sau actul constitutiv nu prevede altfel. Ori, în speță

ordinea de zi a adunării generale din 10 octombrie 2002 viza ieșirea din

societate a asociatei T.M.A., ceea ce implicit ducea la modificarea actului

constitutiv în ceea ce privește structura și componența acționarului.

Curtea de Apel Craiova,

secția comercială, prin decizia nr. 215 din 10 mai 2004, a admis apelul

declarat de pârâta SC E. SRL Craiova împotriva sentinței nr. 6736 din 19

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de

contencios administrativ, în contradictoriu cu T.M.A. și intimatul Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj, în sensul că a schimbat în

parte sentința și a admis în parte acțiunea, constatând nulitatea hotărârilor

din 2 martie 1998, 1 martie 1999, 1 februarie 1999, 6 martie 2000, 8 februarie

2001, 5 martie 2001 și 1 martie 2002.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a stabilit că hotărârile adunărilor generale ale asociaților

SC E. SRL Craiova din perioada martie 1998 - octombrie 2002 s-au adoptat sub

imperiul dispozițiilor Legii nr. 31/1990 nemodificată din Legea nr. 161/2003.

Ca urmare, în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (2

1

)

din Legea nr. 31/1990, introdus prin Legea nr. 161/2003, referitoare la

imprescriptibilitatea dreptului la acțiunea în nulitatea absolută a hotărârilor

adunării generale, legea civilă nefiind retroactivă (art. 1 C. civ.). În aceste

condiții, hotărârile adunărilor generale analizate în speță sunt supuse

termenului de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, prevăzut de

art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dar, întrucât nu au fost publicate în

M. Of., indiferent dacă și cui îi revenea obligația publicării, nu se poate

reține decăderea părții din dreptul de a cere constatarea nulității.

Pe fond, soluția primei

instanțe este corectă cu privire la hotărârile adunărilor generale de la 2

martie 1998, 1 martie 1999, 6 martie 2000, 6 februarie 2000, 8 februarie 2001,

5 martie 2001, 1 martie 2002, lovite de nulitate absolută pentru neîndeplinirea

condițiilor imperative prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990.

Dispozițiile art. 117, ce reglementează convocarea și organizarea adunării

generale a acționarilor se aplică și adunării asociaților societății cu

răspundere limitată, în lipsa unor dispoziții speciale ale legii privind adunarea

asociaților unei astfel de societăți. Ca urmare, convocarea trebuie făcută prin

publicitate [(alin. (3)], prin scrisoare recomandată [(alin. (4)] și respectiv,

art. 190 [(alin. (3)], prin afișare la sediul societății însoțită de convocator

[(alin. (5)]. Or, în cauză, nici una dintre aceste modalități alternative de

convocare nefiind respectată, majoritatea cu care s-au luat deciziile nu poate

acoperi nulitatea absolută atrasă de nerespectarea dispozițiilor imperative ale

art. 117 din Legea nr. 31/1990.

În schimb, pentru adunarea

generală a asociaților din 10 octombrie 2002, se constată că societatea a

procedat corect la convocarea asociatei T.M.A. în condițiile art. 117 alin.

(4), coroborat cu art. 190 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prin scrisoare recomandată

expediată cu mai mult de 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea

ședinței, așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosarul de fond,

iar alte motive de nulitate nu au fost invocate. În aceste condiții, soluția de

anulare a hotărârii adunării generale a asociaților din 10 octombrie 2002 în

raport de dispozițiile art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 este nelegală,

fiind pronunțată „plus petita”.

Față de considerentele

expuse, a fost admis apelul și potrivit art. 296 C. proc. civ., a fost

schimbată în parte sentința, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și

s-a constatat numai nulitatea hotărârilor din 2 martie 1998, 1 martie 1999, 1

februarie 1999, 6 martie 2000, 6 februarie 2000, 8 februarie 2001, 5 martie

2001 și 1 martie 2002.

Împotriva deciziei nr. 215

din 10 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, au

promovat recurs atât reclamanta T.M.A., cât și pârâta SC E. SRL Craiova, care

au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Reclamanta T.M.A. apreciază

că instanța de apel greșit a constatat că nu au fost ridicate alte motive de

nulitate în afară de convocare, privind adunarea generală din 10 octombrie

2002, în realitate prin acțiunea introductivă solicitându-se constatarea

nulității absolute a hotărârilor adunării generale pe perioada 1998 - 2002,

inclusiv perioada care cuprinde și hotărârea din 10 octombrie 2002, iar

instanța de fond nu a dat mai mult decât s-a cerut.

La rândul său, pârâta SC E.

SRL Craiova a criticat aceeași decizie sub aspectul că reclamanta a avut

cunoștință de toate adunările generale ale societății și de toate activitățile

financiare derulate, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii

atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, invocând ca temei de drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De asemenea, pârâta SC E.

SRL Craiova a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a

cerut respingerea recursului declarat de reclamantă.

