ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 810/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 810/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința 5800 din 20 decembrie 1999 a
Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis
cererea formulată de reclamanta C.A. și pârâtul G.S., a fost obligat la plata
de 4.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în dosarele nr. 443/1999,
7977/199 și 757/1999.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin
decizia nr. 560 din 23 mai 2000, a admis apelul declarat de pârât împotriva
sentinței tribunalului pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe.
Prin sentința nr. 1294 din 21 septembrie 2000 a
Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis
în parte acțiunea reclamantei, s-au compensat cheltuielile de judecată făcute
de părți și pârâtul a fost obligat la 2.272.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin
decizia nr. 97 din 20 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat
de pârât și, ca tardiv, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței
tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, în lipsa unei
cereri a pârâtului, privind constatarea îndeplinirii condițiilor legale
prevăzute pentru compensarea de drept a datoriilor reciproce, aceasta poate fi
invocată în etapa executării silite a hotărârii instanței de fond.
Referitor la apelul declarat de reclamantă, acesta
este tardiv, întrucât a primit dispozitivul hotărârii la 5 octombrie 2000 și a
formulat cererea la 5 noiembrie 2000, deci, peste termenul de 15 zile prevăzut
de lege.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC V.M. SRL, cu
sediul în Craiova, a declarat recurs în temeiul art. 304 C. proc. civ.,
susținând că este nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că în mod greșit instanța de apel
a reținut că cererea sa este tardiv formulată, fără a preciza dacă, în termenul
legal, a existat o cerere de apel chiar și nemotivat.
Critica nu este întemeiată.
În mod corect, instanța de apel a reținut că cererea
reclamantei este tardiv formulată, peste termenul de 15 zile de la comunicarea
sentinței tribunalului, prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, reclamantei i s-a comunicat dispozitivul
sentinței la 5 octombrie 2000, iar cererea de apel a fost formulată la 2
noiembrie 2000, conform relațiilor comunicate de Tribunalul Dolj.
A arătat recurenta că, deși dispozitivul deciziei nu
face referiri la fondul litigiului, solicită a se casa hotărârea și a se
trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru a stabili că aceasta
nu avea competența să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, într-o cauză
penală.
Pe de altă parte, deși pentru cheltuielile de
judecată, efectuate de recurentă în cauza penală, există un dosar de executare,
pentru cele pretinse de intimat, prin dosarul nr. 639/C/2000, nu există o
hotărâre definitivă și irevocabilă.
Aceste critici, care vizează fondul litigiului, nu
pot fi examinate în recurs, cât timp apelul declarat de reclamantă a fost
soluționat pe excepția tardivității cererii de apel, formulată de aceasta
împotriva sentinței tribunalului.
Cu ocazia susținerii recursului, reclamanta a precizat
că sentința i-a fost comunicată la adresa din str. P.I., dar, în realitate,
sediul firmei este în Craiova, str. L. nr. 24.
Nici această critică, care nu a fost invocată în
motivele de recurs nu este întemeiată.
Astfel, recurentei i s-a comunicat dispozitivul
sentinței în Craiova, str. P.I., sediu indicat de aceasta în acțiune, iar
faptul că acesta a fost mutat în str. L. nr. 24 este fără relevanță juridică,
cât timp nu a fost adusă la cunoștință instanței, prin cerere la dosar, conform
dispoziției art. 98 C. proc. civ.
Față de aceste considerente, urmează ca, potrivit
dispozițiilor art. 312(1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul
declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta V.M. SRL Craiova,
împotriva deciziei nr. 97 din 20 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, secția comercială, ca nefondat.