Înalta Curte analizând

actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererile de

recurs, constată că toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie expuse de

reclamanta T.M.A. sunt neîntemeiate, recursul declarat de aceasta urmând a fi

respins, ca nefondat, iar recursul pârâtei SC E. SRL Craiova urmează a fi

constatat nul, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că prin

cererea înregistrată la Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios

administrativ, sub nr. 6803 din 29 octombrie 2003, reclamanta T.M.A., a

solicitat, ca pe între A.G.A. perioadă cât a fost asociată la SC E. SRL

Craiova, să se constate că hotărârile adunării generale sunt lovite de nulitate

absolută, întrucât au fost luate cu încălcarea prevederilor art. 187 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990, deoarece adunarea generală nu a decis prin votul

reprezentând majoritatea absolută a asociaților, precum și cu încălcarea

prevederilor art. 190 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990, adunarea generală

nefiind convocată de administrator prin scrisoare recomandată cu cel puțin 10

zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia.

Din actul adițional la

contractul și statutul societății comerciale E. SA Craiova, autentificat sub

nr. 932 din 12 februarie 1997 Biroul Notarului Public S.I. din Craiova, rezultă

neîndoios că în calitatea de asociați F..P. deține 200 părți sociale, cu o

valoare totală de 1.000.000 lei, reprezentând 41,67 % din capitalul social

total, T.M.A. deține 160 părți sociale, cu valoare totală de 800.000 lei

reprezentând 33,33 % din capitalul social total și F.A. deține 120 părți

sociale, cu o valoare totală de 600.000 lei reprezentând 25 % din capitalul

social total. Această situație este confirmată și de certificatul constatator

nr. 2748 din 17 februarie 2003 eliberat de Oficiul Național al Registrului

Comerțului.

Verificând concluziile

scrise depuse de reclamanta T.M.A. în faza procesuală a soluționării cauzei la

instanța de fond, aceasta recunoaște într-adevăr că A.G.A. din data de 10

octombrie 2002 a fost convocată în conformitate cu dispozițiile legale în

materie, situație probată și cu actele administrate de părți.

Bine motivat și amplu

documentat instanța de apel a admis în parte apelul, menținând hotărârea A.G.A.

din 10 octombrie 2002, fiind dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor

art. 187 din Legea nr. 31/1990. Astfel, hotărârile asociaților se iau în

adunarea generală, iar adunarea generală decide prin votul reprezentând

majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în condițiile în care

fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Numai pentru hotărârile având ca

obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților,

în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Semnificație juridică o au

în stabilirea corectă a situației de fapt și de drept conținutul cererii de

chemare în judecată, cu mențiunile exprese stipulate în conținutul art. 112 C.

proc. civ., respectiv cele specificate la pct. 4, arătarea motivelor de fapt și

de drept pe care se întemeiază cererea. Apare cât se poate de evident, că în

cererea de chemare în judecată și notele de concluzii nu se face expres

precizarea temeiului de drept al acțiunii în sensul aplicării dispozițiilor

imperative ale art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Așa cum s-a expus

anterior, reclamanta T.M.A. a considerat și a solicitat prin cererea de chemare

în judecată anularea hotărârilor judecătorești, dar numai în temeiul

reglementar art. 187 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Ulterior motivării cererii

de chemare în judecată, în mod constant reclamanta și-a menținut și fundamentat

punctul de vedere al aplicării, ca temei de drept al acțiunii numai

dispozițiile art. 187 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 situație probată cu

notele scrise, dosar fond și întâmpinarea depusă în faza procesuală a apelului.

Invocarea temeiului de drept prevăzut de art. 187 alin. (2) din Legea nr.

31/1990 în faza procesuală a recursului, nu este de natură a schimba soluția

juridică dispusă de instanța de apel, corect constatându-se că instanța de fond

s-a pronunțat „plus petita”.

Referitor la recursul

pârâtei SC E. SRL Craiova, se constată că a fost efectuată comunicarea deciziei

nr. 215 din 10 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, către SC E. SRL la data de 16 iunie 2004, conform dovezii de

primire și a procesului verbal de predare, iar motivele de recurs au fost

depuse la Registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

la data de 30 august 2004. Reglementările imperative cuprinse în art. 303 alin.

(1) C. proc. civ., prevăd că recursul se va motiva în termen de 15 zile de la

comunicarea motivării hotărârii și conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Apare cât se poate

de evident că acest termen nu a fost respectat, încălcarea lui conducând la

sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste rațiuni

juridice și argumentele expuse anterior, urmează a respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta T.M.A., nefiind îndeplinite nici una din condițiile

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., precum și a constata nul recursul promovat

de pârâta SC E. SRL Craiova, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

menținând ca legală și temeinică decizia nr. 215 din 10 mai 2004, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta T.M.A., împotriva deciziei nr. 215

din 10 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Constată nul recursul declarat

de pârâta SC E. SRL Craiova împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2005.